Ginosept Ovule G84 6 buc Fares
Ovulele Ginosept umezesc mucoasa vaginală permiţând transportul nutrienţilor către celulele zonelor afectate favorizând calmarea acestora şi întreţinerea mucoasei.
Beneficii:
-Prin plantele din compoziţie, se formează un strat protector pe mucoasa vaginală, care împiedică colonizarea cu patogeni.
-Astfel, produsul ajută la reducerea disconfortului şi accelerarea refacerii mucoasei vaginale afectate, evitându-se infecţiile cauzate de microorganismele potenţial patogene care provoacă inflamaţii genitale, leucoree, candidoză.
-Protejează natural sănătatea intimă. Ovulele Ginosept au în compoziție plante medicinale, uleiuri esențiale și propolis. Produs 100% natural.
-Luptă împotriva infecțiilor intime. Compoziția unică a ovulelor formează un strat protector pe mucoasa vaginală și împiedică înmulțirea bacteriilor ce cauzează infecții. Acționează asupra candidozei, leucoreei și a inflamațiilor genitale.
-Reduce disconfortul cauzat de problemele intime.
-Accelerează refacerea mucoasei vaginale afectate.
-Eficiență confirmată clinic în 80% dintre cazuri.
Compozitie:
–Gliceride solide
–Extract de flori de gălbenele (Calendulae flos)
–Ceară de albine
–Extract de mlădiţe de tuia (Thuja occidentalis)
–Tinctură de propolis
–Extract de muguri de plop (Populi gemma)
–Glicerină
–Ulei esenţial de eucalipt (Eucalypti aetheroleum)
–Ulei esenţial de cimbru (Thymi aetheroleum)
-Ulei esenţial de cuişoare (Caryophylli floris aetheroleum)
–Ulei esenţial de coada şoricelului (Millefolii aetheroleum).
Administrare:
Doza recomandată este de 1 ovul /zi, timp de 6-12 zile consecutiv.
Se scoate ovulul din blister şi se introduce profund în interiorul vaginului, stând relaxată în poziţia culcat. Se recomandă administrarea ovulului seara, înainte de culcare, după efectuarea toaletei locale.
Se va evita contactul sexual pe perioada utilizării produsului.
Atentionari:
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor;
A nu se folosi în sarcină datorită faptului că pe perioada administrării e posibil să se stimuleze contracţiile uterine;
A nu se folosi pe perioada menstrei şi în caz de hipersensibilitate la unul dintre componenţi.
Produsul este bine tolerat.
În cazuri izolate poate să apară o senzaţie uşoară de arsură locală după administrare.
A se păstra în ambalajul original, la loc uscat, la temperaturi sub 25°C.
Ginosept Ovule este un dispozitiv medical de clasă I,conform Directivei Consiliului European pentru dispozitive medicale 93/42/EEC.
Dacă este necesar, păstraţi la frigider ovulele înainte de utilizare.
Ştiaţi că atât propolisul, cât şi extractul de gălbenele, aplicate intravaginal au efect antifungic puternic similar cu clotrimazolul, durată mai lungă şi nu au reacţii adverse, efect demonstrat în cazul candidozei vaginale? Acestea acţionează prin inhibarea producţiei de biofilm (strat protector, format de fungi împotriva antibioticelor), vindecând astfel infecţiile vaginale de origine fungică.
Cercetătorii au arătat că extractul de tuia are activitate antibacteriană pe bacteriile Gram-negative şi Gram-pozitive, datorită conţinutului mai mare de carotenoide, cu efect antibacterian. De asemenea, α-, β-tuiona şi fencona imprimă plantei acţiuni antibacteriene şi antifungice. Pe lângă aceste acţiuni, tuia calmează iritaţiile şi contractă vasele de sânge dilatate în cazurile însoţite de inflamaţii, are proprietăţi tonice şi restabileşte vitalitatea ţesuturilor atrofiate.
Studiile realizate pe mugurii de plop, aplicaţi local au confirmat activitatea antiinflamatoare similară cu a antiinflamatoarele nesteroidiene (diclofenac) şi lipsa reacţiilor adverse ale acestora. Activitatea antiinflamatoare a extractului este atribuită cantităţii mari de compuşi flavonoidici: cvercetina, acizi fenolici, pinocembrina şi derivaţilor saligenolului din compoziţia sa. Acest efect se realizează prin inhibarea mediatorilor care produc inflamaţia (histamină, serotonină, bradikinină şi prostaglandine).
Uleiul esenţial de eucalipt conţine eucaliptol cu numeroase activităţi, printre care antibacteriană, antifungică şi antiinflamatoare. La nivel vaginal are acţiune benefică în tratarea cistitei, leucoreei, vaginitei, de diferite cauze, datorită efectelor antiinflamatoare, antimicrobiene.
La activitatea antibacteriană şi antifungică participă şi uleiul esenţial de cimbru, datorită conţinutului de timol şi carvacrol. Mecanismul de acţiune antibacterian se bazează pe eliberarea lipopolizaharidelor din bacterii, care are ca şi consecinţă creşterea permeabilităţii membranei, iar cel antifungic are loc prin inducerea unor modificări morfologice la nivelul învelişului fungic al Candidei şi la nivelul metabolismului, afectând sinteza de enzime.
Conţine şi ulei esenţial de cuişoare bogat în eugenol, care are acţiune antibacteriană cu spectru larg, incluzând tulpinile multirezistente, asemănătoare cu cea a antibioticului neomicin. De asemenea, eugenolul determină şi acţiune analgezică şi antiinflamatoare, bazate pe inhibarea substanţelor endogene care generează durerea şi inflamaţia.
Studiile realizate pe uleiul esenţial de coada-şoricelului (bogat în 1,8-cineol, camfor, borneol) au demonstrat că acesta are acţiune cicatrizantă datorită stimulării contracţiei zonei afectate, stimulării ţesutului de granulaţie şi scăderii contaminării microbiene. Astfel, este benefic în refacerea mucoasei vaginale lezate, decontaminarea microbiană şi pentru reducerea inflamaţiilor vaginale.
Rolul componentelor:
Denumirea ştiinţifică se datorează faptului că înfloreşte aproape tot anul, adică, în vechiul calendar roman, la toate calendele. În franceză, acestea poartă numele de „souci”, cu referire la culoarea plantei, derivat de la „floarea soarelui”. Potrivit unei legende engleze, Fecioarei Maria îi plăcea să-şi împletească în păr gălbenele; de aceea, în limba engleză, aceasta floare este numită „marigold”, însemnând „aurul Mariei”. Practicienii din secolul al XVII-lea o recomandă pentru „întărirea inimii” şi în tratarea variolei şi rujeolei.
Se pot utiliza sub formă de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spălături, măşti şi produse cosmetice. În funcţie de afecţiunea care se doreşte a fi tratată, gălbenelele pot fi utilizate pentru tratament local (creme, comprese, maşti, spălături) sau pentru tratamente sistemice (decoct, infuzie, ceai etc).
Au capacitatea de a ajuta organismul în lupta împotriva infecţiilor, având acţiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene şi antifungice prin prezenţa saponozidelor şi uleiului volatil. Gălbenelele au acțiune cicatrizantă, emolientă și demulcentă datorită mucilagiilor, care formează geluri vâscoase, formând astfel un strat coloidal protector pentru mucoase și ţesuturi. Efectul cicatrizant al gălbenelelor se datorează carotenoidelor care asigură multiplicarea celulelor precum şi un efect antioxidant benefic împotriva radicalilor liberi.
Un studiu făcut asupra efectelor gălbenelelor asupra unui grup de pacienți cu probleme gastrice, mai exact ulcer gastroduodenal și gastrită hiperacidă; după tratamentul cu gălbenele, rezultatele au arătat dispariția nișei ulceroase la unii pacienți, aciditatea gastrică a scăzut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia că gălbenelele acționează în aceste afecțiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adică a acelui strat de protecție a stomacului care este lezat de boală. De asemenea se utilizează pentru vindecarea ulcerului bucal, la nivelul gâtului sau venos.
Tuia este un termen general folosit la desemnarea genului Thuja, gen de arbori ornamentali aparţinând familiei Cupressaceae. Cea mai comună specie în America de Nord este Thuja occidentalis, al cărei nume popular tradus înseamnă arborele vieţii. Specia întâlnită în China şi Japonia este Thuja orientalis.
Arborii de tuia sunt conifere sempervirescente native în America de Nord, care cresc în pădurile dense cu soluri umede din sud-estul Canadei şi nord-estul Statelor Unite, cu înălţimi de până la 18 m, cu trunchiul cu diametrul de 31-61 cm; cresc foarte încet la maturitate, iar unele exemplare din pădurile nordice ale Americii sunt estimate la o vârstă de 800 de ani. Thuja occidentalis are o formă conică, cu ramurile cele mai de jos aproape orizontale, iar cele superioare aproape verticale, formând un con dens; frunzele sunt de culoare verde-viu, iar conurile sunt verde-pal când sunt tinere şi devin maronii-roşcate la maturitate.
Denumirea generică de Thuja derivă din grecescul thuo care însemnă a sacrifica, deoarece lemnul de tuia era deseori ars în cadrul sacrificiilor de animale de către antici pentru a da o aromă mai plăcută focului.
Tuia a fost introdusă în Europa înainte de 1600, câştigând rapid reputaţie şi aici. Boerhhave folosea apa distilată din Thuja, iar Hanneman a introdus planta în şcoala homeopată; Peter Kalm, în 1753, raportează faptul că scoarţa şi frunzele sunt folosite local în Canada; în 1785 este folosită în scorbut, în 1862 a fost introdusă în eclectism de către Dr. Dickey prin intermediul unui editorial, iar în 1880 începe studiul mai aprofundat precum şi recomandarea entuziastă a remediilor din plantă. Uleiul a fost folosit în medicina populară ca abortiv, vermifug, diuretic şi digestiv; extern era utilizat în tratamentul infecţiilor fungice ale pielii. Nativii americani utilizau preparatele pe bază de frunze şi mlădiţe de tuia pentru ameliorarea durerilor de cap.
În medicina tradiţională Chineză frunzele şi tulpinile sunt folosite în tratamentul afecţiunilor nervoase, a insomniei, palpitaţiilor cardiace, precum şi pentru oprirea hemoragiilor şi reducerea febrei. Medicii chinezi realizau preparate din frunzele proaspete ţinute şapte zile în soluţie alcoolică 60% pentru a stimula creşterea părului.
Preparatele homeopatice cunoscute sub denumirea de Thuja sunt realizate din frunze de Thuja occidentalis, şi sunt administrate în tratamentul negilor, în dureri de cap, vertigo în poziţie ortostatică, depresie şi stări de extenuare.
Cercetările recente au confirmat faptul că extractele obţinute din tuia manifestă efect antiviral, antiinflamator, şi antibacterian. Un grup de cercetători germani a raportat în 2002 faptul că un extract preparat din frunzele de tuia, alcool şi apă inhibă reproducerea virusului gripal A, în timp ce o echipă de cercetători japonezi a găsit că extractul din tuia a fost eficient în tratamentul eczemelor. Un alt grup de cercetători japonezi a raportat în 2003 faptul că mai mulţi compuşi izolaţi din scoarţa tulpinii au manifestat o activitate antitumorală semnificativă.
