Biosept A5 30 cps Fares
Susţine apărarea organismului împotriva microorganismelor potenţial patogene, din tractul respirator, digestiv şi genito-urinar.
Beneficii:
-contribuie la eliminarea microorganismelor potenţial patogene din tractul respirator, digestiv şi genito-urinar
--susţine apărarea organismului împotriva microorganismelor potenţial patogene, din tractul respirator, digestiv şi genito-urinar
-reduce numărul microorganismelor potenţial patogene
-sudorific, susţine reglarea temperaturii corporale
-calmează iritaţiile mucoaselor tractului respirator superior, tubului digestiv şi ale tractului urinar
-contribuie la fluidificarea şi eliminarea secreţiilor mucoaselor tractului respirator.
Compozitie/capsula:
-frunze de măslin (Oleae folium) 140 mg
-lichen de piatră (Lichen Islandicus)
-muguri de plop (Populi gemma)
-extract uscat de scoarţă de salcie (Salicis cortex) standardizat în min. 15% salicină
-cuişoare (Caryophylli flos).
Învelişul capsulei este pe bază de gelatină animală.
Administrare:
Copii 6-12 ani: 1 capsulă de 2 ori pe zi, cu minim 30 de minute înainte de masă.
Copii peste 12 ani şi adulţi: 1 capsulă de 3 ori pe zi, cu minim 30 de minute înainte de masă. Dacă este nevoie de un efect mai puternic se pot administra până la 6 capsule pe zi.
Durata unei cure este de 10-30 zile.
Rolul componentelor:
Frunzele de măslin sunt confirmate ştiinţific prin numeroase studii ca având efect de reducere a numărului microorganismelor potenţial patogene. Studiile efectuate au arătat că oleuropeinele din frunzele de măslin au capacitatea de a pătrunde prin învelişul lipoproteic al germenilor inhibând astfel procesul de replicare al ARN-lui. De asemenea, cresc imunitatea prin stimularea directă a producţiei de fagocite.
Scoarţa de salcie albă s-a dovedit a fi o veritabilă sursă naturală de precursori ai acidului acetil salicilic. Cercetările ştiinţifice au descoperit în compoziţia sa saligenina, o substanţă care se transformă în organism în acid salicilic, care însă nu irită tubul digestiv. Are un efect de reducere a temperaturii corpului prin mecanism sudorific fiind recomandată pentru reducerea disconfortului asociat acestor simptome.
Lichenul de piatră, cunosut şi sub denumirea de muşchi de Islanda are o rezistenţă extrordinară la condiţiile climatice foarte aspre în care creşte, aspect corelat cu capacitatea sa de a se apăra împotriva diferiţilor agenţi patogeni. Are în compoziţia sa polizaharide cu efect imunostimulator. Datorită cantităţii mari de mucilagiu conţinute, care formează pe suprafaţa mucoaselor un strat protector, lichenul de piatră este foarte util pentru a calma iritaţiile membranelor mucoase ale tractului respirator, ajutând la înlăturarea disconfortului de la nivelul lor.
Mugurii de plop sunt numiţi şi propolis vegetal. Prin analize chimice de specialitate s-a arătat că există 5 substanţe prezente în acelaşi timp în propolis ca şi în mugurii de plop dintre care 3 au proprietăţi de reducere a numărului microorganismelor potenţial patogene. Mugurii de plop mai conţin şi derivaţi ai saligenolului care îi conferă proprietăţi sudorifice, de reducere a temperaturii corpului.
Cuişoarele, originare din Indonezia, îşi trag denumirea de la forma mugurilor florali care se aseamănă cu nişte cuie mici. Sunt utilizate în special pentru conţinutul în ulei esenţial care are proprietăţi de reducere a numărului microorganismelor potenţial patogene.
Măslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat „arborele veșnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi. Are o tulpină înaltă de 10-20m, florile sunt albe iar fructul este o drupă verde la început, apoi roșie și neagră la maturitate. Înflorește în luna mai. O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei. Ca plantă medicinală, măslinul a fost intens studiat pentru diversele proprietăți terapeutice. Atât frunzele cât și fructele (măsline) au o compoziție bogată și sunt utilizate în diverse patologii. Măslinele sunt foarte bogate in fier, dar și o sursă prețioasă de vitamina E, fibre și cupru. Măslinele au în compoziția lor grăsimi monosaturate, care fac din acestea un aliment prețios în combaterea afecțiunilor cardiace. Vitamina E este un antioxidant puternic astfel încât consumul de măsline sau de ulei de măsline echivalează cu un medicament care combate afecțiunile cardiovasculare și procesele de îmbătrânire celulară ca urmare a acțiunii radicalilor liberi. Datorită fibrelor pe care le conține, măslinele sunt deosebit de prețioase pentru un sistem digestiv sănătos. Despre măsline se mai poate spune ca au un puternic efect antiinflamator, ceea ce le face eficiente în combaterea și ameliorarea simptomelor în astm, afecțiuni reumatismale și artrită. Prin procesare, din măsline se extrage unul din cele mai sănătoase uleiuri vegetale, folosit atât în bucătărie cât și de leac împotriva multor afecțiuni, interne sau externe. Despre uleiul de măsline Homer spunea că este „aurul lichid” al vremii, dovadă că din vechime era cunoscut și apreciat pentru calitățile sale. Frunzele de măslin au acțiune antihipertensivă (ajută la scăderea presiunii sângelui și îmbunătățește funcția aparatului circulator), diuretică, emolientă, nutritivă, laxativă, hipocolesterolemiantă (îmbunătățesc echilibrul găsimilor din sânge), antioxidantă (inhibarea activității oxidazelor), antibacteriană, antivirală, antifungică. Sunt bogate iridoide monoterpene (6-9% oleoropină, ligustrozida, oleozida și esterul său) și fitosteroli (oleostranol, steroleozid).
Cunoscut sub denumirile populare de mușchi de munte, mușchi creț, jeleghin de munte, lichenul de piatră are o istorie lungă de utilizare ca aliment şi ca remediu natural în Europa centrală şi America de Nord. Este un mușchi răspândit pe stâncile și platourile din zona alpină expuse vânturilor puternice, în jnepenișuri și locuri foarte uscate. La noi în țară este frecvent întâlnit în Munții Făgărașului, Munții Retezat, Munții Parâng, Banatului, Țarcului. Cuvântul lichen derivă din grecescul „leichein” (a linge, a întinde pe o suprafață), sugerând modul în care lichenul se întinde pe suprafața pe care crește. Bartholin descrie planta în 1671 și o recomandă ca purgativ.
Mușchiul de piatră este un lichen cu tal fructiculos (sub forma unei tufe de mici dimensiuni), erect, de culoare brun-închis cu pete albe și înalt de până la 10 cm, divizat în mai mulți lobi. În scopuri medicinale se folosește planta Lichen Islandicus (întregul tal) recoltată începând din aprilie și până în octombrie-noiembrie, pe vreme uscată.
Conține o grupă de polizaharide (lichenina și izolichenina), un principiu amar și substanțe mucilaginoase care-i conferă calități calmante și emoliente asupra tractului respirator si gastro intestinal. Datorită acidului usnic, o altă componentă importantă din compozitia plantei, mușchiului de piatră i se atribuie o puternică acțiune antibiotică și antispastică. Polizaharidele din Cetraria islandica au activitate imunologică atât in vitro cât şi in vivo și sunt implicate în efectul antiinflamator al acestui mușchi. Prin aceste proprietăţi, lichenul de piatră este folosit cu succes în tratarea gripelor, traheobronşitelor acute, bronşitelor cronice, laringitelor acute şi cronice, astmului bronşic, hepatitei cronice, vomismentelor de sarcină, afecţiunilor gastrice, tumorilor tubului digestive. Extractele de licheni sunt pentru organism tonice generale şi se folosesc sub formă de infuzie, tinctură sau decoct.
Studiile făcute recent se îndreaptă spre o acțiune antioxidantă a lichenului de piatră, acesta fiind un potențial antioxidant natural.
Echinacea are o tradiţie îndelungată în cultura indienilor din ţinuturile Americii de Nord, care o preferau pentru menţinerea sănătăţii în timpul iernii. În acest scop, indienii aplicau cataplasme cu rădăcină, şi consumau ceaiuri de Echinacea. Planta a fost foarte folosită în America până în anii ’40, iar europenii, care au descoperit-o în anii ’30, o folosesc constant şi intens şi astăzi.
Botaniştii au numit-o Echinus (arici de mare) pentru a descrie centrul florii, în formă de con ghimpos. Sute de studii ştiinţifice au dovedit că Echinacea sprijină funcţiile sistemului imunitar.
Echinacea este o plantă perenă, de 100-150 cm înălțime, cu frunze lanceolat ascuțite la vârf și dințate. Florile sunt dispuse solitar la vârfurile ramurilor. Florile tubulare sunt așezate bombat, sub formă de cupă întoarsă, înconjurate de flori ligulate, de culoare roz până la roșu intens. Înfloresc din luna iunie până în octombrie. Speciile de Echinacea sînt originare din nordul Americii, trei dintre ele (E.purpurea, E.pallida, E.angustifolia) prezentînd interes medical.
Folosită încă din vremuri îndepărtate pentru tratarea diverselor infecții și pentru întărirea sistemului imunitar, în zilele noastre extractul de echinaceea este cunoscut și pentru efectele benefice pe care le aduce în caz de gripă, răceală și sindromul oboselii cronice. Planta a fost utilizată în medicina populară a amerindienilor, în special pentru protecţia faţă de infecţiile respiratorii, gripă sau muşcăturile de şarpe. Peste 350 de studii clinice atestă efectele de tip imuno protector al Echinaceei în evoluţia infecţiilor respiratorii, ca şi posibilitatea utilizării ei în profilaxia acestor boli. Se recomandă administrarea preparatelor de echinacea încă de la apariţia primelor semne de boală şi pînă la dispariţia lor. Se utilizează sub formă de infuzie, capsule, sirop, comprimate iar extern intră în compoziția unor creme. Din echinaceea se pot folosi rădăcinile și floarea. Rădăcinile sunt mai des utilizate decât florile. Rădăcinile se obțin de la plante cu vârste mai mari de 4 ani iar florile se culeg când sunt complet deschise.
Echinacea conține substanțe active (polizaharide, alchilamide, flavonoide, uleiuri esențiale) care reduc intensitatea durerii, ameliorează inflamația, grăbesc cicatrizarea leziunilor și au puternic efect antioxidant.
Atentionari:
Nu se recomandă copiilor sub 6 ani (efectele asupra copiilor mici sunt insuficient studiate) şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
Nu se recomandă femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine. Substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul laptelui.
La dozele recomandate nu au fost semnalate interacţiuni şi efecte secundare.
Pentru menţinerea sănătăţii aparatului respirator, urinar sau digestiv evitaţi consumul de produse lactate, dulciuri, făină albă, grăsimi şi prăjeli. Consumaţi alimente hrănitoare şi uşor de digerat: fructe, legume, zarzavaturi, fie sub forma crudă, de suc, sau coapte, fierte şi de asemenea supe calde. Beţi multe lichide (ceaiuri, supe, sucuri proaspăt stoarse din fructe sau compoturi îndulcite cu miere); astfel evitaţi deshidratarea, ajutaţi expectoraţia prin fluidificarea secreţiilor mucoase, îmbunătăţiţi digestia, favorizaţi diureza şi reduceţi numărul bacteriilor potenţial patogene din urină.
