Mami și bebe Acid Folic Natural 30cps Fares
Contribuie la menținerea sănătății mamei și fătului.
Reduce riscul apariției defectelor de tub neural la făt.
Susține procesul diviziunii celulare, contribuie la sinteza normală a aminoacizilor și la formarea normală a sângelui la făt.
Contribuie la buna funcționare a sistemului imunitar, la reducerea stărilor de oboseală și la menținerea sănătății psihice a mamei.
Acid folic din surse 100% naturale. Capsulele conțin acid folic pur din extracte de coajă de lămâie, drojdie de bere și orz verde.
O capsulă pe zi asigură necesarul de vitamina B9.
Pentru sănătatea mamei și a fătului. Este o formulă sigură și eficientă pentru femeile însărcinate. Contribuie la bună funcționare a sistemului imunitar, reduce stările de oboseală și menține sănătatea psihică a mamei. De asemenea, are rol important în reducerea riscului apariției defectelor de tub neural la făt.
Nu are efecte secundare. Produsul se absoarbe rapid, însă nu irită mucoasa stomacului și nu afectează rinichii sau ficatul.
Ingrediente:
orz verde (Hordei herba) 304 mg, drojdie de bere (Saccharomyces cerevisiae) cu min. 190 ug/500 mg acid folic 66,5 mg, extract de coji de lămâi (Citri pericarpum) standardizat în min. 5% acid folic 9,5 mg.
O capsulă conține 500 ug de acid folic care asigură 250% din VNR.
Învelișul capsulei este pe bază de celuloză vegetală.
Locul de proveniență a drojdiei de bere diferă de țara de origine a produsului alimentar.
Mod de administrare:
O capsulă pe zi cu 3 luni înainte de concepţie și în primele 3 luni de sarcină.
ATENŢIONĂRI:
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:
Nu se asociază cu sulfamide, fenobarbital, anticonvulsivante.
La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare.
Rolul componentelor:
Acidul folic mai este cunoscut si sub denumirea de acid pteroyl-L-glutamic si se incadreaza in randul vitaminelor hidrosolubile din grupul B. Aceasta vitamina trebuie sa fie transformata la nivel hepatic in acid dihidrofolic, ulterior este folosita in organism. Corpul uman nu poate sintetiza folat (echivalentul natural al acidului folic), din aceasta cauza este necesar ca dieta zilnica sa cuprinda aceasta vitamina.
Acidul folic este o vitamină solubilă în apă (hidrosolubilă) a cărei origine vine de la cuvântul latin „folium“ („frunză“), întrucât prima dată a fost obţinut, în condiţii de laborator, din frunze de spanac. Vitamina se distruge uşor în procesul pregătirii alimentelor, mari cantităţi pierzându-se în timpul prelucrării şi conservării legumelor şi măcinării grâului. Acesta se găseşte în mod natural în drojdia de bere, în ficat, în frunzele zarzavaturilor.
Acidul folic şi grupul de compuşi înrudiţi, cunoscut sub denumirea generică de vitamina B6, servesc drept coenzime în reacţiile chimice implicate în biosinteza proteinei şi necesare pentru producerea normală a celulelor roşii ale sângelui şi pentru înmulţirea celulelor.
Deci, această vitamină este extrem de necesară organismului pentru producerea celulelor noi: celulele pielii, celulele părului, celulele albe imune ale sângelui, celulele roşii ale sângelui etc. Dar acidul folic participă şi la eliminarea grăsimii depuse în ficat şi la transformarea unui aminoacid în altul în vederea resintezei proteinelor organismului, întrucât aminoacizii sunt doar părţi componente ale altor structuri.
Orice femeie aflată la vârsta fertilă ar trebui să ia suplimente cu acid folic, mai ales în cazul în care îşi doreşte să devină mamă. Specialiştii susţin că această substanţă este deosebit de importantă pentru dezvoltarea normală a bebeluşilor, iar administrarea încă dinainte de a rămâne însărcinată este chiar mai importantă decât în primele luni de sarcină.
Acidul folic este o formă a vitaminei B9, ce are un rol extrem de important în formarea celulelor, şi mai ales a celor roşii. Atunci când nu este prezent în cantitate suficientă în dieta zilnică, se poate ajunge la anemie şi alte probleme. Pentru femeile însărcinate însă este şi mai important, întrucât previne defectele congenitale la bebeluşi, cum ar fi spina bifida şi alt defect de tub neural, malformaţii faciale precum buza de iepure sau gura de lup.
Dacă ceva nu este în regulă, anomaliile menţionate se formează în primele săptămâni de sarcină, când femeia de multe ori nici nu bănuieşte că urmează să devină mămică. Specialiştii avertizează că organismul nostru nu este capabil să stocheze acidul folic de la o zi la alta, astfel că avem nevoie de o alimentaţie zilnică extrem de bogată în această substanţă sau, mai simplu, să ne asigurăm doza zilnică necesară din suplimente sub formă de tablete sau capsule. Iată de ce este importantă administrarea acidului folic tuturor femeilor în perioada fertilă.
Denumită şi drojdie de bere sau de panificaţie (Brewer’s Yeast, Levure de Boulangerie), S. boulardii este o tulpină de drojdie (specie de ciupercă unicelulară), descoperită prima dată în 1920 de biologul francez Henri Boulard pe când acesta era în sud-vestul Asiei. Scopul călătoriei sale era acela de a găsi o tulpină de drojdie care să fie în mod special rezistentă la căldură, şi astfel potrivită pentru producerea vinului. În timpul şederii francezului în Asia a luat naştere un focar de holeră, ocazie cu care acesta a notat faptul că pentru a combate diareea asociată bolii, oamenii locului mestecau coaja fructelor de Litchi chinensis şi de Garcinia mangostana sau o fierbeau şi consumau ceaiul. Biologul francez a reuşit să izoleze substanţa care combătea diareea descoperind faptul că aceasta este tocmai drojdia care se poate dezvolta şi la temperaturi de până la 98,6 grade Fahrenheit. Găsind că este o drojdie din genul Saccharomyces (drojdiile de bere) a denumit-o după sine şi în 1947 a vândut drepturile asupra ei companiei de farmaceutice Bicodex, care continuă să deţină acest patent.
1.boulardii şi binecunoscuta drojdie de bere S. cerevisiae, fiind membre ale aceluiaşi gen, sunt foarte asemănătoare dar diferă totuşi din punct de vedere genetic, metabolic şi fiziologic. Din punct de vedere cromozomial, S. boulardii este caracterizată de prezenţa unei gene alele specifice iar studii recente au arătat faptul că genomul acestei specii prezintă trisomie a cromozomului 9, numărul alterat de copii ale genelor contribuind probabil la o rată de creştere mai ridicată şi o mai bună supravieţuire în mediu acid.
Un număr limitat de dojdii au fost identificate ca şi candidaţi pentru o nouă abordare terapeutică datorită abilităţilor acestora de a se exprima ca antigen heterolog. S. boulardii este astzăzi pe larg utilizată în probleme de digestie şi ca probiotic. Probioticele, precum sunt definite de către Organizaţia pentru Agricultură şi Aliment a Naţiunilor Unite, sunt „microorganisme vii care, administrate în cantităţi adecvate, conferă gazdei un beneficiu pentru sănătate”. Un număr tot mai mare de potenţiale beneficii pentru sănătate sunt atribuite tratamentelor cu probiotice. Au fost identificate mai multe mecanisme de acţiune, atât în mod direct asupra organismului gazdă, cât şi asupra microorganismelor patogene, aceste mecanisme cuprinzând reglarea homeostaziei microflorei intestinale, interferenţa în abilitatea microorganismelor patogene de colonizare şi infectare a mucoaselor, modularea răspunsului imun sistemic şi local, stabilizarea funcţiei gastrointestinale de barieră şi inducerea activităţii enzimatice prin favorizarea proceselor de absorbţie şi nutriţie.
Studiile de farmacocinetică au arătat faptul că după administrarea orală de liofilizat de S. boulardii echilibrarea concentraţiilor acestuia în colon se atinge în trei zile, drojdia dispărând din materia fecală la 2-5 zile după întreruperea administrării. S. boulardii prezintă caracteristici speciale care permit microorganismului să tranziteze tractul gastro-intestinal şi să fie utilizat ca probiotic. Pe durata tranzitului, drojdia interacţionează cu microflora locală şi cu mucoasa intestinală. Mai mult, studiile experimentale au arătat faptul că S. boulardii induce o protecţie împotriva patogenilor enterici, modulează răspunsul imun al gazdei, reduce inflamaţiile şi secreţiile hidroelectrolitice, inhibă toxinele bacteriene şi îmbunătăţeşte funcţionarea unor factorii trofici precum membrana ciliară intestinală şi transportorii nutrienţilor.
Această drojdie nonpatogenică a fost prescrisă în ultimii 30 de ani pentru profilaxia şi tratamentul afecţiunilor diareice cauzate de bacterii. S. boulardii şi-a demonstrat atât experimental cât şi clinic eficienţa în afecţiuni gastrointestinale cu componentă inflamatorie predominantă. Există, de asemenea, din ce în ce mai multe dovezi asupra faptului că microflora gastrointestinală este un factor reglator major asupra sistemului imunitar nu doar la nivelul intestinului, dar şi la nivelul altor organe. De exemplu, atunci când organismul este afectat de o infecţie cu Escherichia coli, există în intestin o tendinţă de secretare a citokinei proinflamatorii cunoscută sub numele de interleukina 8. S. boulardii a arătat un efect benefic prevenind această secreţie, reducând astfel severitatea şi toxicitatea invaziei cu E. coli. S-a demonstrat faptul că efectul S. boulardii asupra E. coli nu este acela de a reduce numărul de bacterii aderente produse, ci de a reduce numărul bacteriilor intracelulare cu 50%.
Unul din cele mai importante beneficii ale S. boulardii este acela de a controla forme variate de diaree. Studiile realizate au indicat faptul că utilizarea S. boulardii versus placebo a arătat eficienţă în reducerea formelor acute de diaree la copii şi la adulţi. Administrată concurent cu unele antibiotice S. boulardii a redus probabilitatea episoadelor adiţionale de colite pseudomembranoase la persoane care au experimentat această afecţiune. Chiar dacă scopul principal al antibioticelor este acela de a combate bacteriile ce cauzează infecţii în organism, ele pot produce efecte secundare nedorite precum diaree, dar şi crampe şi greţuri. Ca şi tratament preventiv, S. boulardii a arătat că reduce apariţia, durata şi frecvenţa acestor efecte secundare printre adulţi. O serie de studii au mai revelat faptul că S. boulardii a diminuat senficicativ motilitatea intestinală şi a îmbunătăţit consistenţa scaunelor la persoanele sindromul colonului iritabil cu predominantă diareică.
Pe lângă acestea, datele furnizate de studii mai recente au arătat că S. boulardii administrată sub formă de vaccin oral la persoane sănătoase interacţionează în mod limitat cu mucoasa intestinală acest lucru având implicaţii importante în viitorul utilizării acesteia ca agent profilactic şi ca vector terapeutic de administrare.
Plantă anuală de toamnă, cereală ca şi grâul şi secara (familia Gramineae), cu spiculeţe 1-3 flore, din cele 3 spiculeţe, cele două laterale fiind nearistate, mai mult sau mai puţin drepte; paleele cu o aristă de mai mulţi centimetri lungime; fructul cariopsă îmbrăcată în palee care nu se desprind nici la treierat.
Este considerată a patra cultură de cereale ca importanţă, după grâu, porumb şi orez şi este în topul primelor zece culturi în lume.
Originea exactă a orzului este discutabilă, este posibil să fie originară în Egipt, Etiopia, Orientul Mijlociu sau chiar Tibet. Totuşi, este aproape sigur că orzul a fost printre primele cereale cultivate, cam în aceeaşi perioadă cu domesticirea grâului.
Vestigii ale seminţelor de orz au fost descoperite în site-uri arheologice din Orientul Mijlociu indicând faptul că această cultură a fost domesticită acum 10 000 de ani din ruda sa sălbatică Hordeum spontaneum. Prin studii genetice comparative, cu soiuri primitive din Himalaya şi India, s-a constatat că zona Himalaya constituie o regiune a diversificării orzului domesticit.
Cultivarea orzului în China şi India s-a realizat mai târziu, în peninsula Koreană de exemplu, orzul a fost crescut doar din perioada 1500-850 Î.H., alături de mei, grâu şi leguminoase.
În Egiptul antic (3200 – 30 Î.H.), pâinea şi berea prelucrate din orz constituiau o dietă completă.
Profetul Mohamed folosea orzul sub formă de pâine, talbina (supă de orz) şi sattu (un amestec de pudră de orz şi leguminoase, prăjite). Talbina este făcută prin adăugarea a una sau două linguri de făină de orz (100% făină integrală de orz) la o cană şi jumătate de apă şi încălzită la 10-15 minute, opţional adăugându-se lapte sau iaurt şi îndulcită cu miere).
Întrebuinţarea orzului în medicina ştiinţifică românească de la jumătatea secolului trecut se făcea sub formă de ceaiuri emoliente, în decoct îndulcit sau nu, cu miere. Orzul încolţit şi zdrobit constituie malţul, în care se găseşte maltina, un ferment solubil. Malţul era considerat un bun medicament antiseptic, care favoriza digestia alimentelor pe bază de făină; se recomanda chiar şi prepararea unei supe de malţ utilă în alimentaţia copiilor mici care au suferit de gastroenterită. Maltina, sau diastaza izolată ca pudră cenuşie şi amorfă, se prescria numai de către medic, găsindu-se la farmacii.
Pe lângă utilizările în scopuri culinare pentru incontestabilele calităţi nutritive, orzul, în forme variate, a fost folosit şi în medicina populară a multor ţări. Fiind uşor digerabil era recomandat pentru invalizi şi convalescenţi. Lăstarii sunt diuretici; germenii sunt demulcenţi, expectoranţi, galactofugi, emolienţi şi stomahici; uneori erau consideraţi abortivi; sunt folofiţi în tratamentul dispepsiei cauzate de cereale, lacto-dispepsia infantilă, regurgitarea laptelui. Nu sunt indicaţi mamelor care alăptează deoarece pot reduce producţia de lapte. Ajută la reducerea lactaţiei excesive. Seminţele sunt digestive, emoliente, nutritive, febrifuge şi stomahice. Se administrează intern ca aliment nutritiv sau ca apă de orz (o infuzie de seminţe germinate, în apă) şi este de utilitate specială pentru copii mici şi invalizi. Sub formă de cataplasme este folositor pe arsuri şi răni. Planta are tradiţie pentru activitatea antitumorală. Seminţele germinate au un efect hipoglicemic precedat de o acţiune hiperglicemiantă.
Cercetările moderne au arătat că orzul poate fi util în tratamentul hepatitelor, în timp ce alte studii au arătat că poate ajuta la controlul diabetului. Tărâţele de orz pot avea efect de reducere a nivelelor sangvine de colesterol şi de prevenire a cancerului de colon. Se mai foloseşte în bronşite şi diaree, şi ca sursă de acid folic şi vitaminele B6 şi B12. Este util şi în curele de slăbire.
Iarba tânără conţine enzima superoxiddismutază cu efect detoxifiant, contribuind la eliminarea raducalilor liberi de oxigen.
