Ceai Ghimpe U86 50 g Fares
Susţine buna funcţionare a prostatei şi mentine funcţia urinară normală la bărbaţii peste 45 ani.
Beneficii:
-contribuie la menţinerea dimensiunii şi funcţionalităţii normale a prostatei
-susţine diureza
-contribuie la reducerea frecvenţei urinărilor nocturne şi a reziduului urinar la bărbaţii peste 45 de ani
-susţine sănătatea prostatei
-util în situaţii în care este nevoie de îmbunătăţirea irigării căilor urinare - pentru reducerea disconfortului la urinare, drenarea eventualelor acumulări minerale şi eliminarea microorganismelor potenţial patogene.
Compozitie:
-partea superioară a plantei Xanthium spinosum L., Asteraceae, care conţine flavone, xantanolide, fitosteroli, saponine, tanin, acid clorogenic, acid cafeic, ulei volatil, carotenoide.
Administrare:
Se fierbe o linguriţă plantă în 200 ml apă timp de 5-10 minute, apoi se strecoară.
Se beau 2 căni pe zi, dimineaţa şi seara, pe stomacul gol.
În timpul curei este bine să evitaţi consumul de alcool, alimente sărate, acre şi picante.
Rolul componentelor:
Plantă anuală, înaltă de 20-80 cm, ramificată de la bază, verde-gălbuie. Frunze ovat-lanceolate sau rombice, adânc trilobate, cu lobii mijlocii mai lungi, pe dos alb-păroase, pe faţă verzi-gălbui. La baza fiecărei frunze se află un spin trifurcat. Florile unisexuate, cele mascule situate în vârful ramurilor, cele femele câte 1-2 la subsuoara frunzelor; fructul elipsoidal acoperit cu spini drepţi cu vârful uncinat. Se recoltează părţile aeriene în perioada iulie-august.
Istoricul ghimpelui ca plantă medicinală este oarecum confuz, din cauza denumirii sale care în vechinme a fost atribuită mai multor specii diferite. Apare menţionat în mod clar abia în cărţile de la sfârşitul secolului XIX, cu acţiune diuretică, diaforetică, alterativă şi sialogogă, sau chiar astringentă, recomandat fiind ca remediu pentru unele boli ale sângelui, şi în hidrofobie.
A fost utilizat mai mult ca remediu domestic. Planta întreagă este un stiptic activ util pentru aplicaţii generale.
Din Europa a fost introdus şi în Asia, unde de asemenea a fost utilizat ca diuretic, antiperiodic (în febră intermitentă), sudorific, antidiareic şi stiptic.
În medicina populară din zona Asiei Centrale, tinctura din plantă era folosită pentru a trata guşa, reumatismul şi răcelile, pentru tratarea bolilor inflamatorii şi de asemenea ca diuretic, antipiretic şi sedativ.
În medicina populară românească, ghimpele este folosit atât individual cât şi în combinaţii ca tratament naturist în special în infecţii şi litiază urinară, a altor afecţiuni urinare, şi în inflamaţii ale prostatei, chiar şi în cancerul de prostată şi în cancerul organelor genitale, şi de asemenea în hipertiroidism, noduli tirpidieni.
Părţile aeriene ale ghimpelui conţin flavone, lactone sesquiterpenice – xanthinină, xanthanină, xanthanol, izoxanthanol, xanthinosin, tomentosin, şi derivaţi ai xanthanolidelor, diterpena atractilozidă, ulei esenţial, xanthumină şi decatilxanthumină, fitosteroli – beta-sitosterol şi stigmasterol. Mai conţin carboxiatractilosidă, substanţă responsabilă pentru efectul toxic la animale.
Xanthatina a arătat în studii activitate bactericidă şi fungicidă.
La noi în ţară este valorificat în special în produsele naturiste recomandate pentru afecţiuni inflamatorii ale prostatei.
Atenţionări
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.
La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.
Nu este indicat în sarcină şi alăptare.
