|
Ceai medicinal curatare colon D82 50 g Fares
În această combinaţie, frunzele de senna favorizează tranzitul intestinal. Rădăcina de revent reglează motilitatea intestinului şi susţine un scaun regulat.
Ingrediente: frunze de senna (Sennae folium) 30%, volbură (Convolvuli herba) 15%, frunze de ceai verde (Theae folium), fructe de soc (Sambuci fructus), rădăcină de nalbă (Althaeae radix), fructe de cardamom (Cardamomi fructus), fructe de coriandru (Coriandri fructus), rizomi de revent (Rhei rhizoma) 5%.
Beneficiile utilizării
-ajută la menţinerea sănătăţii tractului digestiv
-contribuie la accelerarea tranzitului intestinal
-favorizează eliminarea toxinelor şi curăţarea colonului prin stimularea peristaltismului şi evacuarea confortabilă a conţinutului intestinal
-favorizează eliminarea gazelor intestinale.
Atenţionări
Acest ceai nu este indicat în caz de enterocolite, obstrucţii intestinale şi copiilor sub 12 ani şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
Sarcină şi alăptare
Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.
Efecte secundare şi interacţiuni
La dozele recomandate nu au fost semnalate incompatibilităţi cu medicamentele şi nici efecte secundare.
Preparare
Peste o lingurita de amestec de plante se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit.
Întrebuinţare
Se beau 2 căni cu ceai pe zi, dimineaţa şi seara.
Durata unei cure este de 4 - 6 săptămâni.
Cura se poate relua după o pauză de o lună.
Rolul componentelor:
Originar din sudul Europei şi Asia, coriandrul este o plantă anuală, ierboasă. Frunzele bazale lung peţionale, cele mijlocii 1-2 penat-sectate, iar cele superioare de trei ori sectate cu lacinii rare, înguste. Flori cu petale albe sau roz-violaceu, grupate în umbele compuse. Fructele diachene mici, sferice.
A fost menţionat în scrierile sanscrite timpurii şi în cărţile mozaice, în Exod, şi apare în faimosul papirus egiptean Ebers. Fructele de coriandru au fost utilizate de evrei şi romani ca medicament, şi ca şi condiment. A fost foarte des menţionat în cartea lui Apicius Coelius (Apicius este o colecţie de reţete culinare romane). Columella (cel mai important scriitor în domeniul agriculturii), în secolul I, apoi Palladius (alt scriitor cu cărţi în domeniul agriculturii) în secolul III, au descris şi îndrumat cultivarea sa.
Medicina populară serveşte coriandru în bolile de stomac de natură inflamatorie, contra diareelor disenteriforme cu tenesme, în durerile articulare, contra viermilor intestinali, pentru sporirea secreţiei lactate etc.
Comisia E recomandă coriandrul în probleme dispeptice, pierderea apetitului.
În fitoterapia franceză este tradiţional utilizat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor digestive precum distensia epigastrică, digestie lentă, eructaţie şi flatulenţă; ca tratament adjuvant al componentei dureroase a afecţiunilor digestive funcţionale.
Proprietăţile fructelor de coriandru se datorează în cea mai mare parte uleiului volatil, acesta având ca şi componentă majoră D-linaloolul, urmat de limonen, dar într-o cantitate mult redusă comparativ cu primul, α-pinen, camfor, α-terpineol, p-cimen etc. Datorită combinaţiei de compuşi, uleiul volatil de coriandru dezvoltă la nivel sistemic o acţiune antistres-adaptogenă, imunomodulatoare, armonizantă hormonal şi cardiovascular, dermoregeneratoare, antimicrobiană şi de stimulare generală puternică, la care se adaugă în plan psihic un puternic efect anxiolitic, psihorelaxant şi stimulant al capacităţii de concentrare.
S-au mai efectual studii in vitro care revelează şi o acţiune antioxidantă a fracţiunii polifenolice din fructele de coriandru.
Crușinul este o plantă medicinală, ale cărei proprietăți purgative ale se cunosc încă din secolul XIV-lea, când pentru prima oară este citat de către italianul Pietro Crescenzi. Acesta era recomandat în stările de constipație pentru efectul de reglare a scaunului în cazurile când intestinul gros devine „leneș”.
Este un arbust indigen, cu o scoarță netedă, lucioasă. Frunzele sunt alterne, eliptice iar florile sunt mici, unisexuate, de culoare alb-verzui. Fructul este o drupă verde, care la maturitate devine purpuriu închis sau neagră-violet. Înflorește în prioada mai-iunie.Crusinul poate fi întâlnit în diferite regiuni ale țării, prin lunci, la margina pădurilor și în crânguri. În unele locuri este numit crasci, lemn-câinesc, patachina.
Frunzele dar mai ales scoarța de crușin exercită acțiuni purgative și laxative, provoacaă eliminarea conținutului tubului digestiv, efect coleretic și colagog asupra bilei mărindu-i secreția, proprietăți vermifuge și au o acțiune relaxantă asupra musculaturii intestinale. Aceste proprietăți sunt determinate de compușii activi din crușin și anume de derivații antrachinonici glicozidați, mucilagii, oze, sitosterol. Fructele au acțiune protectoare, regenerantă și antioxidantă, fiind bogate în vitamine, minerale și acizi grași. Crușinul este indicat în tratamentul contra hemoroizilor, stărilor obstructive ale tractului biliar, precum și pentru detoxifierea sângelui în stările toxice asociate afecțiunilor digestive și intestinale. Extern, crușinul poate fi utilizat, sub formă de decoct, ca apă de gură pentru afecțiunilr gingiilor și infecții ale gurii și pentru infestări ale sclapului.
Administrarea pe o perioadă îndelungată de timp a preparatelor cu crușin determină pierderi masive de apă și electroliți iar supradozarea produsului cât și consumul de fructe poate determina iritația mucoasei gastrice, colică, diaree hemoragică. Este contraindicat femeilor însărcinate deoarece poate provoca un avort cât și femeilor care alăptează datorită colicilor și diareei ce pot sa apară la sugari.
|
