Ceai Pelin 50 g Fares
Pelinul „a fost folosit cu succes pentru expulzarea paraziţilor intestinali […] este un stimulent tonic, îmbunătăţeşte apetitul, este util în stări atonice ale tractului gastro-intestinal, precum dispepsia atonică […].”
Harvey Wickes Felter, King’s American Dispensatory, 1898.
Beneficii:
-Tonic amar; aperitiv, stomahic (stimulează secreţia sucurilor gastro-intestinale), colagog (stimuează eliminarea bilei), dezinfectant şi antiinflamator al tubului digestiv; antihelmintic, antipiretic, emenagog (favorizează declanşarea ciclului menstrual).
-Întrebuinţari principale - Anorexie, dispepsii; paraziţi intestinali.
-Alte întrebuinţari - Dischinezie biliară, febră.
Compozitie:
Partea superioară a plantei Artemisia absinthium L., fam. Asteraceae, care conţine ulei esenţial în care predomină thujona; substanţe amare; flavone; fitosteroli; tanin; acizi organici.
Administrare:
Peste o linguriţă plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.
Se beau 2 căni cu ceai pe zi, înainte de masă.
Durata curei: 2 săptămâni. Se poate repeta după o pauză de o lună.
A nu se depăşi doza şi perioada de administrare recomandate.
Atentionari:
Nu este indicat în gastrită hiperacidă, ulcer gastric şi duodenal, epilepsie şi în caz de hipersensibilitate la această plantă.
Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.
Rolul componentelor:
De 1 mai se sărbătorește Ziua Pelinului, dedicată pelinului, plantă folosită frecvent în medicina naturistă. De ziua lui, pelinul se poartă la pălărie, în sân şi în buzunare, împodobeşte ferestrele şi icoanele, se pune în aşternutul patului, între case şi pe podeaua caselor. Oamenii credeau că îşi înnoiesc sângele şi că vor fi sănătoşi de-a lungul anului dacă în această zi vor bea vin amestecat cu pelin şi dacă mestecă în dinţi frunze de pelin. Pelinul recoltat în ziua de 1 mai este tămăduitor de boli şi se păstrează ca plantă de leac de-a lungul întregului an. Ca plantă medicinală, pelinul era recoltat de descântătoare, în funcţie de boala vindecată şi în anumite momente ale zilei, precum şi la anumite sărbători calendaristice (Măcinici, Armindeni, Strodu Rusaliilor, Rusalii, Marina), după un ritual consacrat, adesea dezbrăcându-se şi despletindu-se.
Pelinul este o plantă perenă, ierboasă. Poate atinge o înălțime de 1 – 1,2 m. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, cu o lungime de până la 20 cm, iar cele tulpinale, cu lungimi nu mai mari de 10 cm, se simplifică treptat spre vârf. Florile sunt galbene pal și foarte mirositoare iar fructul este o achenă. Înflorește în perioada iulie-septembrie.
Produsul vegetal (Artemisia herba) conține principii amare și ulei volatil. Substanțele amare sunt reprezentate de lactone sescviterpenice, cea mai importantă, din punct de vedere al acțiunii este absintina. Uleiul volatil este constituit în principal din tuionă, linalool, cineol, α-bisabolol. Pelinul mai conține derivați flavonici, acizi polifenolcatboxilici, acizi organici, vitamina C, vitamina B6, acid folic, substanțe minerale (Ca, K, Na, P, Fe, Mn, Mg, Zn, Cu). Datorită diversității compușilor activi, pelinul are acțiune tonic amară, stomahică pentru stimularea apetitului, carminativă, colagogă, spasmolitică, vermifugă și se utilizează cu succes pentru dispesii, anorexie, edeme ranel, boli manifestate prin reținerea apei în țesuturi, ptoză generalizată. Extern se folosesște pentru rănile purulente.
Pelinul este utilizat sub diverse forme cum ar fi infuzia, vinul medicinal, extractul uleios, tinctura. Consumat abuziv, pelinul creează stări de agitație, convulsii, halucinații iar abuzul de băuturi cu pelin determină tulburări psihice, pierderea memoriei. Este contraindicatîn sarcină și alaăptare, la copii.
