Ceai Tataneasa 50g StefMar
Ceaiul de tataneasa este folosit extern in bronsite, afectiuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale si pleurezii.
Beneficii:
-principalele proprietati ale radacinii de tataneasa sunt cele antiinflamatoare, regenerative epiteliale si antitumorale. Sub actiunea radacinii de tataneasa starile inflamatorii se reduc, timpul de cicatrizare al ranilor, de consolidare a articulatiilor sau de sudare a oaselor se injumatateste. Deasemenea, in foarte multe cazuri sub actiunea acestei plante se remarca efecte de stagnare a procesului de proliferare a celulelor maligne si chiar de remisie a tumorilor (efect datorat alantoinei din radacina acestei plante).
-antihemoragic slab, antiinflamator puternic, anti-tumoral puternic, astringent slab, antidiareic si antidizenteric mediu, cicatrizant puternic, decongestiv bun, emolient foarte puternic, expectorant bun, racoritor, puternic regenerativ pentru mucoasele respiratorii, digestive si urinare, tonic general de intensitate medie.
-antiinflamator puternic, anti-tumoral puternic, calmant bun, emolient puternic, foarte puternic regenerativ epitelial (mareste viteza de regenerare a tesuturilor epiteliale – piele si mucoase – distruse prin soc, interventii chirurgicale etc.).
-adjuvant in boala canceroasa cu diverse localizari (plamani, colon, rect, esofag etc.) – macerat la rece. Se bea un pahar dimineata si unul seara. Ca profilactic pentru cancerul la gat se poate folosi un preparat din radacina proaspata de tataneasa, macerata in miere. Pentru acest caz proportia este de 250 de grame de pulbere de tataneasa la 500 de grame de miere. Se consuma cate o lingurita din amestec de 2-3 ori pe zi. Acest preparat poate fi utilizat si in alte afectiuni ale gatului, precum si in recuperarea dupa interventii chirurgicale in aceasta regiune (are efecte cicatrizante excelente).
– guta – infuzie combinata.
–hemoragii usoare (metroragii slabe, hemoptizii) – infuzie combinata – enterite cu diaree si dizenterie (mai ales la persoane slabe, care consuma putine lichide) – decoct combinat. Tataneasa ajuta la stoparea acestor fenomene datorita unui efect de precipitare a proteinelor din continutul intestinal.
–hernie – macerat la rece. Se asociaza cu plante puternic astringente, cum este rachitanul (Lythrium salicaria) si coada racului (Potentilla anserina). Se va face in paralel cu aplicatiile externe. Este recomandat ca pe intreaga durata a acestei terapii sa se apeleze la o alimentatie preponderent bazata pe cruditati (legume si fructe netrecute prin foc).
–infectii pulmonare (adjuvant), bronsite, tuse seaca de diferite cauze, infectii la nivelul gatului – se consuma cate 1-2 lingurite de pulbere de tataneasa, in amestec cu pulbere de salvie (Salvia officinalis), de 3 ori pe zi. Inainte de inghitire planta se mesteca foarte bine pentru a fi astfel impregnata cu saliva.
–ulcer stomacal, gastrita hiperacida – macerat la rece. Se consuma cu consecventa in cure de durata mai lunga (2-3 luni), chiar daca durerile dispar relativ repede dupa inceperea utilizarii plantei. Pentru efecte maxime se va folosi in paralel cu maceratul din tataneasa, pulbere din radacina de obligeana (Acorus calamus) – un varf de cutit de 4 ori pe zi.
–cancer bucal, cancer de limba – se fac clatiri ale gurii cu macerat concentrat. In cazul in care tumora este situata mai profund se va face suplimentar si o gargara profunda cu macerat concentrat.
–cicatrici cheloide, plagi canceroase, tumori exteriorizate – se aplica zilnic vreme de 1-2 ore o cataplasma cu tataneasa, arnica (si eventual marul lupului) in proportii egale. Dupa scoaterea cataplasmei locul se lasa la aer sa se zvante vreme de 1 ora.
–crapaturi ale mameloanelor, ulcere varicoase la gamba si ulcere rebele – cataplasma sau spalari cu macerat foarte concentrat (in cazul ulcerelor varicoase pe care nu se poate aplica multa vreme cataplasma). Dupa aplicarea maceratului, zona afectata se lasa la aer vreme de 20-30 de minute pentru a se usca.
–entorse, luxatii, fracturi (perioada de consolidare de dupa scoaterea bandajului ghipsat) – se aplica o cataplasma cu pulbere de tataneasa vreme de minim 2 ore pe zi. Pentru a impiedica maceratia tegumentelor dupa aplicarea cataplasmei se lasa sa se usuce pielea la aer vreme de 10-15 minute.
–faringita, dureri de gat, tuse, tuse seaca ori iritativa – gargara cu infuzie combinata mai concentrata (4 lingurite la o cana de apa)
–hematoame – cataplasma tinuta vreme de cateva ore.
–hemoroizi, fisuri anale – bai de sezut cu macerat la rece din tataneasa sau aplicatii locale cu o pasta groasa obtinuta din pulbere de radacina si apa calduta.
–nevralgii – se aplica o cataplasma cu pulbere de tataneasa peste care se pune eventual o sticla cu apa calda pentru a intensifica efectul calmant.
–rani, interventii chirurgicale – cataplasma. Efecte mai bune se obtin cu tinctura, care este mai sterila.
–tromboflebita, arterita, tromboza – cataplasma pe locul afectat.
–paradontoza, stomatita – se fac clatiri ale gurii cu infuzie combinata mai concentrata (4 lingurite la o cana de apa) de 2-3 ori pe zi. O varianta ce poate fi foarte eficienta pentru unele persoane este aceea de a pastra in gura pulberea plantei pentru 15-20 de minute, de 2-3 ori pe zi. Dupa acest interval de timp pulberea nu se inghite, ci se arunca.
–ten iritabil, cu pete, ofilit – cataplasma cu pulbere.
Administrare:
Infuzie combinata ( reteta pentru obtinerea a 250 ml. de ceai de tataneasa – radacina ) – 1-2 lingurite de pulbere din radacina de tataneasa se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; Maceratul se pastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora acest preparat. Doza – 3 cani pe zi.
Macerat la rece ( reteta pentru obtinerea a 200 ml. de ceai din radacina de tataneasa ) – o lingurita de pulbere de tataneasa se lasa la inmuiat intr-o jumatate de pahar de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Preparatul obtinut se bea de regula inainte de masa cu un sfert de ora. Doza: 2- 3 cani pe zi.
cataplasma – planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se amesteca intr-un vas cu apa calduta pana se formeaza o pasta, care se pune intr-un tifon si aplica pe locul afectat.
Macerat concentrat – se prepara din 1 lingura de pulbere la o cana cu apa. Este indicat pentru uz extern, in cazul spalarii ranilor greu vindecabile, comprese sau pentru spalaturi bucale si gargara.
Rolul componentelor:
Tataneasa este o specie ierboasă perenă, din familia Boraginaceae, înaltă de până la 120 cm, acoperită cu peri aspri. Rizomul este scurt şi gros, din el pornind rădăcini cărnoase negricioase la exterior, albe-gălbui în interior, mucilaginoase. Frunzele sunt foarte aspre, florile grupate în cime scorpioide cu 5-10 flori, cu corola tubuloasă, de culoare roşie-violacee. Pentru tratamentele naturiste se recoltează rădăcinile, primăvara în martie-mai, sau mai degrabă toamna în septembrie-octombrie.
Denumirea specifică officinale subliniază prezenţa ei în lista de plante medicinale încă din vechime. Prima dată apare documentată în scrierile romanilor şi greciilor antici. În jurul anului 200 D.H. Dioscorides lăuda utilizarea terapeutică a tătănesei, în cartea sa Materia Medico, susţinând că denumirea generică de Symphytum provine din grecescul symphuo = a creşte împreună. În evul mediu, planta era populară prin utilizarea sa externă în vindecarea fracturilor. De-a lungul timpului a devenit din ce în ce mai utilă în tratarea problemelor respiratorii (bronşite, catar, hemoptizii, pleurezie, tuse spastică), bolilor gastrointestinale (colecistite, colite, dizenterie, diaree, ulcere, hematemeză), metroragiei, flebitelor şi tonsilitelor. A fost pomenită de asemenea pentru valoarea sa nutriţională, fiind considerată o importantă sursă de proteine şi vitamina B12, lucru neobişnuit pentru o plantă. Cataplasmele cu tătăneasă mai erau folosite pentru ameliorarea durerilor de sâni ale mamelor care alăptau.
Are o tradiţie îndelungată şi binecunoscută în special în utilizarea externă pentru tratarea rănilor, fracturilor, contuziilor inflamate, abceselor, ulcerelor varicoase şi a arsurilor.
În medicina populară românească rădăcina de tătăneasă este un remediu natural folosit pentru efectul hemostatic, calmant al durerilor, fluidifiant al secreţiilor mucoase, în afecţiunile catarale ale căilor respiratorii, în stări ulceroase, hemoptizii, diaree, dizenterie. Planta întreagă este utilizată ca vulnerară, în special extern în inflamaţii articulare, fracturi osoase, echimoze, induraţii ganglionare etc.
Rădăcinile conţin alantoină, mucilagii, amidon, aminoacizi, ulei esenţial, alcaloizi pirolizidinici în concentraţie scăzută, tanin, conferind acţiune cicatrizantă, emolientă, antiinflamatoare, hemostatică, fiind astfel indicată în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, hematoamelor, fracturilor şi ca antitusiv. Se mai folosesc şi părţile aeriene ale plantei ce conţin alantoină, mucilagii, dar în special pentru extragerea carotenoidelor.
În prezent tătăneasa este restricţionată în produsele naturiste doar la utilizarea externă, din cauza prezenţei alcaloizilor pirolizidinici, pentru care se consideră că doza zilnică internă nu trebuie să depăşească 100 μg, din cauza riscului hepatotoxicităţii.
Dar, sunt oameni de ştiinţă care privesc siguranţa utilizării plantelor din alt unghi, considerând că nu trebuie luat în discuţie doar un anumit compus individual cu potenţial toxic al plantei, ci trebuie evaluată planta ca întreg. Astfel nici tătăneasa nu poate fi privită doar ca un simplu vector pentru efectul farmacologic al unei substanţe specifice, impactul său farmacologic general fiind mult mai complex, un întreg sistem de substanţe organice active asigurând efectul plantei. În mod interesant, s-a raportat că funcţiile hepatice testate la 29 de utilizatori cronici de ceai de tătăneasă nu prezentau anormalităţi. Studiile clinice realizate până în prezent au confirmat eficienţa utilizării externe a rădăcinii de tătăneasă în durerile musculare, durerile lombare, osteoartrite etc.
