- La reducere!
- -10%
CEAI FRUCTE VOIE BUNA ECO 18dz SONNENTOR
CEAI FRUCTE VOIE BUNA ECO 18dz SONNENTOR
Acest ceai de fructe minunat, aromat, este foarte prielnic si activeaza atat sufletul cat si corpul. Cu gustul sau acidulat si fructat, este acompaniamentul perfect pentru bucataria orientala, precum si pentru deserturile dulci.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 22 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 22 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,44 lei.
CEAI FRUCTE VOIE BUNA ECO 18dz SONNENTOR
Veselia este contagioasa! Acest ceai de fructe are o culoare portocalie minunata si aminteste de o marmelada portocalie cu fructe si tarta. Macese, rooibos, bucati de pere, gutui si o nota de vanilie fac din acesta un amestec deosebit de digerabil, perfect pentru micul dejun.
Acest ceai de fructe minunat, aromat, este foarte prielnic si activeaza atat sufletul cat si corpul. Cu gustul sau acidulat si fructat, este acompaniamentul perfect pentru bucataria orientala, precum si pentru deserturile dulci.
Mod de utilizare: Pentru o cana de ceai, turnati apa fierbinte peste un pliculet de ceai.
Timp infuzare: max. 10 minute, temperatura apei: 100°C.
Compozitie:
- Macese Ecologice,
- Coaja de portocala Ecologice,
- Rooibos Ecologic,
- Pere Ecologice,
- Gutui Ecologice,
- Esenta de vanilie Ecologica.
Forma de prezentare: 18 plicuri.
100% Bio Ecologic
Ambalat manual
Ambalaj compostabil
Rolul componentelor:
Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.
Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.
Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.
După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.
Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.
Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.
Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.