Ceai marul lupului 120g - Dorel Plant
Contribuie ca diaforetic, febrifug, antiinflamator, antibacterial, antifungal, depurativ.
Beneficii:
–Regenereaza țesutul cutanat;
–Menţine integritatea venelor rectale;
–Elimina disconfortul care apare la nivelul venelor hemoroidale.
Compozitie:
Parte aeriana de Marul Lupului (aristolochia clematitis).
Administrare:
In cazul afectiunilor ginecologice se vor face bai caldute cu irigatorul (para medicinala), de doua ori pe zi dimineata si seara. In cazul afectiunilor dermarologice se poate folosi sub forma de ceai, tinctura si alifie. Pentru orice nelamurire cereti sfatul fitoterapeutului.
Atentionari:
Contraindicat celor cu alergie la mărul-lupului.
Rolul componentelor:
Aristolochia clematitis, aşa numita 'Buruiană atomică' sau buruiană de remf, cum este ea denumită pe malul Dunării, curcubeţică, cum este ea denumită în sudul Moldovei, şi mărul-lupului, cum este ea denumită în vestul ţării, este, de departe, cea mai puternică plantă medicinală din România.
Mărul-lupului creşte prin culturi, la margini de câmp şi prin locuri virane. Are frunze ca ale fasolei, flori galbene şi miros înecăcios. Este rezistentă la bolile şi dăunătorii plantelor, chiar şi la ierbicide. Deşi considerată mult timp nefolositoare, cercetările fitoterapeutice din ultimii ani au adus această buruiană în topul plantelor medicinale care vindecă boli grave, atât externe, cât şi interne.
Mărul-lupului este utilizată încă din cele mai vechi timpuri. Primele consemnări despre folosirea ei în scopuri medicinale datează de acum 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea era denumită 'iarba cobrei', întrucât era singurul remediu eficient contra veninului cobrei. Tot în Egipt era administrată pentru tratamentul infecţiilor pielii, pentru vindecarea rapidă a muşcăturilor de animale şi insecte, precum şi pentru a apăra oamenii de epidemii.
Vechii gali foloseau mărul-lupului pentru tratarea tumorilor şi a oricăror excrescenţe apărute pe corp.
În Evul Mediu, în Spania, planta era remediul de taină al cavalerilor, care o foloseau pentru a-şi trata rapid rănile primite în luptă şi pentru a preveni infecţiile, care în vremurile acelea erau fatale.
