FAVIAUDIA- soluție pentru igiena urechii 20 ml Favisan
Loţiune pentru igiena urechii, combate tulburările de auz.
Recomandări: adjuvant în tulburări de auz, otite, acufene (zgomote în urechi), alte boli ale urechii
Efecte: Curăţă, regenerează şi fortifică organul auditiv, extrage din ţesuturi substanţele patogene şi grăbeşte însănătoşirea.
Mod de utilizare: Se impregnează un mic tampon de vată cu 3-5 picături de soluţie şi se introduce în fiecare ureche, după ce în prealabil aţi uns interiorul urechii cu un strat subţire de cremă Favisalv.
În completare, faceți băi de abur la ureche cu complexe aromate FAVISAN.
Ingrediente: extract hidroalcoolic din plante (troscot, pelin, flori de salcâm, genţiană, ienupăr, frunze de nuc, fenicul, busuioc, mărar, trei fraţi pătaţi), glicerină.
Notă: Insistați cu procedurile externe mai mult timp. Auzul se diminuează din cauza unui stil de viață nepotrivit sau ca urmare a unor boli incorect tratate. Cu picături și băi de abur acționăm direct asupra urechii, dar pentru însănătoșire trebuie să acționăm și asupra întregului organism. Dacă urechea e bolnavă, tot corpul e bolnav; să-l ajutăm cu produse protective, digestive, tonice, clisme, băi calde. În felul acesta, elementele patogene sunt dizolvate și eliminate.
Rolul componentelor:
Troscot - Specie anuală de talie mică, târâtoare, tulpina cu noduri umflate şi ochree albicioasă, membranoasă la baza frunzelor; frunzele mici, alterne, eliptic lanceolate; flori mici, verzui-roşietice, grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor; fructele sunt achene mici. Se recoltează părţile aeriene din iunie până în septembrie.
Plantă medicinală utilizată din timpuri străvechi. Conform lui Dioscorides troscotul era folosit ca remediu în tratarea holerei, disuriei, sângerărilor abdominale, şi a tusei sangvinolente. Aceleaşi utilizări din antichitate au fost recomandate şi în cărţile din Evul Mediu. În ultimii ani din secolul XIX a fost desemnată ca remediu secret pentru tuberculoză, astm, sub denumirea de troscot rusesc (russian knotweed = buruiană cu docuri, în denumiree nglezească). În Alger era cunoscută de populaţia locală ca antidiareic şi utilizată împotriva febrei intermitente. Cazacii foloseau planta ca afrodisiac într-o băutură denumită Teegemisch.
Planta este bine cunoscută în medicina chineză unde este utilizată pentru tratamentul infecţiilor de la nivelul aparatului excretor, cu urinare dificilă şi dureroasă, ca remediu pentru săngerări menstruale abundente, în dizenterie, muşcături de şarpe, eczemăe şi prurit vulvar.
În medicina populară românească constituie un remediu naturist pentru reducerea tensiunii arteriale, ca hemostatic, ca agent antireumatic, antipiretic şi hipoglicemic. Este utilizată de asemenea pentru tratarea disconfortului intestinal, pentru eliminarea calculilor renali, tratarea varicelor, ca şi colagog şi emenagog. A fost descrisă utilizarea Herba Polygoni avicularis ca insecticid sau vermifug, astringent, antifungic şi ca agent de vindecare a rănilor. Este utilizat de asemenea extern în tratarea eczemelor.
Astăzi ştim că Herba Polygoni conţine acid silicic, taninuri, flavone, având proprietăţi astringente, antidiareice, hemostatice şi este utilizată ca tratament naturist pentru calmarea tusei şi a simptomelor răcelii.
Utilizarea ca tratament adjuvant în gingivite este susţinută şi de date clinice.
În produsele naturiste de la noi de pe piaţă troscotul se găseşte atât ca produs vegetal individual pentru ceai cât şi în combinaţii.
De 1 mai se sărbătorește Ziua Pelinului, dedicată pelinului, plantă folosită frecvent în medicina naturistă. De ziua lui, pelinul se poartă la pălărie, în sân şi în buzunare, împodobeşte ferestrele şi icoanele, se pune în aşternutul patului, între case şi pe podeaua caselor. Oamenii credeau că îşi înnoiesc sângele şi că vor fi sănătoşi de-a lungul anului dacă în această zi vor bea vin amestecat cu pelin şi dacă mestecă în dinţi frunze de pelin. Pelinul recoltat în ziua de 1 mai este tămăduitor de boli şi se păstrează ca plantă de leac de-a lungul întregului an. Ca plantă medicinală, pelinul era recoltat de descântătoare, în funcţie de boala vindecată şi în anumite momente ale zilei, precum şi la anumite sărbători calendaristice (Măcinici, Armindeni, Strodu Rusaliilor, Rusalii, Marina), după un ritual consacrat, adesea dezbrăcându-se şi despletindu-se.
Pelinul este o plantă perenă, ierboasă. Poate atinge o înălțime de 1 – 1,2 m. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, cu o lungime de până la 20 cm, iar cele tulpinale, cu lungimi nu mai mari de 10 cm, se simplifică treptat spre vârf. Florile sunt galbene pal și foarte mirositoare iar fructul este o achenă. Înflorește în perioada iulie-septembrie.
Produsul vegetal (Artemisia herba) conține principii amare și ulei volatil. Substanțele amare sunt reprezentate de lactone sescviterpenice, cea mai importantă, din punct de vedere al acțiunii este absintina. Uleiul volatil este constituit în principal din tuionă, linalool, cineol, α-bisabolol. Pelinul mai conține derivați flavonici, acizi polifenolcatboxilici, acizi organici, vitamina C, vitamina B6, acid folic, substanțe minerale (Ca, K, Na, P, Fe, Mn, Mg, Zn, Cu). Datorită diversității compușilor activi, pelinul are acțiune tonic amară, stomahică pentru stimularea apetitului, carminativă, colagogă, spasmolitică, vermifugă și se utilizează cu succes pentru dispesii, anorexie, edeme ranel, boli manifestate prin reținerea apei în țesuturi, ptoză generalizată. Extern se folosesște pentru rănile purulente.
Pelinul este utilizat sub diverse forme cum ar fi infuzia, vinul medicinal, extractul uleios, tinctura. Consumat abuziv, pelinul creează stări de agitație, convulsii, halucinații iar abuzul de băuturi cu pelin determină tulburări psihice, pierderea memoriei. Este contraindicatîn sarcină și alaăptare, la copii.
