In 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Intre 1928 si 1933, doua echipe independente, formate din cercetatorul ungur Albert Szent György si cercetatorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, si cercetatorii americani Charles Glen King si W. A. Waugh, pe de alta parte, izoleaza vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscandu-se formal natura antiscorbutica a compusului. In 1937, cercetatorul Albert Szent György primeste Premiul Nobel pentru medicina pentru aceasta descoperire.
Folosirea in scop medicinal a vitaminei C dateaza inca din secolul 18. Scorbutul, boala cauzata de deficienta vitaminei C, era o problema frecvent intalnita, in special printre marinari si navigatori, estimarile aratand ca peste 2 milioane dintre acestia au fost afectati. In 1747, James Lind, un medic scotian, a facut un experiment pentru tratatea scorbutului si a descoperit ca doar portocalele si lamaile ameliorau simptomele bolii.
Din 1928 pana in 1933, o echipa de cercetatori maghiari, Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi si cercetatorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima data vitamina C si i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci, vitamina C a fost folosita nu numai in tratarea scorbutului, ci si pentru imbunatatirea imunitatii, impotriva simptomelor de gripa si raceala, dar si ca supliment, pentru a proteja intregul organism.
Spre deosebire de animale, organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, motiv pentru care are nevoie sa isi ia doza din alimentatie si din suplimente. Vitamina C are numeroase efecte pozitive, inclusiv asupra regenerarii pielii. Aceasta ajuta la cresterea si regenerarea testurilor din tot corpul, prin faptul ca iti ajuta organismul sa produca mai mult colagen. Colagenul este o proteina esentiala pentru regenerarea pielii, intretinerea articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor si a vaselor de sange.
De asemenea, vitamina C este un antioxidant puternic, care impiedica actiunea radicalilor liberi (compusi rezultati in urma proceselor de oxidare, dar si ca urmare a contactului cu agenti sau substante poluante) asupra organismului. Acumularea radicalilor liberi in organism este periculoasa in timp, deoarece este unul dintre factorii care contribuie la imbatranire, dar si la aparitia unor boli cardiovasculare, a artritei si a cancerului.
Avem nevoie de vitamina C si pentru a sintetiza cei mai importanti neurohormoni: noradrenalina, adrenalina, dopamina, produsi in sistemul nervos sau in glandele suprarenale. Unele dezechilibre hormonale pot indica si o deficienta de vitamina C, deoarece aceasta stimuleaza si protejeaza glanda hipofiza, care secreta hormonii responsabili de sexualitate, psihic, crestere si de functionare a tiroidei.
Vitamina C se gaseste in concentratii mari in creier, leucocite, ochi, glande suprarenale, ficat, tiroida, mucoasa intestinului subtire sau in splina. Acestea au concentratii de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mari ca acelea din plasma, celulele rosii sau din saliva. De aceea, cand apare o deficienta de vitamina C, acestea sunt primele organe afectate.
Imunitate cu 7 Ciuperci F163 63 cps Fares
Opreşte dezvoltarea microorganismelor potenţial patogene şi reduce numărul acestora, protejând organismul de acţiunea lor.
Creşte rezistenţa organismului.
Beneficii:
-conferă o bună imunitate, prin modularea răspunsului imun la agenţii externi
-opreşte dezvoltarea microorganismelor potenţial patogene şi reduce numărul acestora, protejând organismul de acţiunea lor
-stimulează producerea de interferon în organism
-adaptogen, tonic general, susţine adaptarea organismului la stres, suprasolicitare fizică şi psihică
-ajutor în stări de oboseală persistentă, convalescenţă
-protector hepatic şi renal
-protejează faţă de radiaţii
-reduce efectele negative ale chimioterapiei
-antioxidant.
Compozitie:
-extract uscat de Reishi (Ganoderma lucidum) standardizat în min. 30% polizaharide 82 mg
-extract uscat de Shiitake (Lentinus edodes) standardizat în min. 30% polizaharide
-extract uscat de Maitake (Grifola frondosa) standardizat în min. 30% polizaharide
-Cordyceps sinensis
-ciuperca de mesteacăn (Inonotus obliquus)
-extract uscat de Coriolus versicolor standardizat în min. 30% polizaharide
-miceliu de iască (Fomes fomentarius).
Învelişul capsulei este pe bază de gelatină animală.
Administrare:
Copii 10-14 ani: 2 capsule pe zi, la o oră după masă.
Copii peste 14 ani şi adulţi: 1 capsulă de 3 ori pe zi, la o oră după masă. Dacă este nevoie de un efect mai puternic se pot administra până la 6 capsule pe zi.
Durata curei este de 3-6 săptămâni. Cura se poate repeta după o pauză de o lună.
Ultima administare să nu fie mai târziu de ora 18.
Rolul componentelor:
Ciupercile medicinale sunt folosite tradiţional în China pentru proprietăţile lor imunomodulatoare, adaptogene şi antioxidante.
Reishi (Ganoderma lucidum), conţine aproximativ 400 de compuşi bioactivi diferiţi, care îi conferă numeroase efecte: imunomodulator, protector faţă de radiaţii, protector hepatic şi renal, antioxidant, adaptogen.
Shiitake (Lentinus edodes) este un excelent aliment folosit pe scară largă în Japonia, dar şi o ciupercă utilă pentru sănătate, prin stimularea sistemului imunitar şi tonifierea organismului.
Maitake este cunoscută mai ales pentru proprietăţile sale imunostimulatoare şi antioxidante conferite de nivelul ridicat de Beta-glucani din în această ciupercă.
Cordyceps a devenit foarte popular datorită capacităţii sale de a spori rezistenţa fizică fiind utilizat de către sportivii olimpici. Are o gamă largă de utilizări, inclusiv pentru stimularea sistemului imunitar şi reducerea nivelului de colesterol.
Ciuperca de mesteacăn, Coriolus versicolor şi iasca au o activitate puternic antioxidantă şi imunomodulatoare.
Coriolus versicolor este o ciupercă foarte apreciată pentru aplicaţiile sale în medicină, în special pentru tratarea cancerului. În China este cunoscuta sub numele de yun zhi, însă în întreaga lume este cunoscută sub numele de “coadă de curcan” din cauza formei şi a culorilor diversificate.
Pălăria are formă concentrică şi este foarte colorată, însă inelele diferă în colorit în funcţie de zona de unde provine; poate fi maronie, diferite nuanţe de verde, portocalie şi chiar neagră. Pălăria are grosimea de 1-3 mm.
Coriolus versicolor (Yun Zhi) este una dintre cele mai studiate ciuperci din lume, efectuându-se peste 300 de studii clinice din 1970 până în prezent.
Din Coriolus Versicolor s-au extras polizaharidele Krestin – PSK, în Japonia, în anul 1965 şi polizaharide - peptide (PSP) în anul 1984, în China, cu proprietăţi imunostimulatoare excepţionale.
În anul 1977 autorităţile japoneze au inclus ciuperca Coriolus versicolor în lista oficială de produse pentru tratamentul tumorilor maligne.
Ciuperca Coriulus are efect antitumoral, imunostimulator puternic, antiinflamator, protector pulmonar, hepatic, renal, antiviral şi antibacterian.
Terapia cu ciuperci Coriolus este indicată în: cancer colorectal, gastric, peritoneal, mamar, cervical, pulmonar, esofagian, limfatic, nazofaringian, hepatic, bucal, cerebral, osos şi de prostată.
În plus, ciupercile Coriolus normalizează funcţiile splinei, ameliorează tusea şi dispneea, detoxifică plămânii fumătorilor, induce producerea de interferon endogen, reglează nivelul transaminazelor în hepatita virala B, C, ciroze, stimulează regenerarea celulară, tratează nefritele şi combate infectiile urinare, respiratorii, digestive (Helicobacter pylori), HIV, Epstein-Barr, Human Papilloma Virus, Herpes simplex, Sarcom Kaposi - reglează numărul de Cd4 şi reduce replicarea virală).
Cordyceps sau “Aurul medicamentelor” este o plantă ciudată şi fascinantă care creşte pe păşunile de pe platourile Tibetului, aflate la altitudini cuprinse între 3.500 – 6.000 m şi este folosită în terapeutica chineză de cca. 1.200 ani.
Cordyceps este o plantă care dispune de calităţi duble: într-o parte a ciclului său biologic este plantă, în altă parte a ciclului este insectă.
Când Cordycepsul există sub formă de plantă, vara, în perioada formării de spori, sporul plantei este împrăştiat de vânt şi parazitează larva unui fluture, trecând din ciclul vegetal în cel animal. Larva infectată se îngroapă în pământ în formă de gogoaşă.
Cordycepsul hibernează pe timpul iernii, hrănindu-se din gogoaşa fluturelui, apoi din rădăcinile unor plante, rezistând astfel sub pământ timp îndelungat. Când condiţiile climatice sunt favorabile, răsare din pământ o nouă plantă şi ciclul biologic se reia.
Cordyceps face parte din clasa ascomicete, care include circa 400 de specii. Toate speciile Cordyceps sunt endoparazite, în principal pe insecte şi alte artropode iar câteva sunt parazite pe alte ciuperci.
Cea mai cunoscuta specie este Cordyceps sinensis, prima dată aceasta fiind înregistrată în Tibet în secolul al 15-lea (cunoscut şi sub numele de “yarsha gumba” în Nepal).
Ea este catalogată de botanişti în clasa ciupercilor, iar împreună cu ginsengul şi corniţele pufoase de cerb, face parte din cele trei mari medicamente tonifiante ale Chinei.
În corpul ciupercii Cordyceps se găsesc peste 80 de fermenţi, aminoacizi, beta-caroten, vitamine E şi C şi seleniu.
Ciupercile Cordyceps au efect imunoregulator, antibiotic, antiinflamator, antidepresiv, hipoglicemiant, antioxidant şi anticancerigen.
Cordyceps acţionează ca protector pulmonar, fiind un adjuvant eficient în terapiile complementare ale gripei - prin ameliorarea tusei, reducerea secreţiilor mucoaselor şi a transpiraţiilor nocturne-, ale bronşitei, pneumoniei, emfizemului pulmonar şi astmului bronşic.
De asemenea, măreşte rezistenţa organismului la insuficienţa de oxigen, combate oboseala şi creşte capacitatea de muncă, scade nivelul colesterolului, reglează nivelul calciului şi a fosforului în sânge, reglează funcţia rinichiului şi a ficatului (elimină toxinele, reface celulele afectate, distruge viruşii din celulele hepatice), previne boli ale aparatului cardiovascular şi ale vaselor de sânge (ischemie cardiacă, infarctul miocardic, tromboze) şi înlătură efectele negative ale chimioterapiei şi radioterapiei.
Ganoderma, sau reishi, este o ciupercă de origine orientală, cu o istorie îndelungată de utilizare pentru susţinerea sănătăţii şi a longevităţii în China, Japonia, şi alte ţări din Asia. Considerată acum rară în natură în China şi Japonia, este pe larg cultivată. Ganoderma creşte pe buşteni sau buturugi, şi prezintă un aspect lucios, compact şi asimetric, variind la culoare de la galben la negru.
Numeroasele legende ce înconjoară această ciupercă sunt atestate de o înregistrare istorică ce se întinde de-a lungul a 2000 de ani şi se consideră că începuturile utilizării sale se duc în urmă cu 4000 de ani. A fost foloosită tradiţional în China de către călugării Taoişti pentru a-şi menţine o stare de calm şi linişte pentru a-şi îmbunătăţi practicile meditative şi pentru a avea o viaţă lungă şi sănătoasă. Familia imperială chineză, căutând longevitatea, a păstrat această ciupercă la loc de cinste, imortalizând-o în cultura chineză prin intermediul picturilor, statuetelor, tapiseriilor de mătase şi a modelelor de pe robele împăraţilor. Cunoscută în diferite moduri, ca „ciuperca importalităţii”, „ciuperca-100-de-ani” şi „ciuperca puterii spirituale”, Ganoderma lucidum a fost utilizată timp de multe secole în medicina tradiţională a Chinei şi Japoniei pentru proprietăţile sale imunomodulatoare şi adaptogenice. În cultura japoneză era considerată cea mai importantă din clasa acestor ciuperci medicinale (din grupul Polyporelor).
În cea mai cuprinzătoare carte materia medica din China, ‘Ben Cao Gang Mu’, publicată în 1578AD, reishi a fost specificată ca fiind cea mai respectată plantă din 120 „plante superioare” (shang pin). Plantele superioare erau clasificate ca fiind cea mai înaltă categorie de plante medicinale având în vedere că ele prelungeau viaţa, preveneau îmbătrânirea, sporeau energia (qi), şi făceau corpul mai uşor şi mai flexibil.
Ganoderma mai are de asemenea o tradiţie îndelungată de utilizare în medicina chineză pentru tratamentul bronşitelor cronice, iar un studiu a arătat o acţiune a ciupercii de reducere semnificativă a activităţii colinesterazei serice sugerând o reducere în excitabilitatea nervilor parasimpatici, la bolnavii de bronşită.
Cercetările moderne au arătat că Ganoderma prezintă proprietăţi antialergice, antioxidante, antitumorale, antivirale, cardiotonice şi hepatoprotectoare.
Efectele acestei ciuperci au la bază în primul rând prezenţa unor polizaharide cu masă moleculară ridicată şi a antioxidanţilor; ganoderma mai conţine elemente precum potasiu, magneziu, calciu şi germaniu. Este mult utilizată acum în China şi Japonia în tratamentul cancerului şi pentru stimularea sistemului imunitar după radio- şi chimioterapie. Este utilizată de asemenea în tratamentul miasteniei gravis şi a lupusului eritematos sistemic, ambele boli autoimune. Tot în Japonia şi China este utilizată de asemenea pentru tratarea simptomelor infecţiilor virale precum răcelile, gripa, aftele şi hepatita. Cercetările ştiinţifice au evaluat şi dovedit multe din efectele cunoscute ale ciupercii, pe lângă acestea evidenţiind şi un efect de reducere a glicemiei şi un un efect de interferenţă cu procesul de agregare plachetară, care poate fi luat în considerare ca un efect împotriva accidentelor vasculare cerebrale şi a aterosclerozei.
De multă vreme deja, ganoderma a pătruns în domeniul Health and Wellness din viaţa modernă a popoarelor europene.
Atentionari:
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
Nu se recomandă femeilor însărcinate datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine. Substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul laptelui.
La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare.
Acest produs nu se asociază cu anticoagulantele.
Acest produs nu se administrează timp de o lună după vaccinare.
Pentru avea o imunitate optimă recomandăm un regim alimentar bogat în vitamine (B6, B12, C, E, beta-caroten) şi minerale (fier, zinc) care stimulează mecanismele de apărare ale organismului. Acestea se regăsesc în fructele proaspete (citrice, cătină, mere, fructe de pădure, kiwi, căpşuni, caise), în legumele de culoare roşie, portocalie, galbenă şi verde (morcovi, tomate, ardei, dovleac, broccoli, spanac, porumb, ceapă roşie, usturoi, etc.) consumate crude, sau preparate cât mai uşor (fierte în abur, coapte), cereale integrale, ciuperci, seminţe şi oleaginoase neprăjite, uleiuri vegetale presate la rece, iaurt şi chefir (conţin lactobacili care ajută refacerea florei intestinale şi a imunităţii), produse apicole (polen, propolis, păstură, lăptişor de matcă).Reduceţi consumul de alimente rafinate care sărăcesc organismul de săruri minerale şi vitamine, alimente procesate şi conservate, dulciuri şi produse de patiserie, zahăr alb (se înlocuieşte cu miere, sau zahăr brun), îndulcitori artificiali, consumul de băuturi carbogazoase, alcoolul, tutun, cafeaua.Pentru o imunitate bună a organismului menţineţi un program de viaţă cât mai ordonat, cu somn la ore potrivite, realizaţi zilnic exerciţii fizice, ieşiţi în natură cât mai des posibil.
Ceai pentru Imunitate 50g AdNatura
Conține un amestec omogen în proporții variabile plante recunoscute atât din utilizarea lor tradițională, cât și din literatura de specialitate pentru acțiunea lor antioxidantă, de stimulare a imunităţii, cȃt şi pentru acțiunea lor antiinflamatoare, antivirală și antiinfecţioasă.
Beneficii:
Pentru stimularea sistemului imunitar ȋn vederea prevenirii stărilor de gripă şi răceală. La dozele zilnice recomandate nu se cunosc acțiuni adverse excepție putând face unele persoane alergice la anumite plante din compoziție.
Compozitie:
-fructe de măceş,
-echinacea,
-muguri de pin,
-cimbrişor,
-flori de soc,
-frunze de stevie dulce,
-rădăcini de ginseng siberian.
Administrare:
Uz intern – infuzie. Peste 1-2 lingurițe de produs se toarnă 200-250 ml apă clocotită. Vasul se acoperă și se lasă în repaus 10 – 15 minute. După infuzare se strecoară și se poate adăuga o linguriță de suc proaspăt de lamâie.
Intern: se beau până la 3-4 cești de ceai pe zi. Ceaiul are gust dulceag datorită frunzelor de stevie dulce numită și “iarbă de miere” (Stevia rebaudiana) care conțin substanțe dulci permise diabeticilor și supraponderalilor deoarece sunt practic lipsite de aport caloric. După gust, se poate adăuga o linguriţă de miere.
Atentionari:
Acest produs este un supliment alimentar.
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată şi echilibrată şi un mod de viaţă sănătos.
A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor mici.
A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic.
Rolul componentelor:
Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.
Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.
Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.
După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.
Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.
Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.
Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.
Echinacea are o tradiţie îndelungată în cultura indienilor din ţinuturile Americii de Nord, care o preferau pentru menţinerea sănătăţii în timpul iernii. În acest scop, indienii aplicau cataplasme cu rădăcină, şi consumau ceaiuri de Echinacea. Planta a fost foarte folosită în America până în anii ’40, iar europenii, care au descoperit-o în anii ’30, o folosesc constant şi intens şi astăzi.
Botaniştii au numit-o Echinus (arici de mare) pentru a descrie centrul florii, în formă de con ghimpos. Sute de studii ştiinţifice au dovedit că Echinacea sprijină funcţiile sistemului imunitar.
Echinacea este o plantă perenă, de 100-150 cm înălțime, cu frunze lanceolat ascuțite la vârf și dințate. Florile sunt dispuse solitar la vârfurile ramurilor. Florile tubulare sunt așezate bombat, sub formă de cupă întoarsă, înconjurate de flori ligulate, de culoare roz până la roșu intens. Înfloresc din luna iunie până în octombrie. Speciile de Echinacea sînt originare din nordul Americii, trei dintre ele (E.purpurea, E.pallida, E.angustifolia) prezentînd interes medical.
Folosită încă din vremuri îndepărtate pentru tratarea diverselor infecții și pentru întărirea sistemului imunitar, în zilele noastre extractul de echinaceea este cunoscut și pentru efectele benefice pe care le aduce în caz de gripă, răceală și sindromul oboselii cronice. Planta a fost utilizată în medicina populară a amerindienilor, în special pentru protecţia faţă de infecţiile respiratorii, gripă sau muşcăturile de şarpe. Peste 350 de studii clinice atestă efectele de tip imuno protector al Echinaceei în evoluţia infecţiilor respiratorii, ca şi posibilitatea utilizării ei în profilaxia acestor boli. Se recomandă administrarea preparatelor de echinacea încă de la apariţia primelor semne de boală şi pînă la dispariţia lor. Se utilizează sub formă de infuzie, capsule, sirop, comprimate iar extern intră în compoziția unor creme. Din echinaceea se pot folosi rădăcinile și floarea. Rădăcinile sunt mai des utilizate decât florile. Rădăcinile se obțin de la plante cu vârste mai mari de 4 ani iar florile se culeg când sunt complet deschise.
Echinacea conține substanțe active (polizaharide, alchilamide, flavonoide, uleiuri esențiale) care reduc intensitatea durerii, ameliorează inflamația, grăbesc cicatrizarea leziunilor și au puternic efect antioxidant.
Sirop de Catina 520 ml Steaua Divina
Fructele de catina sunt printre mai puternice vitaminizante din flora tarii noastre, avand continut bogat de vitamine (C, E, A, B1, B2, B3, P) si minerale.
Beneficii:
-Vitaminizant,
-antioxidant,
-antiinflamator,
-antiulceros,
-imunostimulent,
-antiviral,
-antibacterian,
-regenerator,
-protector hepatic si biliar,
-energizant,
-fructele de catina sunt printre mai puternice vitaminizante din flora tarii noastre, avand continut bogat de vitamine (C, E, A, B1, B2, B3, P) si minerale,
-au un efect deosebit de fortifiere, regenerare, stimulare a imunitatii si crestere a poftei de mancare, previn imbatranirea prematura si aparitia bolilor degenerative (reumatism, ateroscleroza etc.).
-se recomanda ca adjuvant in: scorbut si diferite alte hipovitaminoze, afectiuni oculare, afectiuni gastroduodenale, raceala, gripe, viroze respiratorii, tuse, senzatii de slabiciune, astenie.
Compozitie:
-Extract din fructe proaspete de Catina (Hippophae rhamnoides),
-zahar invertit,
-apa deionizata.
Administrare:
Cate 3 lingurite la un pahar cu apa, de 3 ori/zi.
Contraindicatii:
Diabet zaharat, alergie la oricare dintre componentele produsului.
Rolul componentelor:
Catina este un arbust tufos şi spinos originar din Europa şi Asia, înalt de până la 3 m, cu frunze îngust lanceolate pe partea inferioară cu peri argintii. Florile mici, galbene, dispuse în inflorescenţe globuloase, apar înaintea frunzelor. Fructele portocalii, sferice, cu sâmbure tare, se recoltează în perioada august-octombrie, până la primul îngheţ.
Termenul Hippophae derivă din cuvintele greceşti hippo care înseamnă cal, şi phaos care înseamnă lucios. În Grecia antică, fructele de cătină erau date cailor pentru a avea blana lucioasă.
Originea în timp a cultivării şi utilizării cătinei nu este cunoscută, ea a fost utilizată medicinal în China, Mongolia şi Tibet de cel puţin 12 secole pentru multe afecţiuni.
Fructele sunt pe larg folosite în lumea întreagă, putând fi consumate sub formă de sucuri, siropuri, sosuri, jeleu sau marmeladă, sau amestecate cu lapte sau brânză.
În 1988 China a desemnat băuturile din cătina pentru sportivi ca băuturi oficiale pentru atleţii săi la Olimpiada de la Seul. Cosmonauţii ruşi au primit suplimente constând în băuturi pe bază de cătină pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a rezistenţei la stres în spaţiu.
Ca multe alte fructe, şi cele de cătină sunt bogate în vitamine (A, C, E şi K) şi o varietate de bioflavonoide şi carotenoide, alături de o combinaţie de acizi organici care se presupune că contribuie la presupusele proprietăţi anticarcinogenice.
Având efecte tonice, energizante, hepatoprotectoare, de vindecare a rănilor, de stimulare a imunităţii şi antioxidante, fructele de cătină sunt utile ca tonic general, într-o largă varietate de afecţiuni, în boli inflamatorii, pulmonare, afecţiuni hepatice, ulcer stomacal, afecţiuni metabolice, la prevenirea răcelilor, a bolilor cardiovasculare, şi la reducerea efectelor secundare ale tratamentelor în cancer; ajută la vindecarea rănilor şi multor afecţiuni cutanate, susţine sănătatea pielii.
Activitatea antioxidantă este bine documentată şi stă la baza potenţialului anti-îmbătrânire al fructelor de cătină.
