Polygemma 4 Sinusuri 30ml PlantExtrakt
Combinaţie de extracte gemoterapice din muguri de Coacăz negru, Carpen, Arin negru şi Mesteacăn pufos.
Beneficii:
-Ajută la ameliorarea simptomelor neplăcute din răcelile care afectează sinusurile.
-Acţiune specifică la nivelul sinusurilor
-Activ în procese inflamatorii şi supurative ale mucoasei rino-sinusale
-Acţiune antiinflamatoare şi cicatrizantă
-Efect de cortizon natural, fără reacţii secundare
-Efect de eliminare a mucusului din sinusuri prin cavitatea nazală
-Acţiune generală de creştere a puterii de apărare a organismului.
Administrare:
Pentru adulţi şi copii peste 7 ani se recomandă în general administrarea a câte 1 ml de 2-3 ori pe zi, diluat în puţină apă, înainte de mese cu aproximativ 20 de minute.
Copii între 2 și 7 ani: în general câte 10-15 picături de 2-3 ori pe zi, diluate în puțină apă.
În faza acută se recomandă administrarea de 4-5 ori pe zi în prima zi, apoi se continuă cu doza standard cel puţin 6 zile.
În cazuri cronice sau recidivante, se recomandă cure de 1-2 luni, cu posibilitatea de repetare la nevoie.
Atenționare: efect de reducere a secreției lactate (contraindicat femeilor în perioada de sarcină și alăptare)
Dacă simptomele nu dispar este necesară consultarea medicului
Rolul componentelor:
Coacăzul negru crește sub formă de tufe de 1 – 2 m înălțime. Florile sunt păroase, de culoare verde-roșcat iar frunzele de culoare verde închis pe fața superoară și verde deschis pe fața inferioară. Fructele acestei plante, de tip bacă, sunt grupate în ciorchini și sunt boabe zemoase sferice cu gust acrișor, de culoare închisă, care au un diametru de 6 – 11 mm, fiecare fruct conținând mai multe semințe. Frunzele, se recoltează în luna iulie, după recoltarea fructelor sau concomitent cu recoltarea fructelor, totul se usucă la umbră în strat subțire.
Pentru uzul medicinal se folosesc frunzele (Ribi nigri folium), fructele (Ribi nigri fructus) și mugurii (Ribi nigri gemini). Fructele au acțiune tonică generală, vitaminizantă, remineralizantă, fiind recomandate și în cazurile de surmenaj, în stările anemice, în cazurile de deficit de fier, fiind bogate în taninuri, antoacini proteine și săruri minerale (Ca, Mg, Fe, P) Conțin o cantitate de 3-4 ori mai mare de vitamina C decât portocalele și lămâile. Se utilizează și în afecțiunile gastrointestinale, hepatobiliare și cardiovasculare. Fitocomplexul taninuri-antociani-vitamine are efect în tratamentul unor afecțiuni ale mucoasei bucale. Frunzele sunt utilizate în medicina naturistă ca diuretic, datorită flavonoidelor din compoziție, în afecțiuni cardiace, reumatism, gută dar sunt contraindicate în tratamentul edemelor cauzate de insuficiența cardiacă sau renală. Medicinal, coacăzul negru se utilizează sub formă de infuzie, decoct, macerat glicerinat, tinctură sau pulbere.
Coacăzul negru este cunoscut ca plantă de cultură în Europa din secolul al XVI-lea. Înafară de uzul medicinal, fructele lui, sunt folosite la prepararea de sucuri, siropuri, jeleuri sau marmeladă. Siropul de coacăze negre este, după părerea părintelui medicinei naturiste, preotul Sebastian Kneipp, un elixir de sănătate pentru gât şi căile respiratorii superioare. Un vechi proverb german spune despre sucul de coacăze negre că este sănătos ca sângele de urs. În parfumerie, se folosește un extract din florile de coacăz negru.
Pentru stimularea imunitatii, oprirea hemoragiilor si reducerea colesterolului, puteti sa consumati preparate din carpen, in special mugurii. Este indicat de asemenea in tratarea problemelor respiratorii - cele mai bune rezultate le da in bronsite acute sau cronice, sinuzite cronice si tuse spastic - in insuficienta hepatica si in afectiunile minore ale ochiilor.
Pentru uz intern, se foloseste sub formă de extract din muguri de carpen. Se mai poate face ceai de carpen, fierband o lingurita de frunze in 250 ml de apa, timp de 5 minute. Se pot consuma 3 cani pe zi.
Pentru uz extern, se fac comprese din decoct de frunze de carpen - 2 linguri la 250 ml de apa.
Unguent din praf de carpen: se fierbe pe baia de apa 50 g de praf de planta cu 200 ml unt timp de 3 ore. Se strecoara. Se pune in cutiute mici la rece. Se poate folosi de 2 ori pe zi in strat subtire.
Otet de carpen: otet 500 ml in care se va pune 50 g de praf de planta. Se lasa apoi timp de 8 zile la temperatura camerei. Se strecoara. Se foloseste la mancarimi, in diferite dilutii in functie de toleranta. Pentru a obtine un otet aromat se poate pune si levantica de exemplu 10 g de praf o data cu acest praf de frunze.
Arbore înalt de 30m, cu tulpina ramificată, flexibilă, cu frunze romboidale cu marginea dublu serată şi vârful acuminat. Scoarţa tulpinilor mature este albă, cu ritidom inelar şi lenticele. Florile sunt unisexiate grupate în amenţi, cele mascule câte 2-3 la vârful lujerilor se formează încă din vara precedentă, cele femele au forma unui con alungit. Frunzele se recoltează în stadiul tânăr, în perioada mai-august, prin strunjirea ramurilor.
Mesteacănul a jucat în antichitate un rol de seamă, cultural şi medical, fiind considerat în mod propriu „arborele vieţei”.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX recunoştea o acţiune depurativă accentuată pentru coaja de mesteacăn, datorită cantităţii de camfor şi betulină conţinute, producând astfel o stimulare a schimburilor de substanţe organice şi o întinerire. Unii medici considerau frunzele un excelent mijloc de tratare a problemelor metabolice şi diatezelor urice care se manifestă prin gută, reumatism, inflamaţii articulare dureroase, nefrite cronice, hidropizii.
Ceaiul din frunze de mesteacăn ajută la eliminarea acidului uric ajutând astfel în stările gutoase şi în erupţiile cutanate; rezultate bune s-au obţinut cu ceaiul de frunze de mesteacăn în bolile de rinichi şi litiaza urinară.
Tradiţia populară mai foloseşte mustul de mesteacăn, cu gust acrişor şi plăcut, ca un leac puternic contra colicilor, durerilor renale şi calculoase, purificator al sângelui fiind şi o bună băutură răcoritoare.
Prin distilarea uscată a lemnului de mesteacăn se obţine un gudron utilizat în dermatologie.
Proprietăţile frunzelor se datorează conţinutului în flavone, saponine, tanin, triterpene şi ce imprimă acestora efectele diuretice indicate pentru bolnavii cardiorenali cărora le reduce edemele şi albuminuria, favorizează eliminarea acidului uric şi a colesterolului. Mai posedă proprietăţi antimicrobiene şi antireumatice. Scoarţa de mesteacăn se utilizează pentru tratamentul dermatitelor şi îngrijirea părului.
Recent, într-un studiu realizat pe şobolani, un extract etanolic din frunzele de mesteacăn au arătat activitate gastroprotectoare.
