Ceai Fenicul 20 plicuri Fares
Contribuie la calmarea iritaţiilor gâtului, susţine expectoraţia.
Ajută la atenuarea disconfortului creat de instalarea menopauzei.
Beneficii:
-susţine o digestie sănătoasă
-ajută la eliminarea gazelor intestinale
-contribuie la optimizarea contracţiilor musculaturii netede la nivelul tractului digestiv
-susţine secreţia sucurilor gastrointestinale
-contribuie la reducerea disconfortului respirator, a iritaţiilor gâtului, susţine eliminarea secreţiilor bronşice
-susţine alăptarea la mamele care alăptează
-contribuie la reducerea disconfortului creat de instalarea menopauzei.
Compozitie:
Fructele plantei Foeniculum vulgare L., fam. Apiaceae conţin ulei volatil reprezentat în principal de anetol, flavonoide, zaharuri, substanţe minerale, ceruri, stigmasterină.
Administrare:
Peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit.
Se beau 2 – 3 căni cu ceai pe zi.
Atentionari:
Nu se recomandă femeilor însărcinate.
Mamele care alăptează pot consuma acest ceai.
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.
La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.
Rolul componentelor:
Cunoscut ca plantă medicinală şi condiment peste tot în lume, începând chiar din perioada antică datorită aromei sale plăcute, feniculul, sau molura, este o specie ierbacee, bienală sau perenă, la noi exclusiv de cultură, cu tulpina ce ajunge până la 1-2m, ramificată de la bază, frunze de 3-4 ori sectate, cu fragmente filiforme. Florile mici, galbene, grupate în umbele. Fructele alungite, grupate câte două, cu 5 coaste proeminente fiecare, şi plăcut aromate.
Citat de Theophrastus, Plinius şi Columella; după Dioscorides iarba şi fructul stimulează secreţia lactată. În cartea de reţete a lui Marcellus Empiricus din Bordeaux (aprox. secolul V D.H.) era recomandat ca remediu pentru tuse.
În majoritatea cărţilor mai vechi sau mai noi de specialitate, feniculul este prezentat ca şi carminativ, stimulent, galactogog, diuretic şi diaforetic, cu utilizare în colici însoţite de flatulenţă, amenoree şi hiposecreţie lactată, şi de asemenea pentru corectarea gustului pe lângă alte substanţe cu gust neplăcut.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, consideră că feniculul este cel mai preferabil mijloc de stimulare a secreţiei lactate. În plus are o acţiune carminativă şi înlesneşte expectoraţia. De asemenea, un ceai de fenicul este eficace în combaterea convulsiilor şi deci indicat în tusea măgărească (convulsivă), astm, precum şi în catarurile bronhiale cronice; în plus, stimulează apetitul şi va combate diverse tulburări stomacale.
Efectele antispasmodice, antiinflamatoare, secretomotoare şi antibacteriane ale uleiului esenţial de fenicul au fost demonstrate în studii in vitro şi în studii pe animale. Tot studiile pe animale au demonstrat şi efectele secretolitic şi expectorant ale anetolului şi fenconei, cât şi ale infuziei din fructele de fenicul in vitro.
Activitatea estrogenică este pusă pe seama trans-anetolului.
În studii experimentale in vitro sau in vivo au mai fost evidenţiate şi alte efecte ale feniculului: hepatoprotector, hipotensiv, hipoglicemic şi anestezic local.
