Ceai Frunze de Boldo 50g Fares

Ceai Frunze de Boldo 50g Fares

Susţine funcţiile biliare şi hepatice.

Beneficii:
-coleretic-colagog (stimulează secretia si eliminarea bilei),
-hepatoprotector,
-diuretic,
-antiinflamator,
-vermifug,
-sedativ uşor.

Recomandari:
-afecţiuni hepato-biliare,
-mâl biliar,
-parazitoze intestinale,
-colite.

Compozitie:
-frunzele plantei Peumus boldus Molina conţine alcaloizi izoquinolinici (boldina, izoboldină etc.), flavonoide, cumarine, rezine taninuri.

Administrare:
Peste o linguriţă plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi, înainte de masă.
Durata unei cure este de 4-6 săptămâni.
Cura se poate relua după o pauză de 2 săptămâni.

Atentionari:
Nu se recomandă în caz de obstrucţie biliară, insuficienţa hepatocelulară gravă şi hipersensibilitate la această plantă.
Întrerupeţi administrarea cu cel puţin două săptămâni înainte de o intervenţie chirurgicală, deoarece poate creşte timpul de sângerare.
Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.

Rolul componentelor:
Boldoul reprezinta o planta din ale carei frunze sunt preparate unele produse medicamentoase. La momentul actual nu sunt disponibile suficiente informatii cu privire la eficienta administrarii boldoului in ceea ce priveste conditii medicale precum pietrele la vezica biliara, durerile articulare sau reumatismul, infectiile vezicii urinare, afectiunile hepatice, anxietatea, gonoreea, retentia de lichide, constipatia sau afectiunile intestinale, spasmele stomacale si spasmele intestinale blande.
Boldoul este singura planta din genul Peumus, arbust originar din Chile si importat in Italia si Africa de Nord, insa intalnit adesea in gradinile botanice. Arbustul din familia Monimiaceae este o planta medicinala cu efecte benefice asupra activitatii vezicii biliare, dar si asupra activitatii hepatice, digestive si gastrice, administrat pentru tratarea racelilor, sifilisului, aerofagiei, gonoreei, reumatismului, gutei, icterului, dispepsiei sau afectiunilor neoplazice, sub forma de infuzie sau de decoct din frunze ori tinctura
In anul 2009, Agentia Europeana a Medicamentului a evaluat planta Boldo ca avand frunze ce contin boldina alcaloida. Frunzele sale contin si ulei volatil in proportie de 2 - 4 %. Componentii principali sunt ascaridolul, in proportie de 16 - 38 %, 1,8 - cineol sau Eucalyptol in proportie de 11 - 39 % si p-cymene  in proportie de 9 - 29 % (Bradley, 2006). Ascaridolul este foarte toxic, iar acest lucru ridica semne de intrebare si  ingrijorare cu privire la folosirea de frunze de Boldo in componenta medicamentelor traditionale din plante.
Boldoul poate atinge pana la cinci metri inaltime si are culoarea verde tot timpul anului. Frunzele de boldo sunt aspre si casante, de culoare verde - cenusie si emana un miros de camfor daca sunt strivite. Florile cresc grupate in buchetele in varfurile crengilor si sunt de culoare galbena - pal. Fructele de boldo sunt mici, de culoare neagra si cu aspect lucios, sunt comestibile si au un continut foarte bogat in zaharuri. Cele mai importante substante chimice din compozitia boldoului sunt uleiurile volatile precum ascaridolul, cineolul si camforul, flavonidelr, antioxidantii, alcaloizii precum boldina. Principalele proprietati ale acestui arbust sunt cele antioxidante, antitumorale, vermifuge si colagoge. In fitoterapie se utilizeaza frunzele de boldo si scoarta arbustului din care se extrage boldina. Pe teritoriul Americii Latine, frunzele de boldo sunt folosite ca si condiment alimentar.
Cu uz intern, componentele de boldo se administreaza pentru litiaza biliara, afectiunile hepatice, afectiunile gastrice, afectiunile digestive, sifilis, aerofagie, gonoree, flatulenta, guta, reumatism, icter, dispepsie, raceli si afectiuni neoplazice sub forma de infuzie sau de decoct din frunze ori tinctura.