BISEPTOL APA DE GURA 480ML Dacia Plant
BISEPTOL APA DE GURA este o solutie eficienta, perfecta pentru indepartarea mirosurilor neplacute ale gurii si improspatarea respiratiei. Tinand cont de contextual actual, igiena personala este mai importanta ca oricand! Tocmai de aceea BiSeptol apa de gura devine o solutie eficienta pentru mentinerea naturala si sanatoasa a cavitatii bucale.
Clatirea cu apa de gura este parte a rutinei zilnice de sanatate orala, recomandata de medicii dentisti pentru mentinerea sanatatii dintilor si a gingiilor, alaturi de periajul dentar si folosirea atei dentare, pentru eliminarea resturilor alimentare din locurile inaccesibile periutei.
DE CE BISEPTOL APA DE GURA?
- Are o reteta complexa, naturala din uleiuri esentiale (menta si eucalipt)
- Contine ALBASTRU DE METILEN si ARGINT IONIC.
- Este un produs fara aspartam, fara alcool, fara clor/fluor, fara parabeni.
Mod de administrare:
Se clătește gura cu 10-15 ml apă de gură timp de 30-60 secunde. Se utilizează de 2-3 ori pe zi, sau la nevoie.
Contraindicatii
Intoleranţă la oricare dintre componentele produsului.
Precautii
În cazul contactului accidental cu ochii se înlătură prin spălare cu apă rece. A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor.
Contribuie la
Indepartarea mirosurilor neplacute ale gurii si improspatarea respiratiei.
improspateaza respiratia;acționeaza impotriva bacteriilor din cavitatea bucala;
ajuta la reducerea placii bacteriene de la suprafata dintilor;
ajuta la prevenirea aparitiei cariei dentare.
Ingrediente
apă purificată; extract de Stevia rebaudiana cu 60% rebaudiozidă A; argint ionic 5 ppm; soldoc PG410; eucalipt-mentol; albastru de metilen soluție 1%; ulei esențial de mentă (Mentha arvensis); ulei esenţial de eucalipt (Eucalyptus globulus).
Rolul componentelor:
Eucaliptul este un arbore foarte înalt (ajunge până la 140 m înălţime), originar din Tasmania. Frunzele sunt persistente, simple, cele tinere sesile, ovate, subţiri, iar cele mature alterne, peţiolate, falciforme. Mezofilul frunzelor conţine buzunare secretoare de ulei esenţial. Ca produs vegetal se utilizează frunzele mature recoltate tot timpul anului sau în perioada aprilie-septembrie.
Denumirea de Eucalyptus înseamnă „bine acoperit”, referindu-se la capacul mic ce acoperă mugurele înainte de înflorire.
Se spune despre eucalipt că este cel mai util arbore din lume. Aborigenii din continentul Australian îl priveau ca pe o plantă medicinală ce vindecă tot.
Genul Eucalyptus cuprinde cca. 300 de specii cu 700 de varietăţi, fiind utilizate pentru orice de la fabricarea hârtiei, mulci, combustibil, ca lemn de esenţă tare, pentru asigurarea umbrei, şi ca protector în calea vânturilor până la ajutor în lupta împotriva malariei. Sistemul său radicular extins absoarbe o cantitate mare de apă, motiv pentru care a fost cultivat în zonele infestate de malarie pentru drenarea terenurilor şi purificarea aerului.
Botanistul şi exploratorul german, baronul Ferdinand Von Muller, a sugerat că aroma arborelui se poate dovedi antiseptică. În 1855 guvernul francez a trimis seminţe de eucalipt în Algeria pentru realizarea de culturi, urmare a acestui fapt fiind transformarea unor zone contaminate în zone uscate, sănătoase.
Uleiul de eucalipt a fost obţinut prima dată, prin distilare, în 1788, cu un necesar de peste 20 de kilograme material vegetal pentru 500 g ulei volatil, doi medici ai vremii, White şi Cossiden utilizând acest ulei esenţial pentru tratarea problemelor pulmonare. Prima lucrare despre efectele antiseptice şi antibacteriene ale uleiului esenţial au fost publicate în Germania de către medicii Cole şi Homeyer, aceştia clasificându-l ca sudorific, stimulent anticataral şi astringent. Extras din Eucalyptus peperita, uleiul esenţial original introdus în Europa, a fost denumit „Sydney peppermint” şi a devenit rapid foarte popular.
Remediile populare tradiţionale utilizau frunzele şi uleiul pentru bolile respiratorii, afecţiunilor febrile, şi, de asemenea, pentru probleme ale pielii precum arsuri, ulceraţii şi răni.
În primul război mondial a fost o cerere imensă de ulei esenţial de eucalipt, acesta fiind utilizat pentru a controla epidemiile de meningită şi gripă din 1919.
Frunzele şi uleiul de eucalipt sunt demult parte din Farmacopeele şi publicaţiile de profil din Europa – deja din 1873, Köhler a descris utilizarea sa în sudul Europei în febră, dureri nevralgice, astm, tuberculoză şi ca antiseptic. În 1938 Madaus descrie utilizarea frunzelor şi a uleiului esenţial – „uleiul stimulează secreţia salivei şi a sucurilor gastrice. Îmbunătăţeşte apetitul. Administrarea orală a siropului era prescrisă în cazul tusei convulsive iar frunzele erau utilizate extern ca agent antiseptic. Adiţional, era utilizat în inhalaţii pentru tratamentul catarului şi a afecţiunilor inflamatorii ale tractului respirator şi în cazul astmului. Este util de asemenea ca remediu pentru febră, catarul tractului urinar, gripă, reumatism, nevralgie, malarie, diaree febrilă, sângerări gincivale şi ca antihelmintic.”
În prezent, arhi-cunoscut tratament natural util în afecţiunile respiratorii, regăsim eucaliptul în produsele naturiste sub formă de ceaiuri, siropuri de tuse, soluţii inhalante, creme, unguente, bomboane medicinale.
