Multivitamine si Minerale +Luteina 56 cpr Zdrovit

Luteina este un pigment galben care se găseşte în galbenuşul de ou, în unele alge şi plante şi în celulele folosensibile din fundul ochiului. Ajută la menţinerea unei vederi sănătoase. Consumul crescut de luteină scade riscul degerescenţei maculare, cauza principală a orbirii vârstnicilor
Luteina (şi izomerul său chimic zeaxantina) este un membru al familiei carotenoidelor. Conferă culoare galbenă fructelor şi legumelor, cum ar fi mango, papaya, porumbul dulce şi roşiile. Cu toate acestea, cantităţile cele mai mari de luteinase găsesc în legumele verzi, precum varza, spanacul şi napii, broccoli, varza de Bruxelles, fasolea, prazul, şi anumite tipuri de lăptuci şi salate, mai cu seama , sunt şi ele surse dietetice bune. Cu cât leguma este mai verde, cu atât conţine mai multă luteină. Iar legumele crude sunt o sursă mai bună decât cele fierte.
Luteina este un antioxidant. Asta înseamnă că are capacitatea de a neutraliza radicalii liberi nocivi (substanţe produse de poluare, radiaţii, mâncare prăjită şi arsă, lumina soarelui şi combustie) care pot intra în corp. Aceşti radicali liberi pot deteriora celulele şi accelera îmbătrânirea. La un moment dat, se credea că toţi antioxidanţii slujesc aceluiaşi scop, dar s-a demonstrat că ei au funcţii specifice.
Se consideră că aceasta joacă un rol important în menţinerea unei vederi sănătoase, pentru că este pigmentul principal care se găseşte în zona de sensibilitate vizuală maximă. Pe măsură ce îmbatrânim, celule cu pigment retinal devin mai puţin eficiente, retina degenerează şi vederea centrală se pierde treptat. Acest proces este cunoscut ca degenerescenta maculară legată de vărstă (DMLV).
Una dintre cauzele degenerescenţei maculare este deteriorarea produsă de radicalii liberi în lumina soarelui. Luteina poate proteja macula, actionand ca un filtru optic pentru lumina soarelui şi ca un antioxidant pentru a absorbi radicalii liberi. Luteina poate juca un rol şi în menţinerea imunităţii.Studiile ştiinţifice au constatat în general un risc crescut de degenerescenţă maculară la un nivel scăzut de luteină în dieta sau în sânge, însa nu avem înca la dispoziţie dovezi concludente ca un consum mai ridicat ar reduce incidenţa DMLV sau ar ajuta la tratarea ei. Câteva studii mici au furnizat nişte rezultate încurajatoare. Un studiu american recent a stabilit că suplimentarea cu luteină şi alţi antioxidanţi la persoanele cu o DMLV incipienţă a avut un efect benefic asupra funcţiei maculare. Iar un alt experiment publicat în Optometry arătat că o doză zilnică de 10 mg de luteină, luată singură sau cu alte suplimente antioxidante, a îmbunătăţit funcţia vizuala la 90 de pacienţi cu DMLV atrope într-un interval de 12 luni.
Cercetările referitoare la rolul luteinei în prevenirea cataractei nu au fost până acum încurajatoare. Suplimentele cu luteină au îmbunătăţit însă acuitatea vizuală şi sensibilitatea la lumină puternică (fotofobia) la persoanele cu cataractă.
În aşteptarea rezultatelor unor viitoare cercetări, este important de respectat o dietă bogată în legume cu frunze verzi, care ar trebui să ofere cantităţi mari de luteină. Dacă nu vă plac legumele crude, s-ar putea ca dieta dvs. să fie deficitară în acest nutrient.

Vitamina B12 constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut pana in prezent. Desi este hidrosolubila, B12 se acumuleaza totusi, intr-o masura oarecare, in ficat, rinichi, plamani si splina. Cantitatea de vitamina ramasa nu este importanta si nu poate avea un efect toxic.
Vitamina B12 se gaseste cu precadere in produsele de origine animala:
Pentru vegetarieni, alegerea perfecta sunt cerealele fortificante pentru micul dejun.
Cantitatea zilnic necesara pentru un adult este de 2,4 mcg vitamina B12 pe zi.
Cand sistemul digestiv este inapt sa absoarba aceasta vitamina, apare un deficit, iar un regim alimentar inadecvat - tipic mai ales pentru vegetarienii convinsi, care nu consuma nici produse lactate si nici oua, poate genera carente de vitamina B12. De asemenea, persoanele in varsta sunt predispuse la deficitul mentionat.
Simptomele comune asociate cu deficienta de vitamina B12 pot include constipatie, pierderi de memorie, dificultati in mersul pe jos sau cand faci miscare, anemie, tulburari ale starii de spirit, amorteala, inflamarea limbii, dezorientare, deteriorarea tecii de mielina si dementa.
O cantitate insuficienta de vitamina B12 ar permite eliminarea unei substante numita homocistina care, atunci cand depaseste un anumit nivel, devine nociva pentru celulele cerebrale.
In acelasi timp, pe baza proprietatii sale procoagulante, care reprezinta un pericol pentru peretii arterelor, homocistina ar putea fi legata si de maladiile cardiovasculare.
Vitamina B12 este indispensabila pentru crestere. Femeile insarcinate sau cele care alapteaza au nevoie de extra portii de vitamina B12, la fel ca si de toate celelalte sunstante nutritive esentiale. Acestea trec in planceta in timpul sarcinii si contribuie la dezvoltarea copilului. Si sugarii hraniti de la pieptul mamei au nevoie sa primeasca acesti nutrienti.
Lipsa lor poate provoca importante probleme pentru sanatatea celor mici.

Acidul folic mai este cunoscut si sub denumirea de acid pteroyl-L-glutamic si se incadreaza in randul vitaminelor hidrosolubile din grupul B. Aceasta vitamina trebuie sa fie transformata la nivel hepatic in acid dihidrofolic, ulterior este folosita in organism. Corpul uman nu poate sintetiza folat (echivalentul natural al acidului folic), din aceasta cauza este necesar ca dieta zilnica sa cuprinda aceasta vitamina.
Acidul folic este o vitamină solubilă în apă (hidrosolubilă) a cărei origine vine de la cuvântul latin „folium“ („frunză“), întrucât prima dată a fost obţinut, în condiţii de laborator, din frunze de spanac. Vitamina se distruge uşor în procesul pregătirii alimentelor, mari cantităţi pierzându-se în timpul prelucrării şi conservării legumelor şi măcinării grâului. Acesta se găseşte în mod natural în drojdia de bere, în ficat, în frunzele zarzavaturilor.
Acidul folic şi grupul de compuşi înrudiţi, cunoscut sub denumirea generică de vitamina B6, servesc drept coenzime în reacţiile chimice implicate în biosinteza proteinei şi necesare pentru producerea normală a celulelor roşii ale sângelui şi pentru înmulţirea celulelor.
Deci, această vitamină este extrem de necesară organismului pentru producerea celulelor noi: celulele pielii, celulele părului, celulele albe imune ale sângelui, celulele roşii ale sângelui etc. Dar acidul folic participă şi la eliminarea grăsimii depuse în ficat şi la transformarea unui aminoacid în altul în vederea resintezei proteinelor organismului, întrucât aminoacizii sunt doar părţi componente ale altor structuri.
Orice femeie aflată la vârsta fertilă ar trebui să ia suplimente cu acid folic, mai ales în cazul în care îşi doreşte să devină mamă. Specialiştii susţin că această substanţă este deosebit de importantă pentru dezvoltarea normală a bebeluşilor, iar administrarea încă dinainte de a rămâne însărcinată este chiar mai importantă decât în primele luni de sarcină.
Acidul folic este o formă a vitaminei B9, ce are un rol extrem de important în formarea celulelor, şi mai ales a celor roşii. Atunci când nu este prezent în cantitate suficientă în dieta zilnică, se poate ajunge la anemie şi alte probleme. Pentru femeile însărcinate însă este şi mai important, întrucât previne defectele congenitale la bebeluşi, cum ar fi spina bifida şi alt defect de tub neural, malformaţii faciale precum buza de iepure sau gura de lup.
Dacă ceva nu este în regulă, anomaliile menţionate se formează în primele săptămâni de sarcină, când femeia de multe ori nici nu bănuieşte că urmează să devină mămică. Specialiştii avertizează că organismul nostru nu este capabil să stocheze acidul folic de la o zi la alta, astfel că avem nevoie de o alimentaţie zilnică extrem de bogată în această substanţă sau, mai simplu, să ne asigurăm doza zilnică necesară din suplimente sub formă de tablete sau capsule. Iată de ce este importantă administrarea acidului folic tuturor femeilor în perioada fertilă.

Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de vitamine B şi are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are influenţă benefică asupra pielii, precum şi în procesul de creştere.
De asemenea, piridoxina poate ajută în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare, ameliorează simptomele sindromului premenstrual, depresiei, artritei, elimină senzaţia de greţuri matinale în cazul femeilor însărcinate şi previne instalarea afecţiunilor oculare cauzate de înaintarea în vârstă.
Deficitul de vitamina B6 se manifestă prin: slăbiciune musculară, anemie, insomnie, căderea părului, oboseală, piele uscată., pierdere în greutate, tulburări neurologice, inflamaţii ale limbii.
Excesul de vitamina B6 este extrem de rar, însă poate apărea în cazul administrării unor doze ridicate, peste limita recomandată, pe o perioadă îndelungată de timp, caz în care persoana se poate confrunta cu fotosensibilitate, arsuri stomacale, greaţă, tulburări sensitive şi motorii.
Cele mai bune surse naturale de vitamina B6 sunt: drojdia de bere, cerealele integrale, bananele, somonul, spanacul, gălbenuşul de ou crud, seminţele de floarea-soarelui, avocado.
Vitamina C, cunoscuta si sub denumirea de acid ascorbic, este unul dintre cei mai siguri si mai eficienti nutrienti. Printre beneficiile sale se numara protejarea organismului impotriva deficientelor imunitare, a bolilor cardiovasculare, a problemelor prenatale, a bolilor de ochi si chiar impotriva imbatranirii pielii.
In 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Intre 1928 si 1933, doua echipe independente, formate din cercetatorul ungur Albert Szent György si cercetatorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, si cercetatorii americani Charles Glen King si W. A. Waugh, pe de alta parte, izoleaza vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscandu-se formal natura antiscorbutica a compusului. In 1937, cercetatorul Albert Szent György primeste Premiul Nobel pentru medicina pentru aceasta descoperire.
Folosirea in scop medicinal a vitaminei C dateaza inca din secolul 18. Scorbutul, boala cauzata de deficienta vitaminei C, era o problema frecvent intalnita, in special printre marinari si navigatori, estimarile aratand ca peste 2 milioane dintre acestia au fost afectati. In 1747, James Lind, un medic scotian, a facut un experiment pentru tratatea scorbutului si a descoperit ca doar portocalele si lamaile ameliorau simptomele bolii.
Din 1928 pana in 1933, o echipa de cercetatori maghiari, Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi si cercetatorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima data vitamina C si i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci, vitamina C a fost folosita nu numai in tratarea scorbutului, ci si pentru imbunatatirea imunitatii, impotriva simptomelor de gripa si raceala, dar si ca supliment, pentru a proteja intregul organism.
Spre deosebire de animale, organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, motiv pentru care are nevoie sa isi ia doza din alimentatie si din suplimente. Vitamina C are numeroase efecte pozitive, inclusiv asupra regenerarii pielii. Aceasta ajuta la cresterea si regenerarea testurilor din tot corpul, prin faptul ca iti ajuta organismul sa produca mai mult colagen. Colagenul este o proteina esentiala pentru regenerarea pielii, intretinerea articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor si a vaselor de sange.
De asemenea, vitamina C este un antioxidant puternic, care impiedica actiunea radicalilor liberi (compusi rezultati in urma proceselor de oxidare, dar si ca urmare a contactului cu agenti sau substante poluante) asupra organismului. Acumularea radicalilor liberi in organism este periculoasa in timp, deoarece este unul dintre factorii care contribuie la imbatranire, dar si la aparitia unor boli cardiovasculare, a artritei si a cancerului.
Avem nevoie de vitamina C si pentru a sintetiza cei mai importanti neurohormoni: noradrenalina, adrenalina, dopamina, produsi in sistemul nervos sau in glandele suprarenale. Unele dezechilibre hormonale pot indica si o deficienta de vitamina C, deoarece aceasta stimuleaza si protejeaza glanda hipofiza, care secreta hormonii responsabili de sexualitate, psihic, crestere si de functionare a tiroidei.
Vitamina C se gaseste in concentratii mari in creier, leucocite, ochi, glande suprarenale, ficat, tiroida, mucoasa intestinului subtire sau in splina. Acestea au concentratii de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mari ca acelea din plasma, celulele rosii sau din saliva. De aceea, cand apare o deficienta de vitamina C, acestea sunt primele organe afectate.