Citoprim Stem 30 cps Herbagetica

Ganoderma, sau reishi, este o ciupercă de origine orientală, cu o istorie îndelungată de utilizare pentru susţinerea sănătăţii şi a longevităţii în China, Japonia, şi alte ţări din Asia. Considerată acum rară în natură în China şi Japonia, este pe larg cultivată. Ganoderma creşte pe buşteni sau buturugi, şi prezintă un aspect lucios, compact şi asimetric, variind la culoare de la galben la negru.
Numeroasele legende ce înconjoară această ciupercă sunt atestate de o înregistrare istorică ce se întinde de-a lungul a 2000 de ani şi se consideră că începuturile utilizării sale se duc în urmă cu 4000 de ani. A fost foloosită tradiţional în China de către călugării Taoişti pentru a-şi menţine o stare de calm şi linişte pentru a-şi îmbunătăţi practicile meditative şi pentru a avea o viaţă lungă şi sănătoasă. Familia imperială chineză, căutând longevitatea, a păstrat această ciupercă la loc de cinste, imortalizând-o în cultura chineză prin intermediul picturilor, statuetelor, tapiseriilor de mătase şi a modelelor de pe robele împăraţilor. Cunoscută în diferite moduri, ca „ciuperca importalităţii”, „ciuperca-100-de-ani” şi „ciuperca puterii spirituale”, Ganoderma lucidum a fost utilizată timp de multe secole în medicina tradiţională a Chinei şi Japoniei pentru proprietăţile sale imunomodulatoare şi adaptogenice. În cultura japoneză era considerată cea mai importantă din clasa acestor ciuperci medicinale (din grupul Polyporelor).
În cea mai cuprinzătoare carte materia medica din China, ‘Ben Cao Gang Mu’, publicată în 1578AD, reishi a fost specificată ca fiind cea mai respectată plantă din 120 „plante superioare” (shang pin). Plantele superioare erau clasificate ca fiind cea mai înaltă categorie de plante medicinale având în vedere că ele prelungeau viaţa, preveneau îmbătrânirea, sporeau energia (qi), şi făceau corpul mai uşor şi mai flexibil.
Ganoderma mai are de asemenea o tradiţie îndelungată de utilizare în medicina chineză pentru tratamentul bronşitelor cronice, iar un studiu a arătat o acţiune a ciupercii de reducere semnificativă a activităţii colinesterazei serice sugerând o reducere în excitabilitatea nervilor parasimpatici, la bolnavii de bronşită.
Cercetările moderne au arătat că Ganoderma prezintă proprietăţi antialergice, antioxidante, antitumorale, antivirale, cardiotonice şi hepatoprotectoare.
Efectele acestei ciuperci au la bază în primul rând prezenţa unor polizaharide cu masă moleculară ridicată şi a antioxidanţilor; ganoderma mai conţine elemente precum potasiu, magneziu, calciu şi germaniu. Este mult utilizată acum în China şi Japonia în tratamentul cancerului şi pentru stimularea sistemului imunitar după radio- şi chimioterapie. Este utilizată de asemenea în tratamentul miasteniei gravis şi a lupusului eritematos sistemic, ambele boli autoimune. Tot în Japonia şi China este utilizată de asemenea pentru tratarea simptomelor infecţiilor virale precum răcelile, gripa, aftele şi hepatita. Cercetările ştiinţifice au evaluat şi dovedit multe din efectele cunoscute ale ciupercii, pe lângă acestea evidenţiind şi un efect de reducere a glicemiei şi un un efect de interferenţă cu procesul de agregare plachetară, care poate fi luat în considerare ca un efect împotriva accidentelor vasculare cerebrale şi a aterosclerozei.
De multă vreme deja, ganoderma a pătruns în domeniul Health and Wellness din viaţa modernă a popoarelor europene.

Denumită şi drojdie de bere sau de panificaţie (Brewer’s Yeast, Levure de Boulangerie), S. boulardii este o tulpină de drojdie (specie de ciupercă unicelulară), descoperită prima dată în 1920 de biologul francez Henri Boulard pe când acesta era în sud-vestul Asiei. Scopul călătoriei sale era acela de a găsi o tulpină de drojdie care să fie în mod special rezistentă la căldură, şi astfel potrivită pentru producerea vinului. În timpul şederii francezului în Asia a luat naştere un focar de holeră, ocazie cu care acesta a notat faptul că pentru a combate diareea asociată bolii, oamenii locului mestecau coaja fructelor de Litchi chinensis şi de Garcinia mangostana sau o fierbeau şi consumau ceaiul. Biologul francez a reuşit să izoleze substanţa care combătea diareea descoperind faptul că aceasta este tocmai drojdia care se poate dezvolta şi la temperaturi de până la 98,6 grade Fahrenheit. Găsind că este o drojdie din genul Saccharomyces (drojdiile de bere) a denumit-o după sine şi în 1947 a vândut drepturile asupra ei companiei de farmaceutice Bicodex, care continuă să deţină acest patent.
1.boulardii şi binecunoscuta drojdie de bere S. cerevisiae, fiind membre ale aceluiaşi gen, sunt foarte asemănătoare dar diferă totuşi din punct de vedere genetic, metabolic şi fiziologic. Din punct de vedere cromozomial, S. boulardii este caracterizată de prezenţa unei gene alele specifice iar studii recente au arătat faptul că genomul acestei specii prezintă trisomie a cromozomului 9, numărul alterat de copii ale genelor contribuind probabil la o rată de creştere mai ridicată şi o mai bună supravieţuire în mediu acid.
Un număr limitat de dojdii au fost identificate ca şi candidaţi pentru o nouă abordare terapeutică datorită abilităţilor acestora de a se exprima ca antigen heterolog. S. boulardii este astzăzi pe larg utilizată în probleme de digestie şi ca probiotic. Probioticele, precum sunt definite de către Organizaţia pentru Agricultură şi Aliment a Naţiunilor Unite, sunt „microorganisme vii care, administrate în cantităţi adecvate, conferă gazdei un beneficiu pentru sănătate”. Un număr tot mai mare de potenţiale beneficii pentru sănătate sunt atribuite tratamentelor cu probiotice. Au fost identificate mai multe mecanisme de acţiune, atât în mod direct asupra organismului gazdă, cât şi asupra microorganismelor patogene, aceste mecanisme cuprinzând reglarea homeostaziei microflorei intestinale, interferenţa în abilitatea microorganismelor patogene de colonizare şi infectare a mucoaselor, modularea răspunsului imun sistemic şi local, stabilizarea funcţiei gastrointestinale de barieră şi inducerea activităţii enzimatice prin favorizarea proceselor de absorbţie şi nutriţie.
Studiile de farmacocinetică au arătat faptul că după administrarea orală de liofilizat de S. boulardii echilibrarea concentraţiilor acestuia în colon se atinge în trei zile, drojdia dispărând din materia fecală la 2-5 zile după întreruperea administrării. S. boulardii prezintă caracteristici speciale care permit microorganismului să tranziteze tractul gastro-intestinal şi să fie utilizat ca probiotic. Pe durata tranzitului, drojdia interacţionează cu microflora locală şi cu mucoasa intestinală. Mai mult, studiile experimentale au arătat faptul că S. boulardii induce o protecţie împotriva patogenilor enterici, modulează răspunsul imun al gazdei, reduce inflamaţiile şi secreţiile hidroelectrolitice, inhibă toxinele bacteriene şi îmbunătăţeşte funcţionarea unor factorii trofici precum membrana ciliară intestinală şi transportorii nutrienţilor.
Această drojdie nonpatogenică a fost prescrisă în ultimii 30 de ani pentru profilaxia şi tratamentul afecţiunilor diareice cauzate de bacterii. S. boulardii şi-a demonstrat atât experimental cât şi clinic eficienţa în afecţiuni gastrointestinale cu componentă inflamatorie predominantă. Există, de asemenea, din ce în ce mai multe dovezi asupra faptului că microflora gastrointestinală este un factor reglator major asupra sistemului imunitar nu doar la nivelul intestinului, dar şi la nivelul altor organe. De exemplu, atunci când organismul este afectat de o infecţie cu Escherichia coli, există în intestin o tendinţă de secretare a citokinei proinflamatorii cunoscută sub numele de interleukina 8. S. boulardii a arătat un efect benefic prevenind această secreţie, reducând astfel severitatea şi toxicitatea invaziei cu E. coli. S-a demonstrat faptul că efectul S. boulardii asupra E. coli nu este acela de a reduce numărul de bacterii aderente produse, ci de a reduce numărul bacteriilor intracelulare cu 50%.
Unul din cele mai importante beneficii ale S. boulardii este acela de a controla forme variate de diaree. Studiile realizate au indicat faptul că utilizarea S. boulardii versus placebo a arătat eficienţă în reducerea formelor acute de diaree la copii şi la adulţi. Administrată concurent cu unele antibiotice S. boulardii a redus probabilitatea episoadelor adiţionale de colite pseudomembranoase la persoane care au experimentat această afecţiune. Chiar dacă scopul principal al antibioticelor este acela de a combate bacteriile ce cauzează infecţii în organism, ele pot produce efecte secundare nedorite precum diaree, dar şi crampe şi greţuri. Ca şi tratament preventiv, S. boulardii a arătat că reduce apariţia, durata şi frecvenţa acestor efecte secundare printre adulţi. O serie de studii au mai revelat faptul că S. boulardii a diminuat senficicativ motilitatea intestinală şi a îmbunătăţit consistenţa scaunelor la persoanele sindromul colonului iritabil cu predominantă diareică.
Pe lângă acestea, datele furnizate de studii mai recente au arătat că S. boulardii administrată sub formă de vaccin oral la persoane sănătoase interacţionează în mod limitat cu mucoasa intestinală acest lucru având implicaţii importante în viitorul utilizării acesteia ca agent profilactic şi ca vector terapeutic de administrare.

Spirulina platensis (Spirulina) - este o sursa valoroasa de vitamine, minerale, aminoacizi esentiali, necesari organismului compensand prin bogatul sau continut in nutrienti naturali, deficientele datorate dietei zilnice. Algele contin fier natural care are efect antianemic in special pentru copii si batrani la care deficienta poate provoca perturbari asupra organismului. Spirulina scade nivelul seric al lipidelor totale si al colesterolului, scade glicemia la diabetici. Prin aportul de fibre vegetale, spirulina stimuleaza digestia, creste dinamica intestinala, contribuie la dezvoltarea florei intestinale si prin aceasta la reglarea digestiei. Administrata cu o jumatate de ora inainte de masa reduce pofta de mancare, ajutand la reducerea greutatii corporale, combate obezitatea. Datorita continutului crescut in iod, spirulina contribuie la functionarea optima a glandei tiroide, regland procesele metabolice si unele cazuri de hipofunctie tiroidiana. De asemenea, spirulina este suplimentul ideal pentru regimurile lacto-vegetariene sau alte regimuri restrictive, proteinele usor asimilabile asigurand tot necesarul de aminoacizi esentiali. Spirulina fortifica, creste rezistenta si stimuleaza sistemul de aparare al organismului, detoxifica, accelereaza procesul natural de purificare si eliminare a toxinelor.

Spirulina este o microalgă de culoare verde-albăstrie, una dintre cele mai vechi forme de viaţă de pe Pământ, care a ajutat la producerea oxigenului timp de milioane de ani, astfel încât alte forme de viaţă să poată apărea. Caracterizată ca fiind un „superaliment“, spirulina este atât de bogată în nutrienţi încât o dietă bazată pe apă şi pe această algă poate să susţină buna funcţionare a organismului.
La început, spirulina se găsea în lacurile alcaline calde din Africa şi din America Centrală şi de Sud, fiind consumată, printre alte popoare, de către azteci, care i-au confirmat siguranţa alimentară şi efectele benefice asupra organismului timp de secole. Numele provine de la forma spiralată a algei, fiind specifică lacurilor cu apă dulce, deşi poate să fie întâlnită şi în izvoarele cu apă sărată.
Odată recoltată, este transformată într-o pastă densă, apoi este lăsată se se întărească, după care este pisată, ca în final să fie comercializată sub formă de capsule.
Chiar dacă unii reclamă gustul neplăcut, spirulina înglobează în proporţie de 60-70% proteine pure, adică mai mult decât poate să conţine carnea de vită sau de pui, ceea ce înseamnă că are toţi cei opt aminoacizi esenţiali (izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul şi valina) care pot să menţină o stare de sănătate optimă.
Printre ceilalţi nutrienţi valoroşi pe care îi conţine se numără: acid gama-linoleic, care reduce colesterolul rău LDL (lipoproteine de joasă densitate n.r.) şi previne apariţia bolilor de cardiovasculare, ficocianina, substanţă care inhibă formarea cancerului de colon, un nivel de cinci ori mai mare de beta-caroten decât morcovii şi de 40 de ori mai mare decât spanacul, acid arahidonic, vitamina B12, fier, clorofilă şi acizi nucleici ARN şi ADN.
Pe lângă vitamina B12, spirulina mai conţine vitaminele D, E, K, calciu, crom, cupru, iod, magneziu, fosfor, potasiu, seleniu şi zinc.
Spirulina are un conţinut ridicat de acid linoleic care ajută la formarea prostaglandinelor, cu rol în reglarea tensiunii arteriale, prevenirea şi ameliorarea diverselor procese inflamatorii; enzimele conţinute în spirulină accentuează vindecarea traumatismelor şi metabolismul pielii; clorofila are efect dezinfectant, regenerant; anumite substanţe conţinute în alge, cum este polioza diminuează efectele nocive ale radiaţiilor asupra celulelor, accelerează înmulţirea celulelor măduvei osoase şi cresc imunitatea organismului, are efect anticancerigen, antioxidant şi întârzie apariţi fenomenului de îmbătrânire.
Datorită conţinutului crescut în iod, spirulina contribuie la funcţionarea optimă a glandei tiroide, reglând procesele metabolice şi unele cazuri de hipofuncţie tiroidiană.
Algele conţin fier, de aceea reprezintă o sursă naturală de suplimentare a fierului în organism, în special pentru copii şi bătrâni la care deficienţa poate provoca perturbări asupra organismului, are efec antianemic
Spirulina regenerează prin bogatul său conţinut în nutrienţi naturali, compensează deficienţele datorate dietei zilnice, este o sursă valoroasă de aminoacizi esenţiali, necesari dezvoltării organismului aflat în perioada de creştere şi dezvoltare.
De asemenea, spirulina este suplimentul ideal pentru regimurile lacto-vegetariene, proteinele uşor asimilabile asigurând tot necesarul de aminoacizi esenţiali.
Administrată cu o jumătate de oră înainte de masă reduce pofta de mâncare, ajutând la reducerea greutăţii corporale, combate obezitatea.
În acelaşi tmp, spirulina fortifică, creşte rezistenţa şi stimulează sistemul de apărare al organismului , încetineşte creşterea şi înmulţirea bacteriilor, având efect bactericid, bacteriostatic, asigură profilaxia bolilor infecţioase, detoxifică, accelerează procesul natural de purificare şi eliminare a toxinelor.
Spirulina scade nivelul seric al lipidelor totale şi a colesterolului, scade glicemia la diabetici şi oferă protecţie împotriva acţiunii nocive a razelor soarelui.
Prin aportul de fibre vegetale, spirulina  stimulează digestia, creşte dinamica intestinală, contribuie la dezvoltarea florei intestinale ( Lactobacilus) şi prin aceasta la reglarea digestiei.
Spirulina are o mare putere de penetrare la nivelul pielii, având efect de calmare, regenerare, împrospătare, netezire a ridurilor, reducând porii dilataţi, eliminând petele şi iritaţiile pielii; folosirea periodică redă tinereţea şi prospeţimea tenului.
Cremele pe bază de spirulină sunt indicate pentru pielea sensibilă la vânt şi la frig - se aplică pe zonele expuse înainte de a ieşi afară.
Crema nu se dă în strat foarte gros, ci trebuie să fie lăsată să intre progresiv în piele, pentru ca principiile active din spirulină să îşi exercite efectul protector.
De asemenea, cremele cu spirulină sunt recomandate pentru pielea îmbătrânită prematur . Tratamentul se face de 2-4 ori pe săptămână, după ce am facut în prealabil un duş cald (nu trebuie să dureze foarte mult), pentru a fi îndepărtate celulele moarte, asa încât spirulina să îşi poată face efectul. Crema cu spirulina elasticizează pielea şi accelerează procesele de regenerare la acest nivel.