CEAI "CLIPE DE RASFAT" 50GR - Niavis
NEMODIFICAT GENETIC, FARA ALERGENI.
Compozitie:
Rooibos ecologic (74%), bucati de mar ecologic, anason ecologic, cuisoare ecologice, arome naturale.
Ingredientele acestui ceai ofera aroma de anason si cuisoare.
Administrare:
Pentru fiecare cana de 250ml se pun aproximativ 14-16g de mix, in apa fierbinte si se lasa la infuzat 8-10 minute.
Rolul componentelor:
Ceaiul Rooibos (sau ceaiul rosu) este unul dintre cele mai apreciate ceaiuri atat in tara noastra cat si in Europa, insa fara a avea nicio legatura cu ceaiurile obtinute din planta Camellia Sinensis. Consumat in Africa de Sud de secole, ceaiul Rooibos a devenit un ceai iubit in intreaga lume datorita gustului sau delicios, dar si datorita proprietatilor benefice pe care le are asupra organismului.
Rooibosul este obtinut dintr-o planta total diferita de planta de ceai. Aceasta planta are denumirea de
Aspalathus Linearis si face parte din familia Fabaceae. Acest arbust care este cultivat pe coasta de vest a Africii de Sud.
Acest ceai se obtine prin fermentarea frunzelor, actiune care ii ofera ceaiului si culoarea rosu-maronie.
In limba Afrikaans Rooibos se traduce prin “tufis rosu” dar mai este denumit si “ceai rosu” sau “tufis de ceai”.
Spre deosebire de ceaiul obtinut din frunzele de Camellia Sinensis, ceaiul rooibos nu contine cofeina si abunda in antioxidanti dintre care cel mai important este Quercitina. Acest antioxidant este cunoscut pentru proprietatile sale benefice de protectie a sistemului cardiovascular dar si pentru proprietatile sale antiinflamatoare.
De asemenea, ceaiul rooibos mai contine si compusi fenolici, incluzand flavanoli, flavone, flavanone si dihidrochalconi dar si minerale indispensabile organismului cum ar fi: zinc, cupru, calciu, mangan, magneziu si potasiu.
Acesta este consumat de obicei cam la fel ca si ceaiul negru. Se poate adauga zahar sau lapte in ceaiul rosu, dar se poate pune si gheata, pentru a se servi rece sub forma de ice tea.
In Europa este foarte apreciat Ceaiul Rooibos Super Grade (cea mai inalta calitate – contine cel mai mare nivel de frunzulite) dar si ceiurile aromatizate cum ar fi ceaiul rooibos cu rodie si struguri.
Ceaiul rosu poate fi o alternativa aromata, care nu contine cofeina, pentru ceaiul verde si pentru ceaiul negru. Mai mult decat atat, ceaiul Rooibos (rosu) are multe beneficii sanatoase de care ar trebui sa profitam cu totii.
Specialistii sustin faptul ca acest ceai contine antioxidanti care protejeaza organismul impotriva cancerului, a bolilor de inima, dar si impotriva unui posibil accident vascular cerebral.
Chiar daca nu contine foarte multe vitamine, bautura aceasta este bogata in antioxidanti. Pe termen lung, efectele acestora pot contribui si la reducerea riscului de imbolnavire.
Ceaiul Rooibos contine si un nivel scazut de tanin, in comparatie cu ceaiul negru sau verde. Taninurile interfereaza cu absorbtia anumitor substante nutritive, cum ar fi fierul. De asemenea, ceaiul Rooibos nu contine acid oxalic. Asa cum se stie, consumul de cantitati mari de acid oxalic poate creste riscul de pietre la rinichi.
Ceaiul rosu este o sursa naturala cunoscuta pentru antioxidantul numit aspalatina. Studiile efectuate pe animale arata ca aspalatina poate avea un efect de prevenire a diabetului de tip II, reducand nivelul de zahar din sange si imbunatatind absorbtia de glucoza de catre muschi.
De asemeea, Aspalatina imbunatateste rezistenta la insulina. In concluzie, acest ceai este benefic pentru persoanele care sufera deja de diabet de tip II, dar si pentru persoanele care sunt expuse riscului imbolnavirii.
Anasonul este o plantă aromatică specială, cu o istorie dramatică și amuzantă, în același timp. Pitagora îl recomanda drept tratament pentru epilepsie, iar câteva sute de ani mai târziu, anasonul era (prin secolul al XIV-lea) atât de valoros, încât din taxele de import pentru el a fost reparat Podul Londrei. În Imperiul Roman era cultivat în regiunea Toscanei şi era utilizat cu preponderență de aristrocrație, după festinurile tradiţionale ale patricienilor, pentru efectele sale calmante asupra sistemului digestiv. În Europa Centrală ajunge în secolul al IX-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, care a promulgat reglementări clare privind speciile ce pot fi cultivate în incinta mănăstirilor sau de clasele nobiliare, precizând plantele şi condimentele ce pot fi utilizate în hrana oamenilor şi animalelor.
Este o plantă erbacee, anuală, înaltă de 50-70cm, cu frunze puține. Are flori cu petale albe ce înfloresc în iulie-august. Fructele au o culoare cenușiu-verzuie și sunt acoperite cu peri scurți și au miros aromat. Acestea se recoltează în august-septembrie.
Anasonul este bogat în ulei volatil, iar principalul component al acestuia este antolul. Pe lângă ulei volatil, anasonul mai conține și uleiuri grase, cumarine, substanțe proteice, vitamine și flavonoide.
Cu o asemenea compoziție, anasonul are proprietăți expectorante, antiseptice, antispastice. Totodată stimulează secreția salivară, gastrică, intestinală și pancreatică dar acționează și asupra sistemului nervos central, asupra căruia, în doze terapeutice, are efect stimulant în special asupra centrilor respirației și circulației. Se utilizează în tratarea insomniilor, asteniei nervoase, migrenelor, vertijurilor, reumatismului. Se poate administra și la mamele care alăptează pentru creșterea producției de lapte cât și la copiii mici contra colicilor.
Substanțele conținute de fructele de anason îi conferă acestuia proprietăți aromatizante, fiind utilizat și ca un condiment alimentar. Semințele de anason sunt utile și pentru creșterea poftei de mâncare.
