INCURSIUNE IN FITOTERAPIE

Fitoterapia este o ramura a terapeuticii care utilizeaza plantele, respectiv preparatele din plante, ca mijloace de prevenire si tratare a bolilor. 
Desigur, aceste plante sunt cunoscute ca plante medicinale. 
In limbajul popular plantele medicinale mai sunt denumite si “ierburi” sau “buruieni de leac”. 


Totusi, aceste denumiri nu se refera doar la plantele ierboase, in sensul mai strict al cuvantului, ci include de la caz la caz: 

• scoarta, 

• radacina, 

• frunzele, 

• semintele, 

• florile,

• fructele unor plante.

Cum actioneaza plantele?

Desi la ora actuala exista studii extrem de numeroase care fundamenteaza in mod stiintific proprietatile multor plante, multi dintre adeptii acestui gen 
de tratamente nu au o intelegere corecta asupra modului cum actioneaza preparatele fitoterapeutice.



Unii cred ca forma sau aspectul plantelor tradeaza destinatia terapeutica a plantei respective. 
De exemplu, daca aspectul sau conturul unei frunze seamana cu forma sau aspectul unui organ – poate ficat, 
poate stomac, poate altceva – atunci planta respectiva este un leac potrivit pentru bolile acelui organ.

Utilizarea rationala a plantelor medicinale este o conditie esentiala pentru folosirea lor fara riscuri.
 Pentru a nu fi indusi in eroare de diverse curente cu pretentii mai mult sau mai putin stiintifice, retineti:

  	→ Efectele plantelor medicinale sunt supuse legii universale a cauzalitatii. 
Nici un efect nu apare fara o cauza. Orice cauza este urmata de un efect.

	→ Efectele plantelor medicinale, ca de altfel si ale medicamentelor, se datoreaza principiilor active prezente in
 plante. 
Aceste principii active sunt substante chimice mai mult sau mai putin complexe. 
Introduse in organism sau aplicate pe suprafata corpului, aceste principii actioneaza asupra celulelor, tesuturilor, 
organelor, aparatelor si sistemelor organismului, inducand efecte in conformitate cu proprietatile lor. 
	De exemplu, frunzele de menta contin uleiuri volatile, polifenoli, taninuri si flavonoizi. 
Taninurile explica efectul antidiareic. 
Flavonoizii stimuleaza producerea de bila, au un efect antispastic si favorizeaza evacuarea bilei. 
Aceste substante motiveaza utilizarea mentei in afectiunile biliare.

	→ S-a constatat ca numeroase principii active dintr-o planta se influenteaza reciproc si pot determina efecte 
diferite de cele la care ne-am astepta la administrarea lor separata. 
Actiunea fitocomplexelor – cum au fost numite aceste principii active care actioneaza impreuna – se supune 
aceleiasi legitati generale a cauzalitatii.

	→ Pentru folosirea rationala a plantelor medicinale este importanta cunoasterea compozitiei lor chimice,a 
concentratiei principiilor active din ele, a modului de preparare si de administrare.

O intreita regula de aur in ce priveste tratamentul bolilor, valabila nu doar in cazul folosirii plantelor medicinale, 
si al celorlalte mijloace de tratament, se poate formula astfel:
	1. Constatati cauza bolii sau tulburarii.
	2. Inlaturati aceasta cauza.
	3. Asistati, sustineti organismul in vederea refacerii lui.


Avantaje ale fitoterapiei

	Fitoterapia se bucura de o enorma simpatie. 
Totusi, increderea exagerata in aceste mijloace terapeutice, acceptarea si utilizarea lor fara discernamant, poate fi
 periculoasa. 
Iata de ce folosirea responsabila a remediilor din plante presupune cunoasterea nu doar a avantajelor, ci si a 
posibilelor riscuri ale folosirii lor.



	Cel mai frecvent amintite avantaje in ceea ce priveste remediile fitoterapeutice sunt:

• nu produc obisnuinta, 

• nu dau reactii adverse 

• nu au efecte nocive secundare, 

• sunt mai ieftine.

	Adevarul este ca argumentatia folosita in apararea fitoterapiei impleteste realitatea cu idealizarea. 
Nu despre toate remediile din plante se poate spune ca nu au efecte adverse, ca nu produc obisnuinta si nici macar
 ca sunt mai ieftine.

Plantele medicinale au desigur avantaje reale fata de multe medicamente de sinteza, si anume:
	→ cu exceptia plantelor toxice, plantele medicinale nu prezinta un risc atat de crescut de toxicitate cum 
prezinta multe dintre medicamentele de sinteza;
	→ cu putine exceptii, plantele medicinale nu prezinta un risc serios de obisnuinta cum prezinta multe 
medicamente de sinteza;
	→ plantele medicinale nu au , in general, efecte adverse atat de importante si frecvente cum au 
medicamentele de sinteza;
	→ in sfarsit, plantele medicinale si preparatele simple din plante medicinale sunt, in general, mai ieftine decat 
medicamentele de sinteza.

Dezavantaje ale fitoterapiei

Limitele aplicarii preparatelor fitoterapeutice recunoscute de practicienii cu vederi echilibrate ar fi urmatoarele: 

	- efectele se instaleaza mai lent; 

	- in ciuda numarului sporit de studii stiintifice despre plante, efectuate si publicate in ultimii ani, exista inca 
relativ putine cercetari si dovezi stiintifice indiscutabile care sa constituie o baza concreta pentru stabilirea indicatiilor
 si dozajelor;

- sunt mai putin eficiente sau total ineficiente in tratamentul bolilor acute;

- de multe ori nu prezinta siguranta unui dozaj adecvat, precis, deoarece cantitatea de principii active dintr-o planta

este variabila si este influentata de o serie de factori greu controlabili.

 Asa cum medicamentele cu constituenti toxici prezinta riscuri, tot asa si plantele care contin principii active toxice
 prezinta riscuri. S-au raportat numeroase cazuri de intoxicatii datorate folosirii plantelor medicinale.
In ultimele decenii s-au identificat zeci de plante care contin substante cu actiune toxica asupra ficatului, stomacului,
 intestinelor, sistemului nervos si sangelui. In cele mai multe cazuri, riscul este legat de depasirea dozei terapeutice,
 dar exista si riscul obisnuintei.

	Greseli frecvente in folosirea preparatelor fitoterapeutice:

• folosirea pe durata nelimitata sau pe durata foarte lunga;

• folosirea in cantitati sau doze excesive;

• folosirea nediscriminatorie, fara a tine seama de potentialul toxic al unor plante;

• aprovizionarea din surse nesigure;

• aplicarea exclusiva a remediilor din plante, refuzul nejustificat al medicatiei sau interventiei recomandate de medic.

Reguli pentru folosirea in siguranta a plantelor medicinale.
Pentru folosirea rationala a remediilor din plante si pentru reducerea la minimum a riscurilor este indicat 
sa aveti in vedere urmaoarele principii si recomandari:
	→ ceaiurile sau plantele medicinale nu trebuie considerate un panaceu (remediu universal, bun in
 toate bolile);
	→ ceaiurile din plante nu trebuie folosite ca tratament de baza al unor boli severe. Preparatele 
fitoterapeutice pot fi folosite in tratarea bolilor usoare. In bolile severe se vor folosi ca tratament adjuvant si numai cu acordul medicului;
	→ fiti constienti de toxicitatea unora dintre plantele medicinale si folositi numai ceaiuri fara constitue
nti toxici;
	→ folositi numai ceaiuri preambalate, standardizate; evitati ceaiurile a caror provenienta este 
dubioasa. Cititi cu atentie eticheta de pe ambalaj;
	→  nu folositi mai mult de 1-2 cesti de ceai, in mod regulat. Efectele folosirii celor mai multe ceaiuri
 in cantitate mare si pentru un timp indelungat saunt necunoscute;
	→ femeile insarcinate si copiii mici trebuie sa manifeste o precautie deosebita in folosirea ceaiurilor
 medicinale, deoarece putine dintre ele au fost testate pe deplin. Femeile insarcinate trebuie sa consulte
 medicul inainte de a folosi plante medicinale;
	→ folosirea unui ceai medicinal in tratamentul unei anumite boli nu trebuie sa inlature sfatul unui 
medic competent. Amanarea tratamentului medical de specialitate poate fi periculoasa in cazul unor boli
severe.

Pentru a evita orice risc, este benefic să ne informăm înainte de a apela la un tratament naturist și să încercăm să 
utilizăm acele plante medicinale care au o susținere științifică. De asemenea, este indicată consultarea unui medic 
înainte de inițierea tratamentului, mai ales în cazul copiilor, femeilor însărcinate sau persoanelor care 
suferă de afecțiuni cronice și/sau grave.