Macesele - sursa excelenta de Vitamina C

Macesele - sursa excelenta de Vitamina C

Denumire, descriere si parti folosite

Raspandit prin campii, pe dealuri si la munte, macesul (Rosa canina) este unul dintre cei mai cunoscuti arbusti medicinali de pe la noi. Creste inalt, de 1-3 m, acoperit cu ghimpi, cu tulpini alungite, grupate in tufa.

Trandafirul salbatic are flori roz sau albe, mari, care cresc fie solitare, fie grupate cate doua sau trei.

Macesele (Fructus Cynosbati), atat de cautate chiar si astazi de gospodine datorita gemului delicios si sanatos care se prepara din ele, nu sunt – in sens strict – adevaratele fructe ale plantei, ci numai receptacolul transformat al florii, avand forma globuloasa, mai mult sau mai putin alungita, numit tehnic "enduvie".

Se recolteaza in perioada august – octombrie numai "fructele" intregi, sanatoase, portocalii sau rosii, de consistenta ferma si se pastreaza in cosuri sau lazi, la adapost de ploaie si soare, in locuri bine ventilate si racoroase, pana ce vor fi supuse procesului de uscare. Uscarea se face cu aer cald (85-105º), pana cand macesele devin friabile la strangerea intre degete si scot un zgomot caracteristic.

Substante active

Principalul element valoros al maceselor este acidul ascorbic, adica vitamina C. Macesele mai contin – dupa cum tradeaza si culoarea lor rosie – cantitati importante de carotenoizi, precursori ai vitaminei A. Lista vitaminelor continute in macese continua cu vitaminile B1, B2, PP si K.

Paleta de ingrediente bioactive din macese este completata de substante glucidice, pectine, taninuri, acizi organici, terpenoide, glicozide ale beta-sitosterolului si altele.

Actiune, proprietati

Evident, datorita continutului mare de vitamine, macesul este un excelent vitaminizant natural. Vitamina C conditioneaza buna functionare a tuturor celulelor, ea jucand un rol esential in procesele metabolice fundamentale, si anume in reactiile de oxidoreducere si in respiratia celulara. De asemenea, macesele cresc rezistenta capilarelor sanguine, care devin astfel mai putin fragile. In plus, unii autori ii mentioneaza proprietatile astringente, antidiareice, diuretice, precum si faptul ca stimuleaza pofta de mancare si digestia.

Indicatii terapeutice

Preparatele farmaceutice sau alimentare din macese sunt indicate in prevenirea si tratarea racelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovitaminoza, precum si la cei aflati in convalescenta, ca tonic si stimulent general. Unii autori le recomanda si in afectiunile vasculare pentru mentinerea elasticitatii capilarelor sanguine.

Botanistii raporteaza ca Rosa pendulina din Muntii Bucegi poate sa contina pana la 9000 mg% acid ascorbic. Chiar daca pe parcursul uscarii si prepararii ceaiului se pierde mai mult de 50% din totalul de vitamina C, macesele raman o sursa excelenta a acestei vitamine. De altfel, multi herbalisti considera ca macesele, cel putin cele proaspete, sunt net superioare in aceasta privinta chiar si portocalei.

Preparare si administrare

Infuzia se prepara din 2 linguri de macese la o jumatate de litru de apa. Se tine 10 minute la infuzat in apa fierbinte, dupa care se strecoara. Cantitatea de ceai rezultata se bea pe parcursul unei zile. Decoctul se poate prepara din 2 linguri de macese zdrobite, la 2 cani de apa. Se fierb 10 minute si se beau 2 cani pe zi.

Pulberea uscata de pulpa de macese consumata zilnic, in cantitate de 3-4 g, asigura necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Pulberea se prepara prin separarea pulpei uscate de seminte si perisori si macinarea acesteia.

Din macese se poate prepara un sirop din 150 g de pulpa de macese proaspete sau uscate, 600 g de zahar si 900 ml de apa. Amestecul se fierbe timp de 30 de minute la foc domol, dupa care se filtreaza printr-un tifon. Siropul se administreaza de 3 ori pe zi, cate 20 g, in apa minerala. Siropul se va pastra la frigider.

Vizitati plantilia.ro si gasiti toate produsele care contin macese.