Antialcool Plant 30ml PlantExtrakt

Antialcool Plant 30ml PlantExtrakt

Administrat în cure de durată, poate duce la scăderea progresivă a consumului de băuturi alcoolice şi la îmbunătăţirea stării generale.

Beneficii:
-Reduce dorinţa de băuturi alcoolice.
-Administrat în cure de durată, poate duce la scăderea progresivă a consumului de băuturi alcoolice şi la îmbunătăţirea stării generale.
-Reduce şi tulburările nervoase şi arsurile digestive cu senzaţie de constricţie, ca efect al dependenţei de alcool
-Se poate administra ca atare, sau, la nevoie, în băutură.

Compozitie:
Complex de extracte vegetale de Asarum europaeum - Piperul lupului, Capsicum annuum - Ardei iute şi  Phytolacca decandra – Cârmâz.
Conţine alcool etilic de cereale 50 % vol.

Administrare:
Se administrează prin tatonare, pornind de la 5-10 picături, până la 40 de picături, de 3 ori pe zi, diluate în jumătate de pahar de apă; la nevoie, administrarea se poate face şi direct în băutură: 10 până la 40 de picături la 1 litru de vin, 20 până la 80 de picături la 0,5 litri de tărie.
 
Curele sunt de durată diferită, de la caz la caz, între 1 şi 3 luni. Dozele se stabilesc prin tatonare, în funcţie de gradul de dependenţă.
Contraindicat în sarcină şi alăptare.

Rolul componentelor:
Pochivnicul este o planta din flora spontana originara din zonele cu clima temperata din Europa. In Romania este intalnita in padurile de foioase si conifere din zonele montane. Este o planta scunda si are rizomi taratori; intraga planta este acoperita cu perisori fini. Frunzele sunt in numar de 2 sau 3, au forma de inima, sunt puternic striate si au o culoare verde intens. Intre frunze se dezvolta floarea, care este mica si rosie- negricioasa, are 3 petale carnoase.
Printre constituientii chimici se numara: 1% ulei volatil,  asarina (alcaloid), un glicozid scindabil sub influenta emulsinei, acid ascorbic, vitamina B1, areasarona, aldehida asadilica, metileugenol, acetat de bornil, sesquiterpene, diasarona, tanin catehic, zaharuri reducatoare, rezine, fitoncide cu actiune antibiotica, saruri minerale.
Principalele calitati ale plantei sunt:  expectorant, emetic, diuretica, antibiotica. In fitoterapie se utilizeaza partea aeriana a plantei si rizomul.

Plantă erbacee din familia Solanaceae, nativă în America Centrală şi Asia (în special în zona Indiei), cu tulpina dreaptă, frunzele oval-ascuţite, flori albe solitare, fructele variabile ca formă: ardei gras, ardei căpresc, ardei iute, ardei franţuzesc, ardei gogoşari etc.; tot astfel variază şi culoarea – verde, galbenă, roşie. În prezent, planta este cultivată peste tot în lume, pentru fructul său, care are o largă utilizare în domeniul culinar, iar ardeiul iute cu fructul alungit şi de culoare roşie este important şi în domeniul sănătăţii.
Ardeiul a fost utilizat pentru condimentare în ţările din estul Europei din vremuri imemoriale, părând a fi cunoscut încă de către romanii din antichitate. A devenit apoi un condiment familiar în Europa sub denumirea de chilli, piper de Guinea, piper spaniol, piper-Cayenne.
În cărţile cu profil medical din secolul al XIX-lea era considerat un medicament din clasa iritantelor, acţiune în baza căreia era folosit ca revulsiv pe piele, şi, în general, ca şi gargară stimulentă în durerile de gât iritante caracteristice scarlatinei şi în tonsilite cronice. În atacurile incipiente de dureri în gât fără febră la persoanele predispuse pentru aceasta, o gargară cu ardei iute era considerată foarte bună, bineînțeles pentru persoanele care o suportau. Ardeiul era considerat de asemenea un bun stomahic, fiind utilizat pentru a preveni efectul de greață dat de unele remedii asupra stomacului şi un stimulent aromatic util în forme de dispepsie cauzate de secreția defectuoasă a sucurilor gastrice. A mai fost utilizat cu succes în atacurile de febră intermitentă, iar unii medici îl recomandau ca stimulent puternic în fazele avansate de tifos.
În medicina românească de la mijlocul secolului trecut întrebuințarea medicală a ardeiului iute avea în vedere proprietăţile sale excitant-digestive, dar şi iritante, eficace în dispepsia atonică; apoi, efectul decongestiv, fiind întrebuințat uneori contra hemoroizilor. Luat în tinctură 1/5, 10-30 picături într-o băutură amară producea asupra stomacului o senzaţie similară celei a alcoolului, motiv pentru care se prescria ca medicament antialcoolic. Extern era folosit pentru efectul de rubefiere, fiind aplicat în tinctură pe vată, pensulaţiuni sau fricţiuni. Se mai considera că ardeiul combate bolile produse prin carenţa sau avitaminoza B1, C şi A.
În compoziţia chimică a ardeiului iute intră capsicina, capsaicina (o alchilamidă care îi conferă iuţeala gustului), capsicol (esenţă), substanţe rezinoase (oleorezine) şi numeroase carotenoide (capsantină, capsarubină), flavone, vitamina C.
Extractele alcoolice cu conţinut bogat în alcaloizi sunt pe larg folosite astăzi ca revulsive puternice, extern pentru frecţii şi îmbibarea pansamentelor termogene, indicate pentru tratamentul mialgiilor reumatice, sciatică, lumbago.
Cercetările ştiinţifice au mai revelat şi alte efecte, precum efectul antimicrobian, detoxifiant, gastroprotector şi un efect pozitiv util în curele de slăbire, datorită stimulării producerii de energie la nivel celular pe baza arderii grăsimilor.

Planta medicinala care creste spontan sau cultivata in locuri umbroase. Radacina este groasa, tulpina inalta pana la 2 metri, frunzele sunt de dimensiuni mari. Florile sunt de culoare alba sau purpurie. Carmazul infloreste in luna iulie sau august. Fructul este o baca de culoare rosie inchisa pana la negru, cu seminte negre.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacina sau planta intreaga. Radacina se recolteaza toamna. Carmazul contine saponine triterpenice, amidon, tanin, rezine, lectine, proteina antivirala, vitamine, fructoza, glucoza. Planta are efect antitusiv, purgativ, antireumatic, tonic, antiinflamator.