Vedere Buna 30cps Fares
Conține ingrediente naturale în doze optime pentru creșterea capacității de adaptare a ochiului la lumina și întuneric.
Beneficii:
-Crește acuitatea vizuala pe timp de noapte
-Conține doza optimă de luteină și zeaxantină
-Surse naturale de vitaminele A, D și Zinc
-Recomandat persoanelor care lucrează mult la calculator, care suprasolicită ochii sau care conduc noaptea,
-Conține ingrediente naturale în doze optime pentru creșterea capacității de adaptare a ochiului la lumina și întuneric
-Protejează retina de radicalii liberi și de efectul nociv al radiațiilor (UV, televizor, monitor)
-Silurul și crăițele susțin sănătatea ochilor și funcția vizuală
-2 capsule pe zi asigură:
Vitamina A 852 μg 106% VNR
Vitamina D3 11 μg 220% VNR
Zinc 9,2 mg 92% VNR
Compozitie:
-drojdie de bere (Saccharomyces cerevisiae) îmbogăţită în min. 50 mg/g zinc 92 mg
-silur (Euphrasiae herba) 69 mg
-extract uscat din flori de crăiţe (Tagetes flos) standardizat în min. 20% luteină şi min. 2,5% zeaxantină 55,2 mg
-extract uscat din fructe de goji (Lycii fructus) standardizat în min. 50% polizaharide 46 mg
-extract uscat din rădăcină de turmeric (Curcumae longae rhizoma) standardizat în min. 95% curcuminoide 46 mg
-extract uscat de struguri (Vitis viniferae fructus) standardizat în min. 5% resveratrol 46 mg
-extract uscat din portocale amare (Aurantii fructus) standardizat în min. 45% bioflavonoide 46 mg
-extract uscat de urzică (Urticae herba) standardizat în min. 1,16% vitamina A 36,8 mg
-germeni de hrişcă (Fagopyri esculenti semen) standardizaţi în vitamina D3 (250 μg/g) 23 mg.
Drojdia de bere îmbogăţită cu zinc aduce necesarul zilnic din acest element. Este deja bine cunoscut faptul că zincul are un rol cheie într-un număr mare de procese biologice. Intră în compoziţia a peste 200 de enzime printre care şi SOD (superoxid dismutaza), enzimă cu rol antioxidant, contribuind astfel la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ. De asemenea, zincul contribuie la metabolismul normal al vitaminei A şi la menţinerea vederii normale. În fitoterapie se folosesc şi se recomandă folosirea formelor uscate, selecţionate, ale speciei Saccharomyces cerevisiae. Formele umede (vii) nu sunt recomandate pentru cură (sau ca supliment în alimentaţie), deoarece produc fenomene fermentative.
Silurul îl găsim pentru prima dată în literatura medicală din Evul Mediu, unde este descris în detaliu, în special în cărţile din secolul al XVI-lea. O descriere foarte detaliată a proprietăților și efectelor o găsim în „Farmacia germană reformată” a lui Ryffius (Strasbourg 1573). Silurul a fost din nou recomandat într-o broşură publicată de Kranichfeld în 1857, în special pentru ochi.
Crăiţele, plante ale căror flori sunt uneori folosite în băuturi reconfortante, native în America şi naturalizate apoi în Lumea Veche prin secolul al XVI-lea, conţin carotenoide (luteina şi zeaxantina) înrudite cu vitamina A. Crăiţele contribuie la susţinerea acuităţii vizuale (mai ales la persoanele care lucrează mult la calculator sau care suprasolicită ochii prin natura profesiei).
Fructele de Goji conţin o cantitate remarcabilă de substanţe cu rol antioxidant, alături de un complex de aminoacizi esenţiali, minerale şi vitamine, valoroase pentru sănătate şi tonifierea generală a organismului. Au în compoziţia lor cantităţi mari de beta-caroten (~ 8 mg/100g) şi zeaxantină (carotenoid înrudit cu vitamina A), într-o formă foarte uşor de asimilat de către organism.
Turmericul, plantă extensiv cultivată în prezent, are o istorie foarte îndelungată de utilizare medicinală, aceasta datând aproape cu 4000 de ani în urmă în cultura Vedică Indiană. Turmericul are, printre altele, proprietăţi antioxidante semnificative, iar medicina modernă a început să recunoască importanţa sa, după cum putem constata din peste 3000 de articole şi publicaţii care îl pomenesc şi care au apărut în ultimii 25 de ani.
Strugurii au fost folosiţi timp de mii de ani datorită beneficiilor lor nutriţionale şi medicale. Ei sunt bogaţi în zaharuri, flavonoide, antocianine şi protococianine, acizi organici, tanin, săruri minerale şi vitamine. Coaja fructelor, în special de la cele roşii şi negre este bogată în resveratrol. Studiile au arătat că resveratrolul este un antioxidant natural.
Urzica este cunoscută din vechime, despre întrebuinţările ei vorbind în mod detaliat Dioscorides şi Plinius. Paracelsus şi Hippocrate îi menţionau şi ei beneficii în sănătate, iar cărţile medicinale din secolul al XVI-lea afirmă ceea ce spunea Dioscorides. Deja la începutul secolului trecut, în medicina ştiinţifică românească se cunoştea faptul că urzicile conţin, printre altele, săruri de fier, de magneziu, de mangan, calciu, potasiu şi vitamina A care contribuie la menţinerea vederii normale.
Portocala amară, cunoscută în special pentru rolul său alimentar, este din ce în ce mai utilizată în suplimentele alimentare pentru beneficiile sale fiziologie. Fructul conţine, pe lângă altele, diferite flavonoide, printre care hesperidina, quercetina, rutina şi naringina, compuşi care se regăsesc, în general, din abundenţă în fructele citrice şi sunt considerate o importantă clasă de antioxidanţi.
Germenii de hrişcă au un conţinut important de nutrienţi, rutin (tonic venos), alte bioflavonoide şi lecitină. Germenii de hrişcă folosiţi în acest produs sunt cultivaţi într-un mediu controlat îmbogăţit cu vitamina D3, astfel încât ei o absorb atingând concentraţii semnificative din această vitamină.
Administrare:
Copii 6 – 14 ani: 1 capsulă pe zi, înainte de masă.
Copii de peste 14 ani şi adulţi: câte 1 capsulă de 2 ori pe zi, înainte de masă.
Durata curei: 1 – 2 luni. Cura se poate repeta după o pauză de o lună sau la nevoie.
Atentionari:
Nu se recomandă copiilor sub 6 ani şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
Acest produs se poate utiliza concomitent cu medicamentele. La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare.
A se pastra la loc uscat si la temperatura mediului ambient
Rolul componentelor:
Datele din literatura de specialitate au scos in evidenta ca, drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) prin continutul in proteine, aminoacizi esentiali, vitamine solubile in apa (tiamina, riboflavina, niacina, acid folic, vitamina B12 si piridoxina), enzime este o sursa bogata de saruri minerale (continut mare de potasiu, fier, calciu, magneziu, fosfor), substante nutritive (lipide, glucide) si anumite oligoelemente indispensabile vietii (seleniu, crom). Drojdia de bere constituie un nutrient complex - un regenerator al metabolismului ce poate fi recomandata la toate varstele pentru efectele sale benefice asupra sanatatii (Anghel si colab., 1991; Hegoczki si colab., 1997; The History of Bread Yeast, British Broadcast Corporation, 2006; Moyad M.A., 2008; Feldmann Horst, 2010;). Denumită şi drojdie de bere sau de panificaţie (Brewer’s Yeast, Levure de Boulangerie), S. boulardii este o tulpină de drojdie (specie de ciupercă unicelulară), descoperită prima dată în 1920 de biologul francez Henri Boulard pe când acesta era în sud-vestul Asiei. Scopul călătoriei sale era acela de a găsi o tulpină de drojdie care să fie în mod special rezistentă la căldură, şi astfel potrivită pentru producerea vinului. În timpul şederii francezului în Asia a luat naştere un focar de holeră, ocazie cu care acesta a notat faptul că pentru a combate diareea asociată bolii, oamenii locului mestecau coaja fructelor de Litchi chinensis şi de Garcinia mangostana sau o fierbeau şi consumau ceaiul. Biologul francez a reuşit să izoleze substanţa care combătea diareea descoperind faptul că aceasta este tocmai drojdia care se poate dezvolta şi la temperaturi de până la 98,6 grade Fahrenheit. Găsind că este o drojdie din genul Saccharomyces (drojdiile de bere) a denumit-o după sine şi în 1947 a vândut drepturile asupra ei companiei de farmaceutice Bicodex, care continuă să deţină acest patent.
S.boulardii şi binecunoscuta drojdie de bere S. cerevisiae, fiind membre ale aceluiaşi gen, sunt foarte asemănătoare dar diferă totuşi din punct de vedere genetic, metabolic şi fiziologic. Din punct de vedere cromozomial, S. boulardii este caracterizată de prezenţa unei gene alele specifice iar studii recente au arătat faptul că genomul acestei specii prezintă trisomie a cromozomului 9, numărul alterat de copii ale genelor contribuind probabil la o rată de creştere mai ridicată şi o mai bună supravieţuire în mediu acid.
Un număr limitat de dojdii au fost identificate ca şi candidaţi pentru o nouă abordare terapeutică datorită abilităţilor acestora de a se exprima ca antigen heterolog. S. boulardii este astzăzi pe larg utilizată în probleme de digestie şi ca probiotic. Probioticele, precum sunt definite de către Organizaţia pentru Agricultură şi Aliment a Naţiunilor Unite, sunt „microorganisme vii care, administrate în cantităţi adecvate, conferă gazdei un beneficiu pentru sănătate”. Un număr tot mai mare de potenţiale beneficii pentru sănătate sunt atribuite tratamentelor cu probiotice. Au fost identificate mai multe mecanisme de acţiune, atât în mod direct asupra organismului gazdă, cât şi asupra microorganismelor patogene, aceste mecanisme cuprinzând reglarea homeostaziei microflorei intestinale, interferenţa în abilitatea microorganismelor patogene de colonizare şi infectare a mucoaselor, modularea răspunsului imun sistemic şi local, stabilizarea funcţiei gastrointestinale de barieră şi inducerea activităţii enzimatice prin favorizarea proceselor de absorbţie şi nutriţie.
Studiile de farmacocinetică au arătat faptul că după administrarea orală de liofilizat de S. boulardii echilibrarea concentraţiilor acestuia în colon se atinge în trei zile, drojdia dispărând din materia fecală la 2-5 zile după întreruperea administrării. S. boulardii prezintă caracteristici speciale care permit microorganismului să tranziteze tractul gastro-intestinal şi să fie utilizat ca probiotic. Pe durata tranzitului, drojdia interacţionează cu microflora locală şi cu mucoasa intestinală. Mai mult, studiile experimentale au arătat faptul că S. boulardii induce o protecţie împotriva patogenilor enterici, modulează răspunsul imun al gazdei, reduce inflamaţiile şi secreţiile hidroelectrolitice, inhibă toxinele bacteriene şi îmbunătăţeşte funcţionarea unor factorii trofici precum membrana ciliară intestinală şi transportorii nutrienţilor.
Această drojdie nonpatogenică a fost prescrisă în ultimii 30 de ani pentru profilaxia şi tratamentul afecţiunilor diareice cauzate de bacterii. S. boulardii şi-a demonstrat atât experimental cât şi clinic eficienţa în afecţiuni gastrointestinale cu componentă inflamatorie predominantă. Există, de asemenea, din ce în ce mai multe dovezi asupra faptului că microflora gastrointestinală este un factor reglator major asupra sistemului imunitar nu doar la nivelul intestinului, dar şi la nivelul altor organe. De exemplu, atunci când organismul este afectat de o infecţie cu Escherichia coli, există în intestin o tendinţă de secretare a citokinei proinflamatorii cunoscută sub numele de interleukina 8. S. boulardii a arătat un efect benefic prevenind această secreţie, reducând astfel severitatea şi toxicitatea invaziei cu E. coli. S-a demonstrat faptul că efectul S. boulardii asupra E. coli nu este acela de a reduce numărul de bacterii aderente produse, ci de a reduce numărul bacteriilor intracelulare cu 50%.
Unul din cele mai importante beneficii ale S. boulardii este acela de a controla forme variate de diaree. Studiile realizate au indicat faptul că utilizarea S. boulardii versus placebo a arătat eficienţă în reducerea formelor acute de diaree la copii şi la adulţi. Administrată concurent cu unele antibiotice S. boulardii a redus probabilitatea episoadelor adiţionale de colite pseudomembranoase la persoane care au experimentat această afecţiune. Chiar dacă scopul principal al antibioticelor este acela de a combate bacteriile ce cauzează infecţii în organism, ele pot produce efecte secundare nedorite precum diaree, dar şi crampe şi greţuri. Ca şi tratament preventiv, S. boulardii a arătat că reduce apariţia, durata şi frecvenţa acestor efecte secundare printre adulţi. O serie de studii au mai revelat faptul că S. boulardii a diminuat senficicativ motilitatea intestinală şi a îmbunătăţit consistenţa scaunelor la persoanele sindromul colonului iritabil cu predominantă diareică.
Pe lângă acestea, datele furnizate de studii mai recente au arătat că S. boulardii administrată sub formă de vaccin oral la persoane sănătoase interacţionează în mod limitat cu mucoasa intestinală acest lucru având implicaţii importante în viitorul utilizării acesteia ca agent profilactic şi ca vector terapeutic de administrare.
Goji este un arbust cu frunze căzătoare din familia Solanaceae, ce creşte până la 2,4-4m înălţime, înfloreşte în iunie-august, fructele roşiatice apărând în perioada august-octombrie. Unii autori consideră că specia Lycium barbarum reprezintă goji original tibetan, iar specia Lycium chinensis reprezintă goji chinezesc. În medicina tradiţională chineză este considerat un promotor al longevităţii, povestiri de 2000 de ani referindu-se la abilitatea sa miraculoasă de a prelungi şi îmbunătăţi viaţa. Un mit spune că a fost alimentul de bază al marelui înţelept şi tămăduitor Li Ch’ing Yuen care se spune că avea peste 250 de ani atunci când a murit în 1930. Fructele speciei Lycium au fost declarate comoară naţională de către Comisia Statală de Ştiinţă şi Tehnologie a Chinei. În China are de asemenea o lungă tradiţie ca remediu pentru infertilitatea masculină.
Sistemul de medicină tradiţională chineză este parte a unui sistem antic complex care analizează efectele tratamentelor în termenii efectelor acestora asupra „energiei” anumitor organe. În cadrul acestui sistem se consideră că fructele de goji au următoarele efecte: tonifică ficatul şi rinichii, fluidifică secreţiile de la nivelul plămânilor şi suplimentează energia yin. Utilizările tipice bazate pe aceste efecte sunt în tratamentul pielii uscate, vertijului, a dorinţei sexuale diminuate, durerilor de spate şi tusei cronice uscate.
Această plantă în trecut obscură în îndepărtata Asie, a renăscut recent în lumea modernă din Europa şi America de Nord, dar oficialităţile din Uniunea Europeană, considerând că nu există dovezi semnificative ale utilizării ei aici înainte de 1997, au stabilit că fructele de goji vor fi reglementate ca „aliment nou”. Polizaharidele sunt unele dintre constituenţii importanţi din fructele de goji, acestea având un rol major pentru îmbunătăţirea imunităţii. Fructele de goji au un potenţial nutriţional ridicat, fiind bogate în aminoacizi, până la 21 minerale precum germaniu, zinc, calciu, fier, cupru, seleniu etc., de asemenea vitamine – beta-caroten şi vitamina C, B1, B2, B6 şi E; mai conţin şi acid linoleic, sescviterpenoide, tetraterpenoide, beta-sisterol, şi betaină.
În general se pot folosi fructele uscate, sau se pot rehidrata în apă. Un decoct dulce tonic din fructe este util pentru reducerea tensiunii sangvine şi a colesterolului. Fructele de goji sunt examinate în prezent pentru potenţialul lor de a reduce incidenţa cancerului şi de asemenea de a inversa dezvoltarea tumorilor.
