Ulei Esential de Portocale 10 ml Solaris

Ulei Esential de Portocale 10 ml Solaris

Ulei placut mirositor, recomandat pentru calmarea starilor de iritabilitate si pentru completarea produselor cosmetice naturale.
Este obtinut prin distilare cu vapori de apa din coaja de portocala.

Beneficii:
-Folosirea uleiului de portocal in aromolampa are actiune favorabila asupra sistemului nervos al copiilor.
-Favorizeaza concentratia, stimuleaza capacitatea de munca.
-Baile aromatice cu ulei de portocal sint eficiente in insomnie (poate fi combinat cu uleiul de lavanda), in excitatie nervoasa si in celulita.
-Uleiul de portocal ajuta la purificarea tenului, inalbeste petele pigmentare, regenereaza celulele, amelioreaza aspectul tenului.
-Energetica uleiului: mareste optimismul.

Administrare:
Uleiul esential de portocale are o mare varietate de utilizari casnice, industriale si medicinale. Industrial, este utilizat in sapunuri, lotiuni de corp, creme, odorizante de camera, spray-uri, deodorante.

Extern: bai 10 picaturi/cada dizolvate intr-un solvent (gel de dus, sapun lichid, spuma de baie), masaj 2-3 picaturi incorporate in ulei de masaj, aromoterapie 3-5 picaturi in 50 ml apa, inhalatii cu 8 picaturi la 100 ml apa fierbinte.

Rolul componentelor:
Arboraş sempervirescent din familia Rutaceae, nativ în Sud-Vestul Asiei, cu trunchiul rotund şi foarte ramificat, acoperit de o scoarţă lucioasă maroniu-verzuie; frunzele ovate, întregi, lucioase, acuminate, netede, acoperite cu glande oleifere foarte mici, străvezii, ce eliberează aroma la frecare; florile mari, albe, foarte aromate; fructele mari, intens luminos colorate, suculente, aromate şi în general cu gust acrişor reconfortant.
Genul Aurantium cuprinde mai mulţi arboraşi sempervirescenţi nativi în China şi India, în prezent complet aclimatizaţi în Sudul Europei şi pe ambele continente ale Americii în zonele calde. Pe lângă cele două varietăţi de portocale (dulci şi amare), genul mai cuprinde lămâile, limele, grapefruit-ul, bergamotele şi citrona (C. medica).
Majoritatea autorilor din ultimele două secole au căzut de acord că, din cauza lipsei totale a altor dovezi, singurul fruct Citrus citat de vechii greci este de fapt fructul „citron” (Citrus medica L.), lămâile şi portocalele fiind introduse în Europa Medievală de către arabi. În drumul cuceririlor lor din Asia şi  Africa, departe de teritoriile influenţate de Imperiul Roman, arabii au devenit familiarizaţi cu portocalele (Citrus aurantium L.) care aparent au fost aduse din India în anii 920 pentru a fi cultivate în Oman, iar de aici au fost duse în Irak, Siria şi Egipt. Pe de altă parte, alţi autori cad de acord asupra faptului că portocalele, lămâile şi limele erau cultivate în Italia încă din secolul I, aceştia bazându-şi afirmaţiile pe mozaicurile şi picturile murale găsite în Pompeii şi Herculaneum.
Cuceritorii spanioli au introdus apoi portocalul în America de Nord, în Georgia şi Florida.
Florile de portocal produc prin distilare o mică cantitate de ulei, cu un parfum remarcabil, utilizat în parfumerie. O oarecare altă aromă se obţine dacă se distilează apa de pe florile de portocal la temperaturi moderate, apa în sine fiind bine impregnată cu ulei volatil aromat. Ambele preparate sunt produse în special în Italia şi Franţa din florile de portocală de Sevilla.
Coaja de portocală conţine un ulei esenţial care poate fi obţinut prin distilare sau presare, fiind folosit în parfumerie şi cofetărie. Coaja de portocal prezintă proprietăţi stimulente, carminative şi tonice, dar este utilizată în principal ca agent aromatizant pentru alimente şi băuturi, fiind, de exemplu, un ingredient primar în Curaçao Liquer. Mai este folosită şi pentru prepararea marmeladei. Foarte mult folosită în Statele Unite ca remediu pentru pierderea în greutate. Decoctul din frunze este tradiţional folosit ca tonic digestiv, sedativ, stimulent al apetitului, în dispepsie şi în curele de slăbire. Uleiul esenţial este folosit ca antispasmodic. Fructul abundă în vitamine şi minerale.
Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut utiliza infuzia din frunze pentru proprietăţile sale antispasmodice şi digestive. Florile se preparau sub formă de apă de flori de portocal, aceasta fiind întrebuințată ca antispasmodică (calmantă) şi pentru aromatizarea poțiunilor sau a siropurilor. Cojile constituiau un tonic amar, fiind considerate stomahice şi aromatice, utilizate îndeosebi ca sirop de coji de portocale amare. Esenţa de flori de portocal sau de Neroli (ulei de flori de portocal) intra în prepararea Apei de Colonia (tinctură de esenţă de lămâie compusă).