Ulei Esential de Cuisoare 10ml Steaua Divina
Cuisoarele au un continut ridicat de minerale, precum fier, fosfor, sodiu, potasiu, dar si de vitamine (A si C). Se folosesc atat sub forma de condiment, cat si in medicina traditionala, in realizarea produselor si cosmeticelor naturiste. Uleiul de cuisoare este antibacterian, antiinfectios, antalgic, cauterizator, stimulant general. Energizant. Insufleteste si ne ajuta sa ne simtim protejati.
Ingrediente: Ulei esențial de Cuișoare (Syzygium aromaticum) – 100%, obținut prin distilarea cu vapori de apă din mugurii arborelui.
Este util ca adjuvant în:
- dureri dentare
- inflamatii dentare,
- viroze respiratorii,
- sinuzite, bronsite,
- faringo-amigdalite,
- astm bronsic,
- pneumonie,
- dureri musculare,
- artrite, reumatism,
- poliartrita reumatoida,
- enterocolita,
- diaree, dizenterie,
- parazitoze intestinale,
- hepatita virala,
- anorexie,
- metroanexita,
- cistita,
- infectii urinare,
- nevralgii,
- nevrite virale,
- herpes zoster,
- scleroza multipla,
- stari de oboseala,
- anxietate,
- agitatie,
- stres,
- ameteli,
- pierderi de memorie,
- memorie slaba,
- depresie,
- hipotensiune arteriala,
- dureri de gat,
- dureri de cap,
- afectiuni tiroidiene,
- acnee suprainfectata,
- parazitoze cutanate.
Contraindicații: Alergie la ulei esential de cuisoare, alcoolism, hemofilie, cancer de prostata, tratament cu anticoagulante.
Mod de utilizare:
Uz intern: doar la recomandarea consultantului de specialitate.
Uz extern: frictiuni (se foloseste numai diluat – 1 picatura la 100 ml ulei de baza, deoarece poate avea un efect iritant);
aromaterapie (3-5 picaturi in lampa de aromaterapie).
Se recomanda testarea prealabila a sensibilitatii pe o portiune mica de piele.
Atenționări:
A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor mici.
A se evita contactul cu ochii.
A se agita înainte de utilizare.
A se păstra la loc uscat și răcoros.
A se utiliza de preferinţă înainte de: vezi pe ambalaj.
Produs realizat într-un sistem de management al calităţii certificat conform SR EN ISO 9001:2015 TÜV THÜRINGEN Germania.
Rolul componentelor:
Cuişoarele sunt mugurii florali (bobocii) uscaţi ai arborelui aromatic Eugenia caryophyllata, originar din insulele Moluce şi Celebe şi pe larg cultivat în zonele tropicale.
Florile sunt recoltate de două ori pe an, în iunie şi decembrie, în momentul când ele trec de la culoarea verde la culoarea roz, apoi se usucă la soare până ce lumina şi aerul fac ca ţesutul mugurilor să se impregneze cu esenţa pe care o conţin, căpătând o culoare brună.
Condiment şi remediu natural, cuişoarele au fost folosite de sute de ani, schimburile comerciale cu acestea între „insulele cuişoarelor” Ternate şi China, datând de 2500 de ani.
Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 ÎH. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuia să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani.
Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur.
În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul.
În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius.
În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool.
Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive.
Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel ai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă.
Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă.
Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ.
Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.