ULEI DE GHIMBIR ECO 100ML

ULEI DE GHIMBIR ECO 100ML

Conține: ulei din semințe de floarea soarelui (Helianthus Annuus)*, extract din rădăcină de ghimbir (Zingiber Officinale)*.

*din culturi certificate ecologic

Beneficiile uleiului de ghimbir vin în principal din puternicii mono- și sesqui-terpenoizi, precum neral, geranial, 1,8-cineol, zingiberen, Bbisabolen și B-sesquifelandren.

De asemenea, conține A-pinen, Bpinen, camfen, linalool, borneol, yterpineol, nerol, geraniol, și acetat de geranil. Carnea și peștele pot fi marinate cu ulei de ghimbir și diverse condimente. Salatele, tocănițele, garniturile, fripturile pot fi îmbogățite din punct de vedere al gustului.

Ce este macerarea?

Macerarea este un proces fizic în care fructele, florile, frunzele, rădăcinile sau alte părți ale plantelor sunt expuse o perioadă de timp acțiunii unui ulei neutru, de cele mai multe ori ulei de floarea soarelui dezodorizat.

Uleiul neutru ”trage” în el uleiurile volatile și alte principii active din planta supusă macerării.

Produsul final (soluția) se numește macerat. În farmacie, această soluție se numește "infuzie rece". Nu trebuie să existe procese chimice în timpul macerării.

Procesul de extracție se efectuează la temperatura camerei, de aici termenul "extract rece" sau "macerat rece". Avantajele macerării la rece se regăsesc cu siguranță în procesul delicat prin care se extrag ingredientele active ale plantei. Dacă procesul de extracție este efectuat la temperatură ridicată (prin căldură adăugată), procesul este denumit digestie.

Păstrare: loc uscat și răcoros.

Rolul componentelor:

Ghimbirul este o specie originară din Asia tropicală; perenă, cu rizom cărnos, ramificat ca o mână cu degete, cu tulpini aeriene ierboase ce se reînnoiesc anual, unele fiind înalte cu frunze, altele scurte, reproducătoare, purtând florile.Denumirea provine de la grecescul zingiber, cuvânt de origine sanscrită.Plantă medicinală cunoscută din vechime, ghimbirul a fost utilizat ca remediu în medicina tradiţională chineză şi indiană de mai bine de 2500 de ani. În medicina Ayurvedică a fost folosit ca remediu natural carminativ, anti-colitic, pentru stimularea digestiei, pentru hemoroizi, boli cronice ale pielii, obezitate şi sângerări anormale după naştere. În Medicina Tradiţională Chineză a fost şi este recomandat în balonare, tuse, vomă, diaree şi reumatism.În Europa ghimbirul a fost menţionat în secolul I de către medicul grec Dioscorides, pentru proprietăţile sale digestive, pentru stimularea intestinală şi ca util pentru stomac. Din jurul anilor 1100 a fost utilizat în toate ţările europene. În lucrările medicale europene vechi, scrise de Harpestreng cca.1200, Lonicerus 1564, Matthiolus 1626, Bentley şi Trimen 1880, ghimbirul este descris ca util pentru stimularea apetitului şi a digestiei, pentru intestin şi pentru infecţii bucale şi gingivale. Monografiile ghimbirului au fost şi încă sunt parte din majoritatea farmacopeelor europene şi non-europene [Imbesi 1964; Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005; Farmacopeea Ayurvedică Indiană; Farmacopeea Indiană 2007] şi bineînţeles din Farmacopeea Europeană 7. Farmacopeea Chineză recomandă ghimbirul în senzaţii de rece, vomă şi diaree însoţite de extremităţi reci şi puls slab; pentru dispnee şi tuse cu expectoraţie abundentă.Rădăcina de ghimbir conţine ulei esenţial cu peste 100 de compuşi identificaţi, în principal compuşi terpenoidici. Principiile responsabile de gustul picant, sau constituenţii non-volatili, ai ghimbirului, sunt considerate responsabile pentru proprietăţile aromatice ale acestuia, şi pentru activitatea farmacologică. Printre acestea: gingerolii, shagaolii, gingerdione, paradol, vallinoide, galanali A şi B, şi zingerona. Alţi compuşi ai ghimbirului constau în carbohidraţi, grăsimi, minerale, oleorezine, vitamine, ceruri, enzime proteolitice. Rizomul de ghimbir conţine venilil-cetone pungente, incluzând (6)-gingerol şi (6)-paradol, pentru acestea raportându-se activitate puternic antiinflamatoare precum şi proprietăţi antitumorale.Pe lângă aceste proprietăţi bine cunoscute, datorită cărora găsim ghimbirul individual sau în combinaţii în produsele naturiste de la noi, acesta mai posedă proprietăţi antiemetice, antinociceptive, antitusive (siropuri de tuse), antioxidante, cardiotonice, imunomodulatoare şi chiar hipocolesterolemiante. Ghimbirul, fiind un agent termogenic, poate fi considerat ca agent funcţional pentru restaurarea unei balanţe energetice pozitive, şi ca urmare poate fi util în terapia naturistă a obezităţii.