|
Tinctura Paducel 50 ml Dacia Plant
Tinctura de Păducel este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din frunzele şi florile plantei Crataegus monogyna.
Dintre produsele vegetale administrate pe cale orală, soluţiile hidroalcoolice sunt cel mai uşor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp.
În comparaţie cu metoda clasică de producţie, Dacia Plant foloseşte un procedeu de extracţie repetată, care permite obţinerea unui extract hidroalcoolic cu 35% mai concentrat.
Ingrediente:
Extract 1:3,75 în soluţie hidroalcoolică (alcool etilic/apă – 35/65 în raport de masă) din frunze şi flori de păducel (Crataegus monogyna).
Recomandări:
-normalizează funcţia cardiacă;
-îmbunătăţeşte fluxul coronarian şi tonusul cardiac;
-menţine tensiunea arterială şi ritmul cardiac în limite normale;
-reduce disconfortul care apare la nivel cardiac;
-susţine aparatul cardiovascular în perioadele de stres.
Contraindicaţii:
Sarcină, alăptare, intoleranţă la oricare dintre componentele produsului.
Precauţii
La persoanele cu sensibilitate gastrică se recomandă administrarea produsului după masă.
Mod de administrare:
Copii între 3 şi 12 ani - câte 2 picături de tinctură per kg corp, diluate în 100 ml de apă (jumătate de pahar) de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei.
Copii şi tineri între 12 şi 18 ani – câte 1-2 linguriţe de tinctură diluate în 100 ml de apă (jumătate de pahar) de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei.
Adulţi - câte o lingură de tinctură diluată în 100 ml de apă (jumătate de pahar) de 3 ori pe zi, cu 30
de minute înaintea mesei.
Rolul componentelor:
Păducelul este un arbust spinos de 2-5 m înălţime, având frunzele împărţite în 2-5 lobi neregulaţi dinţaţi, florile albe formând umbele rare. Creşte în toată Europa la marginea pădurilor şi prin luminişuri şi înfloreşte în aprilie-mai.
Dioscorides menţionează păducelul în lucrarea sa în primul secol D.H. Îl numeşte krátaios, cuvânt care se crede că derivă din grecescul krátys – „greu” sau „puternic” – făcând referire la lemnul său dur. O etimologie alternativă asociază numele cu kratos, însemnând „întotdeauna a fost aici”.
În secolul III Î.H., Theophrastus, îl denumeşte „kunosbatos”, ceea ce a dus la introducerea sa în cărţile medievale de profil (Lonicerus) sub numele de Cynosbatus Theophrasti. Specia denumită monogyna înseamnă monostylus (cu o singură sămânţă).
Teutonii utilizau fructele ca aliment.
Cărţile din Evul Mediu recomandau păducelul pentru colici stomacale şi diaree. Prima sa menţiune privind efectele cadriace a fost făcută de Quercetanus, medicul personal al regelui Henric al IV-lea al Franţei, care a născocit un sirop anti-îmbătrânire din plantă.
Un medic irlandez – Green – a determinat răspândirea reputaţiei sale de medicament pentru inimă în a doua jumătate a secolului XIX; de atunci şi-a menţinut o poziţie fermă în repertoriul fitoterapiei.
Acţiunile sale farmacologice se datorează conţinutului în compuşi fenolici, în special flavonoide cărora li se atribuie multe din proprietăţile plantei.
Păducelul (atât fructele, cât şi frunzele cu flori) produce o tonifiere a cordului şi o scădere a presiunii sangvine, restabilind pulsul şi echilibrul între presiunea sângelui şi activitatea muşchiului cardiac. Efectele sale la nivel cardiovascular, multe dintre ele dovedite ştiinţific, se consideră a fi rezultatul activităţii inotropice, a abilităţii de a creşte integritatea vaselor sangvine şi îmbunătăţirea fluxului sangvin coronarian, şi efectelor pozitive asupra utilizării oxigenului.
Este utilizat tradiţional ca tonic cardiac iar utilizările sale curente, ca suport pentru funcţiile cardiace şi circulatorii, includ tratamentul anginei, hipertensiunii, aritmiilor şi insuficienţei cardiace cronice NYHA II.
Ultimele cercetări au evidenţiat şi activitatea antioxidantă a preparatelor din păducel.
|
