Masculin potent+Ginseng siberian la Pret special Alevia
Masculin Potent 30 comprimate Alevia
Stimulează potența masculină.
Beneficii:
Formula unică se adresează bărbaţilor, pentru stimularea naturală a potenţei şi creşterea performanţelor sexuale.
Oferă senzaţia de putere, forţă şi virilitate prin descătuşarea energiilor sexuale şi a masculinităţii. Creşte puternic energia şi vitalitatea.
Îmbunătăţeşte viaţa sexuală prin intensificarea libidoului, a dorinţei sexuale şi a senzaţiilor resimţite.
Plăcerea este mai îndelungată şi mai intensă datorită proprietăţilor plantelor din compoziţie.
Caracteristicile plantelor din compozitie:
-Ginsengul siberian creste energia, vigoarea sexuală, calitatea erecţiei şi nivelul de testosteron.
-Maca stimulează intens libidoul, plăcerea resimţită, durata erecţiei şi nivelul de testosteron.
Se adresează atât bărbaţilor cu o viaţă sexuală normală, cât și pentru ameliorarea disfuncţiilor sexuale ușoare și moderate.
Compoziţie per 2 comprimate
-Ginseng siberian 250mg (Eleutherococcus senticosus 0.4% eleutherozide),
-Maca 300mg (Lepidium meyenii 2:1),
Mod de utilizare
Câte 1 comprimat de 2 ori pe zi, dimineaţă şi la prânz, preferabil pe stomacul gol.
A nu se depăşi 2 comprimate pe zi.
Precauții și contraindicații
Persoanele cu afecţiuni cardiace, hepatice, renale, neurologice sau psihice severe trebuie să consulte medicul sau farmacistul în legătură cu administrarea.
Acest produs este un supliment alimentar. Este bine să știi că suplimentele alimentare nu înlocuiesc un regim alimentar variat și echilibrat.
Îți recomandăm un stil de viață sănătos, bazat pe o alimentație sănătoasă, exerciții fizice și doi litri de apă zilnic.
Rolul componentelor:
Maca este o plantă erbacee bianuală din familia Brassicaceae, ce creşte spontan în Anzii Peruvieni şi Bolivia, la altitudini de 2500 până la peste 4000 m. Prezintă frunze subţiri, fin penat-sectate, crescând în rozetă bazală şi flori mici alburii ce dau naştere unor fructe mici. De la această plantă folosim în special rădăcinile tuberiforme, care variază ca mărime şi formă, putând fi triunghiulare, aplatizate circular, rectangulare sau de pară inversată.
Denumită şi ginseng peruvian, a fost cultivată în Munţii Anzi la altitudinea de 3500-4450 m în ecosistemele puna şi suni. Aceasta este probabil planta cultivată la cele mai mari altitudini. Maca este o importantă materie primă pentru indienii din Anzi şi populaţiile indigene, şi a fost domesticită în perioada pre-Inca Arcaica undeva în jurul anilor 3800 Î.Hr. După unii autori, prima descriere scrisă despre maca a fost publicată în 1553 (rădăcina, fără identificarea denumirii populare sau botanice), descriere în care Cieza de Leon, un cronicar al spaniolilor ce au cucerit zona Peru, nota că în zonele muntoase peruviene nativii folosesc anumite rădăcini pentru menţinerea tonusului. Primul care a descris numele şi proprietăţile plantei a fost părintele Cobo în 1653. Acesta afirma că planta creşte în cele mai dure şi reci areale în Chinchaycocha unde nicio altă plantă nu poate fi cultivată de om. Cobo făcea referire de asemenea la întrebuinţarea plantei pentru fertilitate. În secolul XVIII, Ruiz menţiona proprietăţile plantei de îmbunătăţire a fertilităţii şi de asemenea efectul său stimulent.
Tradiţional, rădăcina de maca, după recoltare se usca natural şi astfel putea fi depozitată şi păstrată timp de mai mulţi ani (s-a constatat că rădăcinile vechi de 7 ani încă mai au un conţinut de 9-10% proteine). Hipocotilele uscate sunt tari ca piatra, ca atare, înainte de a fi mâncate se fierbeau în apă pentru a putea obţine din ele un produs moale care poate fi consumat sub formă de suc, aceasta fiind cea mai frecventă formă de utilizare. Rădăcina are un gust dulce şi plăcut. Pentru indienii americani era singura specie amidonoasă cultivată; ea este bogată în zaharuri, proteine, amidon şi minerale esenţiale, în special iod şi fier.
Astăzi se cunoaşte valoarea sa nutriţională ridicată, care depăşeşte cerealele precum porumbul, orezul şi grâul. Aceasta conţine 59% carbohidraţi, 10,2% proteine, 8,5% fibre şi 2,2% lipide. Conţine, de asemenea, o mare cantitate de aminoacizi esenţiali şi nivele mai ridicate de fier şi calciu decât cartoful. Maca are cantităţi importante de acizi graşi incluzând acizii linoleic, palmitic şi oleic. Este bogată în steroli şi are şi un conţinut ridicat de minerale. De asemenea, conţine mici cantităţi de alcaloizi, taninuri şi saponine. Rădăcina proaspătă are un conţinut neobişnuit de ridicat de iod şi de fier.
În medicina tradiţională peruviană maca este folosită ca imunostimulent şi în tratamentul anemiei, tuberculozei, disfuncţiilor menstruale, simptomelor de menopauză, cancerului stomacal, sterilităţii şi a altor afecţiuni ale funcţiilor sexuale sau de reproducere precum şi pentru îmbunătăţirea memoriei. Popularitatea rădăcinii de maca este în creştere datorită proprietăţilor sale energizante, de îmbunătăţire a fertilităţii şi afrodisiace, dar e mai puţin cunoscută la noi ca remediu. Utilizările sale tradiţionale cuprind efectul energizant, de îmbunătăţire a tonusului şi induranţei la atleţi, de susţinere a clarităţii mentale, de tratare a impotenţei masculine, şi ca ajutor în cazul menstruaţiilor şi echilibrelor hormonale dereglate la femei incluzând sindroamele de menopauză şi oboseala cronică. Rădăcinile de maca sunt afrodisiace, nutritive, imunostimulente, steroidice şi tonice. Maca, la fel ca alte Brasicaceae, conţine glucozinolaţi şi izotiocianaţi, substanţe pentru care s-a constatat un efect anticarcinogenic prin blocarea formării carcinogenilor endogeni sau exogeni prevenind astfel iniţierea carcinogenezei. Izotiociananţii naturali sau sintetici sunt printre agenţii cemopreventivi cei mai eficienţi cunoscuţi.
|
Ginseng siberian 1+1 Gratis Alevia
Recomandări
Crește energia și vitalitatea îmbunătățind activitatea fizică și mentală, reduce stresul și
oboseala, încetinește procesul de îmbătrânire, îmbunătățește performanța sexuală.
Caracteristici
Ginsengul Siberian, una din cele mai prețioase plante, este recunoscută pentru
proprietățile energizante și revigorante. Are și proprietăți imunostimulatoare,
adaptogene, antioxidante; stimulează funcția sexuală și crește libidoul.
Compoziţie
Ginseng Siberian (Eleutherococcus senticosus>0.4%) 250mg
Mod de utilizare
Câte 1 comprimat de 2 ori pe zi. Dozele pentru copii se vor recomanda de către medic.
Precauţii și contraindicații
Contraindicat persoanelor cu hipertensiune arterială, intoleranţă la lactoză sau alergice la
oricare dintre ingredientele produsului. Poate interacţiona cu antidiabetice,
anticoagulante, antitrombotice, antiagregant-plachetare sau digoxină la administrare
concomitentă, potenţând efectul acestora.În cazul femeilor însărcinate sau care
alăptează, administrarea se face numai la recomandarea specialistului.
Rolul componentelor:
Ginsengul este o plantã originarã din China şi este cultivatã pe scarã largã în Asia, nu doar în ţara de origine, ci şi în Coreea, Japonia şi Rusia.
Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).
Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.
Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.
Ginsengul siberian aparține familiei Araliaceae, fiind o rudă îndepărtată a ginsengului asiatic, Panax ginseng. Arbust deciduu, înalt de până la 3 m, nativ în regiunea taigalei Estului îndepărtat (partea de sud-est a Rusiei, nordul Chinei). De la ginsengul siberian folosim rizomii şi rădăcinile, care se recoltează primăvara devreme sau toamna la afârşitul perioadei de vegetaţie.
Plantele din genul Ginseng sunt printre cele mai vchi şi mai preţuite plante folosite în fitoterapie. Utilizarea lor în medicina chineză merge în urmă cu până la 4000 de ani. În poporul chinez există de foarte multă vreme credinţa că ginsengul (aici fiind vorba de cel asiatic, Panax ginseng) creşte longevitatea, îmbunătăţeşte sănătatea, memoria şi pofta de mâncare.
Ginsengul siberian are o poveste diferită, istoria recentă începând în 1855 când doi oameni de ştiință ruşi au călătorit din St. Petersburg înspre regiunea Ussuri din Rusia, de-a lungul râului Amur. În această regiune unul din ei a boservat o vastă zonă vegetată de acest arbust cu frunze asemănătoare castanului şi cu lăstari semănând cu ginsengul asiatic şi, nefiind capabili să identifice planta, cei doi oameni de ştiinţă au luat un exeplar cu ei înapoi la St. Petersburg pentru a o clasifica. Astfel, planta a primit denumirea Eleuthero, însemnând arbust-fără-fructe, şi denumirea specifică de senticosus, care tradusă din latină înseamnă spinos. Abia la mijlocul secolului XX a fost redescoperit, când oamenii de ştiinţă ruşi au început investigațiile ştiinţifice asupra substanţelor plantei care ”produc o rezistenţă nespecifică a organismului”. Aceste substanţe au fost denumite adaptogeni.
În occident, cercetările asupra substanţelor adaptogene au început cu Panax, acesta fiind cel mai cunoscut şi utilizat până atunci. Dar, din cauza costurilor ridicate pe care le impunea procurarea plantei, cercetătorii au căutat alternative printre speciile genului, iar cel mai promițător s-a dovedit a fi ginsengul siberian, iar începând din anii 1950 s-au realizat numeroase studii asupra efectelor acestei plante, fiind evaluată şi utilizarea sa tradiţională.
În medicina tradiţională chineză este denumit “Ci-wu-jia”. Duke (1985) a raportat faptul că planta a fost folosită în oraşul Harbin din Nord-Estul Chinei ca remediu popular pentru bronşită, afecţiuni cardiace, şi reumatism, utilizarea regulată a plantei fiind pentru a revigora organismul, a îmbunătăţi starea generală de sănătate, a îmbunătăţi memoria, pofta de mâncare, pentru creşterea longevităţii, în fond servind ca medicament preventiv şi tonic general. În Taiwan era folosit în medicina populară la pacienţi cu hepatite şi cancer.
Referinţele bibliografice, mergând până în 1960, relevă faptul că ginsengul siberian a fost utilizat medicinal şi în restul lumii timp de decade – are utilizare medicinală în Franţa fiind cuprins în Farmacopeea Franceză 10, în Germania, în Rusia, în Regatul Unit fiind cuprins de asemenea în British Herbal Pharmacopoeia, în china în Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005. De la publicarea primului articol în 1960, au mai apărut peste 1000 de articole despre Eleutherococcus. Preparate din ginsengul siberian au fost utilizate în scop medicinal în Germania dinainte de 1978, când a fost notificat de către autoritatea germană primul produs medicinal. Acum este pe larg comercializat în farmacii, sau în magazinele naturiste ca şi supliment alimentar, în Statele Unite şi Europa.
S-au realizat numeroase studii farmacologice şi clinice, precum şi recenzii publicate în jurnalele medicale şi farma, începând încă din 1957. În 1962 în fosta URSS a fost aprobat de către Comitetul Farmacologic un extract din plantă pentru utilizare clinică sub indicaţia de „stimulent”. În 1966 a fost recomandat în programul sovietic spaţial, iar în 1968 a fost publicată prima carte pe subiectul „Eleutherococcus”. După aceasta, rezultatele obţinute în studiile realizate în Rusia, au fost verificate de către cercetătorii din lumea întreagă.
În Rusia a fost utilizat de asemenea în spitale în secţiile de oncologie pentru a creşte toleranţa pacienţilor la efectele adverse ale chimio- şi radioterapiei.
În prezent utilizarea ginsengului siberian este pe larg recunoscută: ca şi tonic în cazul stărilor de oboseală de epuizare fizică, şi senzaţiilor de slăbiciune şi pierdere a concentrării; ca şi profilactic şi tonic revigorant pentru îmbunătăţirea stării psihice şi mentale în astenia funcţională, ca întăritor, în stări de convalescenţă; ca adaptogen, pentru a creşte rezistenţa organismului în cazul expunerii la factori stresanţi precum temperaturile ridicate sau scăzute, epuizare fizică, visusuri, bacterii, produse chimice, condiţii de muncă extreme, poluare chimică sau fonică.
|
