Tinctura Hapciu R4 25 ml Fares

Tinctura Hapciu R4 25 ml Fares

Elimină disconfortul respirator.

Beneficii:
-antiinflamator,
-antiinfecţios,
-febrifug,
-sudorific,
-imunostimulator,
-antitusiv,
-expectorant.

Recomandări:
-ca tratament de bază al infecţiilor respiratorii (gripă, faringită, bronşită, tuse). Este util persoanelor predispuse la infecţii respiratorii repetate. Administrat de la debutul bolii îmbunătăţeşte starea generală şi grăbeşte vindecarea.

Compozitie:
-creţuscă (Ulmariae herba),
-şovârv (Origani herba),
-cimbru (Thymi herba),
-fructe de coacăz (Ribes nigri fructus),
-frunze de plămânărică (Pulmonariae folium),
-rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma),
-ulei esenţial de ti-tree (Melaleuca alternifolia aetheroleum).

Administrare:
Copii 3-4 ani: 10-15 picaturi la 1 cana cu ceai de 3 ori pe zi.
Copii 5-6 ani: 15-20 picaturi la 1 cana cu ceai de 3 ori pe zi.
Copii 7-10 ani: 25-30 picaturi la 1 cana cu ceai de 3 ori pe zi.
Copii 11-14 ani: 30-35 picaturi la 1 cana cu ceai de 3 ori pe zi.
Copii peste 14 ani si adulti: 40 de picaturi la 1 cana de ceai de 3 ori pe zi.

Diluaţi întotdeauna tinctura înainte de a o folosi, în minim 150 ml lichid.
Cura durează 7-10 zile în infecţiile acute şi 1-3 luni pentru prevenirea îmbolnăvirii la persoanele predispuse.

Atentionari:
Nu se va utiliza de către persoanele cărora le este contraindicat consumul de alcool.Nu se indică administrarea la copii sub 3 ani.

Nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.

Rolul componentelor:

Plămânărica este o plantă erbacee perenă din familia borraginaceae. Creşte de la şes până la munte, în locuri răcorose şi umede, în păduri de foioase – stejeriş şi făget – Recoltarea se face în perioada mai-iunie când plămânărica este înflorită.
Gustul este dulce şi uşor iritant. Conţine multe substanţe nutritive şi zahăr în proporţie de 22%, conferindu-i calitatea de a dizolva uşor secreţiile mucoase. Concentraţia mare de zahăr i-a dat şi denumirea de „mierea ursului “.
Florile sunt de culoare roşu-rozaliu până la albastru –violet. Frunzele se pot păstra după uscare în loc umbros şi aerisit. Rădăcinile şi rizomii speciei Pulmonaria mollis, în stare proaspătă, sunt folosiţi pentru obţinerea de colorant natural – ocru întunecat – folosit în vopsirea ţesăturilor. Din specia Pulmonaria officinalis se obţine culoarea roşie.
Compoziţia complexă de substanţe bioactive – nutritive, uleiuri eterice – determină proprietăţile emoliente, expectorante, sudorifice şi uşor diuretice.
Este o plantă medicinală foarte eficientă în tratarea bronşitelor, tusei şi  răguşelii.

Este un arbust peren, originar din sudul Europei, cu frunze sempervirescente, tulpină cu ramificaţii de la subsoara frunzelor formând tufe de 20-30 cm, cu frunze mici de 6-10 mm, şi flori violacee mici.
Denumirea ştiinţifică Thymus, atribuită în parte lui Theophrastus, secolul III Î.H, provine din grecescul thymos, reprezentând conceptul grecesc de cutezanţă, curaj. Unii spun că Thymus vine de la un alt cuvânt grecesc care înseamnă „spirit” sau „fum”.
În Grecia antică, cimbrul era la fel de popular ca şi astăzi, fiind folosit la fumigaţii în timpul sacrificiilor, în temple, şi la îmbăiere, grecii considerându-l o sursă de curaj.
Egiptenii utilizau uleiul de cimbru în procesul de îmbălsămare, şi se pare că acţiunea sa antiseptică era cunoscută de pe vremea sumerienilor.
Răspândirea cimbrului în Europa s-a datorat romanilor, aceştia utilizându-l pentru purificarea templelor şi a camerelor, evocând spiritul curajului, şi pentru aromatizarea brânzei şi a lichiorurilor. Asocierea plantei cu curajul a continuat până în Evul Mediu, când era oferit simbolic bărbaţilor care plecau la luptă.
O legendă spune că cimbrul era un ingredient esenţial într-o licoare magică ce permitea celui care o bea să vadă zânele.
Din secolul XVI uleiul de cimbru e fost folosit pentru proprietăţile sale antiseptice sub formă de spălături de gură şi în aplicaţii topice.
În anul 1997 a fost ales, de către Asociaţia Internaţională pentru Plantele Medicinale, planta medicinală a anului.
Cimbrul are acţiune antiseptică, coleretică, colagogă, antitusivă, antihelmintică, antifungică şi antipruriginoasă.
Acţiunile farmacologice documentate susţin multe întrebuinţări tradiţionale ale cimbrului, care au fost în principal atribuite uleiului volatil cu compuşi fenolici (timol şi carvacrol, împreună reprezentând cca. 70%) şi flavonoidelor.
Cimbrul este un antibiotic puternic, acţiunea antibiotică a uleiului volatil de cimbru fiind dovedită şi la noi prin realizarea de aromatograme (antibiograme realizate cu uleiuri volatile).
Tradiţional cimbrul este folosit în dispepsie, gastrite cronice, astm, diaree şi enuresis la copii, laringite, tonsilite (ca gargară), specific în pertusis şi bronşite, tuse şi catar al tractului respirator superior.
Unele studii au demonstrat efectele imunomodulatoare ale uleiului de cimbru, benefice în infecţii şi boli imunitare.
Studiile recente au demonstrat şi o acţiune de protejare a moleculei de ADN de leziunile induse prin oxidare (acţiune antioxidantă), şi un efect de reducere la femei a durerilor din perioada menstruaţiei (efect comparativ cu al ibuprofenului).