Tinctura Ardei Iute 30ml Fares
Imbunătăţeşte digestia prin stimularea secreţiei gastrice, reduce balonarea.
Beneficii:
Intern:
-creşte pofta de mâncare
-îmbunătăţeşte digestia prin stimularea secreţiei gastrice, reduce balonarea
-ajută eliminarea organismelor dăunătoare din tubul digestiv
-ajută eliminarea microorganismelor potenţial dăunătoare din tractul respirator
-contribuie la reducerea iritaţiilor gâtului şi la fluidificarea secreţiilor bronşice
-util în cazul extremităţilor reci prin îmbunătăţirea circulaţiei periferice
-pentru dezobişnuire de consumul de alcool
Extern:
-contribuie la refacerea supleţii şi mobilităţii articulaţiilor
-aplicat pe piele produce încălzire şi ajută la eliminarea disconfortului local şi a senzaţiei de măncărime a pielii
-favorizează circulaţia la nivelul rădăcinii firului de păr, fiind util împotriva căderii părului.
Compozitie:
-extract de ardei iute (Capsici fructus) 20%, alcool etilic min. 40% m/m.
Principalii constituenți: capsaicină, flavonoide, carotenoide.
Administrare:
Intern:
Copii peste 12 ani: 15-20 picături diluate în 150 ml apă sau ceai, de 3 ori pe zi, în timpul mesei.
Adulţi:20-30 picături diluate în 150 ml apă sau ceai, de 3 ori pe zi,în timpul mesei. Se fac cure de câte 1-3 luni, urmate de o lună de pauză.
Extern: se aplică comprese cu tinctură diluată (1 linguriţă la 50 ml apă) pe zonele cu disconfort, timp de 20 de minute.
În aplicaţiile locale se vor feri ochii şi mucoasa nazală. Nu se aplică pe plăgi deschise.
Deoarece tinctura conţine alcool etilic, aceasta usucă pielea şi este necesar să se ungă tegumentele cu cremă de gălbenele înainte de aplicarea tincturii.
Împotriva căderii părului se realizează fricţiuni la rădăcina părului, cu ajutorul unei dischete demachiante înmuiată în tinctură diluată (1 linguriţă la 10 ml apă), de 1–2 ori pe săptămână, după spălarea părului. După fricţionare, se vor spăla mâinile cu apă şi săpun.
Atentionari:
Conţine alcool etilic. Tinctura utilizată extern, poate provoca reacţii de hipersensibilitate. Recomandăm testarea prealabilă a toleranţei prin aplicarea pe o porţiune mică de piele.
Contraindicaţii: gastrită hiperacidă, ulcer gastric şi duodenal, persoanelor cărora le este contraindicat consumul de alcool, copiilor sub 12 ani, în caz hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.
Sarcină şi alăptare:
Nu se recomandă femeilor însărcinate şi mamelor care alaptează datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine. Substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul laptelui.
Acest produs se poate utiliza concomitent cu alte medicamente.
La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare.
Rolul componentelor:
Plantă erbacee din familia Solanaceae, nativă în America Centrală şi Asia (în special în zona Indiei), cu tulpina dreaptă, frunzele oval-ascuţite, flori albe solitare, fructele variabile ca formă: ardei gras, ardei căpresc, ardei iute, ardei franţuzesc, ardei gogoşari etc.; tot astfel variază şi culoarea – verde, galbenă, roşie. În prezent, planta este cultivată peste tot în lume, pentru fructul său, care are o largă utilizare în domeniul culinar, iar ardeiul iute cu fructul alungit şi de culoare roşie este important şi în domeniul sănătăţii.
Ardeiul a fost utilizat pentru condimentare în ţările din estul Europei din vremuri imemoriale, părând a fi cunoscut încă de către romanii din antichitate. A devenit apoi un condiment familiar în Europa sub denumirea de chilli, piper de Guinea, piper spaniol, piper-Cayenne.
În cărţile cu profil medical din secolul al XIX-lea era considerat un medicament din clasa iritantelor, acţiune în baza căreia era folosit ca revulsiv pe piele, şi, în general, ca şi gargară stimulentă în durerile de gât iritante caracteristice scarlatinei şi în tonsilite cronice. În atacurile incipiente de dureri în gât fără febră la persoanele predispuse pentru aceasta, o gargară cu ardei iute era considerată foarte bună, bineînțeles pentru persoanele care o suportau. Ardeiul era considerat de asemenea un bun stomahic, fiind utilizat pentru a preveni efectul de greață dat de unele remedii asupra stomacului şi un stimulent aromatic util în forme de dispepsie cauzate de secreția defectuoasă a sucurilor gastrice. A mai fost utilizat cu succes în atacurile de febră intermitentă, iar unii medici îl recomandau ca stimulent puternic în fazele avansate de tifos.
În medicina românească de la mijlocul secolului trecut întrebuințarea medicală a ardeiului iute avea în vedere proprietăţile sale excitant-digestive, dar şi iritante, eficace în dispepsia atonică; apoi, efectul decongestiv, fiind întrebuințat uneori contra hemoroizilor. Luat în tinctură 1/5, 10-30 picături într-o băutură amară producea asupra stomacului o senzaţie similară celei a alcoolului, motiv pentru care se prescria ca medicament antialcoolic. Extern era folosit pentru efectul de rubefiere, fiind aplicat în tinctură pe vată, pensulaţiuni sau fricţiuni. Se mai considera că ardeiul combate bolile produse prin carenţa sau avitaminoza B1, C şi A.
În compoziţia chimică a ardeiului iute intră capsicina, capsaicina (o alchilamidă care îi conferă iuţeala gustului), capsicol (esenţă), substanţe rezinoase (oleorezine) şi numeroase carotenoide (capsantină, capsarubină), flavone, vitamina C.
Extractele alcoolice cu conţinut bogat în alcaloizi sunt pe larg folosite astăzi ca revulsive puternice, extern pentru frecţii şi îmbibarea pansamentelor termogene, indicate pentru tratamentul mialgiilor reumatice, sciatică, lumbago.
Cercetările ştiinţifice au mai revelat şi alte efecte, precum efectul antimicrobian, detoxifiant, gastroprotector şi un efect pozitiv util în curele de slăbire, datorită stimulării producerii de energie la nivel celular pe baza arderii grăsimilor.
