Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
THYMUS PLUS 60CPS - Secom
THYMUS PLUS 60CPS - Secom
Formula complexa cu rol in sustinerea sistemului imunitar.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 85 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 85 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 1,70 lei.
THYMUS PLUS 60CPS - Secom
Formula complexa cu rol in sustinerea sistemului imunitar.
Beneficii:
-Imbunatatirea si echilibrarea raspunsului imunitar
-Diferentierea si maturarea limfocitelor implicate in apararea imunitara a organismului
-Maturarea macrofagelor tisulare din ficat, splina si ganglionii limfatici
-Eliminarea din sange si limfa a agentilor care duc la imbatranirea, imbolnavirea sau modificarea structurala a celulelor
Compozitie/2 capsule:
Timus 260 mg
(sursa bovina)
Limfa 160 mg
(sursa bovina)
Splina 160 mg
(sursa bovina)
Amestec patentat Thymus Plus Caps™ cu efect potentator 605 mg
Echinacea
(Echinacea purpurea)(radacina)
Goldenseal
(Hydrastis canadensis)(radacina)
Cuisoare
(Syzygium aromaticum)(floare)
Componente homeopate
clorura de potasiu 3x , sulfat de calciu 3x , clorura de sodiu 6x , siliciu 6x
Administrare:
Cate 2 capsule/zi la masa cu 200ml de apa sau conform recomandarii consultantului de specialitate.
Rolul componentelor:
Echinacea are o tradiţie îndelungată în cultura indienilor din ţinuturile Americii de Nord, care o preferau pentru menţinerea sănătăţii în timpul iernii. În acest scop, indienii aplicau cataplasme cu rădăcină, şi consumau ceaiuri de Echinacea. Planta a fost foarte folosită în America până în anii ’40, iar europenii, care au descoperit-o în anii ’30, o folosesc constant şi intens şi astăzi.
Botaniştii au numit-o Echinus (arici de mare) pentru a descrie centrul florii, în formă de con ghimpos. Sute de studii ştiinţifice au dovedit că Echinacea sprijină funcţiile sistemului imunitar.
Echinacea este o plantă perenă, de 100-150 cm înălțime, cu frunze lanceolat ascuțite la vârf și dințate. Florile sunt dispuse solitar la vârfurile ramurilor. Florile tubulare sunt așezate bombat, sub formă de cupă întoarsă, înconjurate de flori ligulate, de culoare roz până la roșu intens. Înfloresc din luna iunie până în octombrie. Speciile de Echinacea sînt originare din nordul Americii, trei dintre ele (E.purpurea, E.pallida, E.angustifolia) prezentînd interes medical.
Folosită încă din vremuri îndepărtate pentru tratarea diverselor infecții și pentru întărirea sistemului imunitar, în zilele noastre extractul de echinaceea este cunoscut și pentru efectele benefice pe care le aduce în caz de gripă, răceală și sindromul oboselii cronice. Planta a fost utilizată în medicina populară a amerindienilor, în special pentru protecţia faţă de infecţiile respiratorii, gripă sau muşcăturile de şarpe. Peste 350 de studii clinice atestă efectele de tip imuno protector al Echinaceei în evoluţia infecţiilor respiratorii, ca şi posibilitatea utilizării ei în profilaxia acestor boli. Se recomandă administrarea preparatelor de echinacea încă de la apariţia primelor semne de boală şi pînă la dispariţia lor. Se utilizează sub formă de infuzie, capsule, sirop, comprimate iar extern intră în compoziția unor creme. Din echinaceea se pot folosi rădăcinile și floarea. Rădăcinile sunt mai des utilizate decât florile. Rădăcinile se obțin de la plante cu vârste mai mari de 4 ani iar florile se culeg când sunt complet deschise.
Echinacea conține substanțe active (polizaharide, alchilamide, flavonoide, uleiuri esențiale) care reduc intensitatea durerii, ameliorează inflamația, grăbesc cicatrizarea leziunilor și au puternic efect antioxidant.
Botaniştii au numit-o Echinus (arici de mare) pentru a descrie centrul florii, în formă de con ghimpos. Sute de studii ştiinţifice au dovedit că Echinacea sprijină funcţiile sistemului imunitar.
Echinacea este o plantă perenă, de 100-150 cm înălțime, cu frunze lanceolat ascuțite la vârf și dințate. Florile sunt dispuse solitar la vârfurile ramurilor. Florile tubulare sunt așezate bombat, sub formă de cupă întoarsă, înconjurate de flori ligulate, de culoare roz până la roșu intens. Înfloresc din luna iunie până în octombrie. Speciile de Echinacea sînt originare din nordul Americii, trei dintre ele (E.purpurea, E.pallida, E.angustifolia) prezentînd interes medical.
Folosită încă din vremuri îndepărtate pentru tratarea diverselor infecții și pentru întărirea sistemului imunitar, în zilele noastre extractul de echinaceea este cunoscut și pentru efectele benefice pe care le aduce în caz de gripă, răceală și sindromul oboselii cronice. Planta a fost utilizată în medicina populară a amerindienilor, în special pentru protecţia faţă de infecţiile respiratorii, gripă sau muşcăturile de şarpe. Peste 350 de studii clinice atestă efectele de tip imuno protector al Echinaceei în evoluţia infecţiilor respiratorii, ca şi posibilitatea utilizării ei în profilaxia acestor boli. Se recomandă administrarea preparatelor de echinacea încă de la apariţia primelor semne de boală şi pînă la dispariţia lor. Se utilizează sub formă de infuzie, capsule, sirop, comprimate iar extern intră în compoziția unor creme. Din echinaceea se pot folosi rădăcinile și floarea. Rădăcinile sunt mai des utilizate decât florile. Rădăcinile se obțin de la plante cu vârste mai mari de 4 ani iar florile se culeg când sunt complet deschise.
Echinacea conține substanțe active (polizaharide, alchilamide, flavonoide, uleiuri esențiale) care reduc intensitatea durerii, ameliorează inflamația, grăbesc cicatrizarea leziunilor și au puternic efect antioxidant.
Goldenseal (Hydrastis Canadensis) mai este cunoscuta si drept Orange Root sau Yellow Puccoon. Este o planta care se gaseste in Canada si estul Statelor Unite ale Americii si prefera zonele umbroase, impadurite. Este usor de recunoscut, fiind o planta perena, cu tulpina violacee, acoperita de puf desupra solului, iar partea subterana, in zona unde se conecteaza cu rizoml (tulpina subterana) are culoarea galbena. Tulpina de Goldenseal este noduroasa si are rolul de a depozita substantele nutritive, fiind deseori confundata cu radacina. Infloreste primavara, avand flori mici, albe, iar vara produce un singur fruct, asemanator cu cel de zmeura, pe care se regasesc 10-30 seminte.
Numele este datorat culorii galben intens sau maro a rizomului, din care se extrag si principiile active.
Goldenseal are o lunga istorie ca planta medicinala, folosita de indienii Cherockee in raceli, afectiuni digestive, boli genitale. In anul 1798 a inceput sa atraga atentia, fiind comercializata intens ca remediu pentru un spectru larg de afectiuni. Spre finalul secolului al 19-lea a fost in pragul extinctiei din cauza intrebuintarii agresive. In zilele noastre, Goldensealul folosit in formule farmaceutice, este recoltat pe plantatii specializate in cultivarea si cresterea acestei plante.
In piata suplimentelor alimentare actuale, Goldensealul este numit “antibiotic natural”. Aceasta titulatura se datoreaza continutului de berberina, substanta activa cu rol antiinfectios, antibacterian, antiviral, antifungic, antiparazitar3.
Atat extractele pe baza de Goldenseal, dar si berberina extrasa ca substanta singulara din rizomul de Goldenseal sunt folosite ca adjuvante in boli provocate de diversi agenti patogeni si care afecteaza tractulul digestiv (diaree, infectii cu H. pylori), pielea (matreata, pecingine), cavitatea bucala (afte bucale, inflamatii ale gingiilor), ochii (blefarite, conjunctivite).
Se considera ca extractul de Goldenseal are si capacitatea de a reface mucoasele de la nivelul intregului organism, inclusiv cea respiratorie, digestiva, bucala.
Dincolo de proprietatile de antibiotic natural, berberina a dat rezultate foarte bune ca adjuvant in diabet, fiind un reglator excelent al cantitatii de zahar din sange. Aceasta are rolul de reduce rezistenta organismului la insulina si de a reduce productia de glucoza la nivel hepatic.
Cercetarile actuale arata directii promitatoare in utilizarea extractului de Goldenseal si berberinei in reducerea nivelului de colesterol, fiind luata in calcul si posibilitatea ca acestea sa fie administrate in cazul pacientilor cu sindrom X-metabolic (hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, exces ponderal, trigliceride marite).
In zilele noastre, extractele cu proprietati benefice de Goldenseal se regasesc sub forma de capsule si tablete, ceaiul fiind o forma de utilizare depasita.
Formele moderne cu extracte benefice asigura o doza de substanta activa, fiind de preferat in terapia integratoare.
Relatia speciala cu sportivii
Pentru o perioada lunga de timp, extractul de Goldenseal a fost administrat de sportivi in scopul de ascunde urmele substantelor interzise in timpul controalelor antidoping. Aceasta idee a pornit de la cartea farmacistului John Uri Lloyd, Stringtown on the Pike. Personajul cartii, care avea un obicei din a consuma ceai de Goldenseal, a fost suspectat de otravire cu stricnina in urma unui examen medical. Ideea preluata si extrapolata pana la nivelul de ascundere a substantelor interzise, a fost infirmata in timp.
Numele este datorat culorii galben intens sau maro a rizomului, din care se extrag si principiile active.
Goldenseal are o lunga istorie ca planta medicinala, folosita de indienii Cherockee in raceli, afectiuni digestive, boli genitale. In anul 1798 a inceput sa atraga atentia, fiind comercializata intens ca remediu pentru un spectru larg de afectiuni. Spre finalul secolului al 19-lea a fost in pragul extinctiei din cauza intrebuintarii agresive. In zilele noastre, Goldensealul folosit in formule farmaceutice, este recoltat pe plantatii specializate in cultivarea si cresterea acestei plante.
In piata suplimentelor alimentare actuale, Goldensealul este numit “antibiotic natural”. Aceasta titulatura se datoreaza continutului de berberina, substanta activa cu rol antiinfectios, antibacterian, antiviral, antifungic, antiparazitar3.
Atat extractele pe baza de Goldenseal, dar si berberina extrasa ca substanta singulara din rizomul de Goldenseal sunt folosite ca adjuvante in boli provocate de diversi agenti patogeni si care afecteaza tractulul digestiv (diaree, infectii cu H. pylori), pielea (matreata, pecingine), cavitatea bucala (afte bucale, inflamatii ale gingiilor), ochii (blefarite, conjunctivite).
Se considera ca extractul de Goldenseal are si capacitatea de a reface mucoasele de la nivelul intregului organism, inclusiv cea respiratorie, digestiva, bucala.
Dincolo de proprietatile de antibiotic natural, berberina a dat rezultate foarte bune ca adjuvant in diabet, fiind un reglator excelent al cantitatii de zahar din sange. Aceasta are rolul de reduce rezistenta organismului la insulina si de a reduce productia de glucoza la nivel hepatic.
Cercetarile actuale arata directii promitatoare in utilizarea extractului de Goldenseal si berberinei in reducerea nivelului de colesterol, fiind luata in calcul si posibilitatea ca acestea sa fie administrate in cazul pacientilor cu sindrom X-metabolic (hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, exces ponderal, trigliceride marite).
In zilele noastre, extractele cu proprietati benefice de Goldenseal se regasesc sub forma de capsule si tablete, ceaiul fiind o forma de utilizare depasita.
Formele moderne cu extracte benefice asigura o doza de substanta activa, fiind de preferat in terapia integratoare.
Relatia speciala cu sportivii
Pentru o perioada lunga de timp, extractul de Goldenseal a fost administrat de sportivi in scopul de ascunde urmele substantelor interzise in timpul controalelor antidoping. Aceasta idee a pornit de la cartea farmacistului John Uri Lloyd, Stringtown on the Pike. Personajul cartii, care avea un obicei din a consuma ceai de Goldenseal, a fost suspectat de otravire cu stricnina in urma unui examen medical. Ideea preluata si extrapolata pana la nivelul de ascundere a substantelor interzise, a fost infirmata in timp.
Cuişoarele sunt mugurii florali (bobocii) uscaţi ai arborelui aromatic Eugenia caryophyllata, originar din insulele Moluce şi Celebe şi pe larg cultivat în zonele tropicale.
Florile sunt recoltate de două ori pe an, în iunie şi decembrie, în momentul când ele trec de la culoarea verde la culoarea roz, apoi se usucă la soare până ce lumina şi aerul fac ca ţesutul mugurilor să se impregneze cu esenţa pe care o conţin, căpătând o culoare brună.
Condiment şi remediu natural, cuişoarele au fost folosite de sute de ani, schimburile comerciale cu acestea între „insulele cuişoarelor” Ternate şi China, datând de 2500 de ani.
Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 ÎH. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuia să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani.
Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur.
În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul.
În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius.
În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool.
Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive.
Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel ai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă.
Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă.
Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ.
Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.
Florile sunt recoltate de două ori pe an, în iunie şi decembrie, în momentul când ele trec de la culoarea verde la culoarea roz, apoi se usucă la soare până ce lumina şi aerul fac ca ţesutul mugurilor să se impregneze cu esenţa pe care o conţin, căpătând o culoare brună.
Condiment şi remediu natural, cuişoarele au fost folosite de sute de ani, schimburile comerciale cu acestea între „insulele cuişoarelor” Ternate şi China, datând de 2500 de ani.
Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 ÎH. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuia să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani.
Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur.
În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul.
În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius.
În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool.
Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive.
Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel ai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă.
Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă.
Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ.
Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.
- Stoc
- In Stoc Furnizor Rapid - Livrare in 2-4 zile lucratoare
- Cantitate
- 60 capsule
- Forma de prezentare
- Flacon
Nicio recenzie
Tap to zoom
