Tensio 60 capsule DVR Pharm

Tensio 60 capsule DVR Pharm

Produs 100% natural, care înglobează câteva dintre cele mai eficiente ingrediente pentru sănătatea aparatului cardiovascular. Acestea acționează pe mai multe căi simultan, pentru reglarea în mod natural a tensiunii arteriale.

Acțiuni:
-Susține buna funcționare a sistemului cardiovascular;
-contribuie la menținerea în limite normale a valorilor colesterolului, trigliceridelor și ale presiunii arteriale;
-contribuie la menținerea în limite normale a glicemiei;
-susține funcționarea normală a sistemului nervos.

Are rol benefic în:
-tensiune arterială oscilantă și hipertensiune arterială
-ischemie cardiacă, arteriopatii diverse
-tulburări de ritm cardiac (tahicardie, suflu sistolic)
-complicațiile vasculare ale diabetului (ca adjuvant).

Compoziție:
-Talpa-gâștei (Leonurus cardiaca), părți aeriene, extract hidroalcoolic 4:1; -Magneziu marin japonez; capsulă tare de gelatină;
-Paducel (Crataegus oxyacantha), fructe, extract  4:1;
-Măslin (Olea europaea), frunze, extract hidroalcoolic uscat cu min. 18% oleuropeina;
-Passiflora (Passiflora incarnata), părți aeriene, pulbere;
-Păpădie (Taraxacum officinale), frunze, pulbere;
-Coada-calului (Equisetum arvense), părți aeriene, pulbere.

Avantaje:
-Produs 100% natural, care înglobează câteva dintre cele mai eficiente ingrediente pentru sănătatea aparatului cardiovascular. Acestea acționează pe mai multe căi simultan, pentru reglarea în mod natural a tensiunii arteriale.
-Acest produs conține ingrediente consacrate în domeniul reglării tensiunii arteriale: extractul de Leonurus cardiaca (puternic hipotensor și coronarodilatator), extractul de păducel (excelent reglator al tensiunii și tonic cardiac), magneziu marin japonez (stabilizează valorile tensiunii arteriale și ritmul cardiac).
-Împreună, aceste ingrediente, la care se mai adaugă și alte plante medicinale, alcătuiesc un excelent ajutor în lupta cu hipertensiunea arterială, cu tensiunea arterială oscilantă, cu ischemia cardiacă, cu arteriopatiile sau cu tulburările de ritm cardiac.

Administrare: Câte 1 capsulă de 3 ori pe zi.

Tensio poate fi asociat cu succes medicației de sinteză, iar sub îndrumarea medicului specialist, dozele de medicamente chimice anti-hipertensive pot fi reduse considerabil, datorită efectelor sale sinergice. De regulă, o cură durează 60-90 de zile, urmate de 15-21 de zile de pauză, după care administrarea se reia. În perioada de pauză, se poate administra extractul de semințe de țelină, pentru a avea continuitate.

Precauții și contraindicații: A se administra cu prudență femeilor gravide și care alăptează precum și persoanelor hipotensive.

Rolul componentelor:
Păducelul este un arbust spinos de 2-5 m înălţime, având frunzele împărţite în 2-5 lobi neregulaţi dinţaţi, florile albe formând umbele rare. Creşte în toată Europa la marginea pădurilor şi prin luminişuri şi înfloreşte în aprilie-mai.
Dioscorides menţionează păducelul în lucrarea sa în primul secol D.H. Îl numeşte krátaios, cuvânt care se crede că derivă din grecescul krátys – „greu” sau „puternic” – făcând referire la lemnul său dur. O etimologie alternativă asociază numele cu kratos, însemnând „întotdeauna a fost aici”.
În secolul III Î.H., Theophrastus, îl denumeşte „kunosbatos”, ceea ce a dus la introducerea sa în cărţile medievale de profil (Lonicerus) sub numele de Cynosbatus Theophrasti. Specia denumită monogyna înseamnă monostylus (cu o singură sămânţă).
Teutonii utilizau fructele ca aliment.
Cărţile din Evul Mediu recomandau păducelul pentru colici stomacale şi diaree. Prima sa menţiune privind efectele cadriace a fost făcută de Quercetanus, medicul personal al regelui Henric al IV-lea al Franţei, care a născocit un sirop anti-îmbătrânire din plantă.
Un medic irlandez – Green – a determinat răspândirea reputaţiei sale de medicament pentru inimă în a doua jumătate a secolului XIX; de atunci şi-a menţinut o poziţie fermă în repertoriul fitoterapiei.
Acţiunile sale farmacologice se datorează conţinutului în compuşi fenolici, în special flavonoide cărora li se atribuie multe din proprietăţile plantei.
Păducelul (atât fructele, cât şi frunzele cu flori) produce o tonifiere a cordului şi o scădere a presiunii sangvine, restabilind pulsul şi echilibrul între presiunea sângelui şi activitatea muşchiului cardiac. Efectele sale la nivel cardiovascular, multe dintre ele dovedite ştiinţific, se consideră a fi rezultatul activităţii inotropice, a abilităţii de a creşte integritatea vaselor sangvine şi îmbunătăţirea fluxului sangvin coronarian, şi efectelor pozitive asupra utilizării oxigenului.
Este utilizat tradiţional ca tonic cardiac iar utilizările sale curente, ca suport pentru funcţiile cardiace şi circulatorii, includ tratamentul anginei, hipertensiunii, aritmiilor şi insuficienţei cardiace cronice NYHA II.
Ultimele cercetări au evidenţiat şi activitatea antioxidantă a preparatelor din păducel.

Măslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat „arborele veșnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi. Are o tulpină înaltă de 10-20m, florile sunt albe iar fructul este o drupă verde la început, apoi roșie și neagră la maturitate. Înflorește în luna mai. O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei. Ca plantă medicinală, măslinul a fost intens studiat pentru diversele proprietăți terapeutice. Atât frunzele cât și fructele (măsline) au o compoziție bogată și sunt utilizate în diverse patologii. Măslinele sunt foarte bogate in fier, dar și o sursă prețioasă de vitamina E, fibre și cupru. Măslinele au în compoziția lor grăsimi monosaturate, care fac din acestea un aliment prețios în combaterea afecțiunilor cardiace. Vitamina E este un antioxidant puternic astfel încât consumul de măsline sau de ulei de măsline echivalează cu un medicament care combate afecțiunile cardiovasculare și procesele de îmbătrânire celulară ca urmare a acțiunii radicalilor liberi. Datorită fibrelor pe care le conține, măslinele sunt deosebit de prețioase pentru un sistem digestiv sănătos. Despre măsline se mai poate spune ca au un puternic efect antiinflamator, ceea ce le face eficiente în combaterea și ameliorarea simptomelor în astm, afecțiuni reumatismale și artrită. Prin procesare, din măsline se extrage unul din cele mai sănătoase uleiuri vegetale, folosit atât în bucătărie cât și de leac împotriva multor afecțiuni, interne sau externe. Despre uleiul de măsline Homer spunea că este „aurul lichid” al vremii, dovadă că din vechime era cunoscut și apreciat pentru calitățile sale. Frunzele de măslin au acțiune antihipertensivă (ajută la scăderea presiunii sângelui și îmbunătățește funcția aparatului circulator), diuretică, emolientă, nutritivă, laxativă, hipocolesterolemiantă (îmbunătățesc echilibrul găsimilor din sânge), antioxidantă (inhibarea activității oxidazelor), antibacteriană, antivirală, antifungică. Sunt bogate iridoide monoterpene (6-9% oleoropină, ligustrozida, oleozida și esterul său) și fitosteroli (oleostranol, steroleozid).