StressTame 60 capsule Jarrow Formulas

StressTame 60 capsule Jarrow Formulas

Asociere de extracte patentate ce ajuta la combaterea stresului, nervozitatii si iritabilitatii.

Avantaje
contine PharmaGABA, extract patentat de NutriGold, lider mondial in cercetarea si dezvoltarea de profil
contine L-Teanina, extract patentat de Suntheanine

Efecte si beneficii
reducerea nervozitatii, stresului, iritabilitatii, migrenelor, pesimismului, incertitudinii, palpitatiilor cardiace
imbunatatirea capacitatii de concentrare, inducerea relaxarii si a starii de bine: creste nivelul serotoninei si dopaminei
reducerea efectelor negative ale excesului de cortizol secretat in situatii de stres (tensiune arteriala crescuta, glucoza crescuta in sange, imunosupresie, reactii alergice etc.)
imbunatatirea somnului
reducerea manifestarilor sevrajului
relaxarea neuromusculara

Compozitie (Per 2 capsule)
Floarea-pasiunii 300 mg (Passiflora incarnata)(extract din floare, tulpina)
Scutellaria baicalensis 200 mg (radacina)
Hamei 140 mg (Humulus lupulus)(extract din floare)
Mac californian 140 mg (Eschscholzia californica)(extract din planta intreaga)
L-Teanina 100 mg (5-N-etilglutamina)(Suntheanine®)
Curmale rosii 100 mg (Ziziphus spinosa)(extract din seminte)
Acid gama-aminobutiric 50 mg (PharmaGABA™)

Mod de administrare
Cate 2 capsule cu 30 de minute inainte de culcare sau conform recomandarii consultantului de specialitate.

Deoarece produsul include ingrediente provenite din surse naturale, acesta nu este standardizat din punct de vedere al proprietatilor organoleptice. Astfel, pot exista variatii privind culoarea, mirosul sau aspectul de la un lot la altul, fara a influenta eficienta sau siguranta produsului.
Fiecare lot de materie prima si de produs finit sunt supuse unui riguros proces de verificare, pentru asigurarea eficientei, biodisponibilitatii si sigurantei corespunzatoare.

Contraindicatii
A nu se administra impreuna cu alcool, benzodiazepine, antidepresive si antialgice alopate.
Dupa administrare nu se conduc automobile sau utilaje grele.

Rolul componentelor:
Acest arbust căţărător este originar din America de Sud şi poate atinge lungimea de 9 m. Are frunze trilobate, zimţate şi se agaţă cu ajutorul lujerilor. Florile frumoase cresc individual şi au petale albe, acoperite de o corolă de filamente violet sau roz şi de stamine mari cu săculeţi portocalii. Această plantă medicinală nu trebuie confundată cu varietatea cultivată care produce fructul pasiunii.
De la floarea-pasiunii se folosesc în scop medicinal ramurile tinere, subţiri, ale plantei, cu sau fãrã frunze. După uscare, Passiflora este folosită la prepararea de infuzii, tincturi, extract lichid şi pulberi.
Planta conţine flavonoizi, steroli, cumarine, maltol, acid clorogenic, ulei volatil şi alcaloizi (harminã, harman, harmol etc.)
Floarea-pasiunii are proprietãţi sedative, anxiolitice, analgezice, hipotensoare şi antispastice.
Preparatele din floarea-pasiunii  se folosesc în insomnii, stãri de anxietate, stãri de stres, mai ales cele însoţite de încordare muscularã, stãri de iritabilitate nervoasã, gastrite, colite, nevralgii, atsm.

Plantă perenă, dioică, volubilă, cu frunze opuse, palmat lobate cu 5 lobi ascuţiţi având marginea serat dinţată, aspre; florile mascule sunt dispuse în cime mici şi verzi, iar cele femele în inflorescenţe pendente sub formă de con (strobil). Fructele sunt achene ovoide ce conţin pe suprafaţa lor glande secretoare. Se folosesc inflorescenţele femele, recoltate în perioada august-septembrie.
Se consideră că denumirea generică Humulus derivă din germanicul Humel sau Humela (purtător de fructe), ideea că aceasta ar proveni din latinescul humus – pământ umed – fiind considerată de unii nefondată. Denumirea speciei – lupulus – este diminutivul pentru lupus – lup, provenind dintr-o idee greşită cum că planta cu cârceii săi sugrumă alte plante.
Hameiul a fost cunoscut din antichitate, dar în vremea aceea nu era folosit încă nici ca plantă medicinală, nici pentru producerea berii. În secolul VIII medicul arab Mesuë recomanda siropul de hamei pentru febră biliară şi purificarea sângelui, recomandare făcută în Evul Mediu şi de către Lonicerus (1528–1586), care mai adăuga proprietăţile sale de a ameliora melancolia, oboseala, congestia splenică, impetigo şi scabia.
Istoricul hameiului relevă, începând din Evul Mediu, utilizarea sa în principal ca aromatizant şi conservant în prepararea berii. În regiunea germaniei din secolul XI încoace, hameiul, având proprietăţi antimicrobiene şi o aromă ideală, a înlocuit toate substanţele utilizate până atunci pentru aromatizarea şi conservarea berii. Reinheitsgebot (Legea germană pentru puritatea berii) formulată în 1516, susţinea că berea poate fi preparată doar din apă, malţ şi hamei.
Paracelsus (1493–1541) recomanda hameiul ca remediu digestiv iar Matthiolus (1501–1577) îl menţiona ca diuretic şi stimulent biliar. Utilizarea medicinală a conurilor de hamei a fost descrisă de Hecker (1834) şi Clarus (1864) atribuindu-i proprietăţi sedative, de remediu în anorexie cauzată de gastrite şi insomnie. De atunci încoace, mulţi medici şi farmacişti atât din Europa cât şi din alte părţi ale globului, au pomenit proprietăţile sale sedative, alături de alte recomandări – creşterea părului, întinerire, digestiv, în probleme ginecologice, renale, tuse, răceli.
Mecicina ştiinţifică românească din sec. XIX mai atribuia hameiului o acţiune diuretică ce îl indica în tratamentul gutei şi reumatismului. De mare succes erau pernele cu hamei recomandate pentru efectul lor sedativ.
Una din cele mai studiate proprietăţi medicinale ale hameiului este abilitatea sa de a induce somnul.
Conurile de hamei conţin rezine (humulonă şi lupulonă), acizi amari, ulei esenţial. Lupulina, substanţă rezinoasă de culoare galbenă din compoziţia sa, a fost izolată prima dată de către farmacistul francez Planche, în 1813.
Studiile farmacologice recente au mai găsit pentru hamei efecte antioxidante, antiinflamatoare, antifungice, chemopreventive şi citotoxice, efecte ce le pot da mai multe posibilităţi de utilizare în produselor naturiste.