Petitgrain (frunze de portocal amar) Ulei esențial 100% pur 10 ml Fares

Petitgrain (frunze de portocal amar) Ulei esențial 100% pur 10 ml Fares

Portocalul amar ne răsfață cu două uleiuri esențiale foarte diferite: din florile albe și delicate – uleiul Neroli, iar din frunze, captivantul Petitgrain.

BENEFICII

• relaxant, calmant, antidepresiv, antispastic, antiinflamator, activează circulația, tonic amar;

• recomandat în stări de agitație, stres, tulburări de somn, palpitații, spasme musculare, indigestie, flatulență, tuse spastică;

• utilizat extern ajută, de asemenea, în stres, agitație, dificultăți de a adormi;

• liniștește iritațiile pielii și înțepăturile de insecte.

Tip produs: supliment alimentar

Greutate netă: 10 ml

Condiții de păstrare: La temperatura mediului ambiant, ferit de acţiunea direct a razelor solare.

Ingrediente:

Ulei esențial de petitgrain - frunze de portocal amar (Aurantii amari folii aetheroleum), obținut prin distilare cu aburi din frunzele speciei Citrus × aurantium L.

Profil biochimic: acetat de linalil, linalool.

Mod de administrare:

UZ INTERN:

Copii 3-6 ani: 1-2 picături de 2 ori pe zi.

Copii 7-14 ani: 2-3 picături de 3 ori pe zi.

Adulți: 4-5 picături de 3 ori pe zi.

Cantitatea de ulei recomandată se amestecă cu o linguriță de miere sau sirop.

Se folosește timp de 7-14 zile sau la nevoie. Se poate repeta după o pauză de 2 săptămâni.

UZ EXTERN, ADULȚI ȘI COPII DE PESTE 3 LUNI:

Inhalații

-pentru reducerea stărilor de stres, agitație: puneți 3-4 picături de ulei esențial într-un vas cu apă fierbinte, inspirați timp de 5-10 minute stând aplecat peste vas cu capul acoperit cu un prosop;

-pentru relaxare și un somn liniștit:

-difuzați 4-5 picături de ulei esențial în încăpere cu ajutorul unui difuzor sau pulverizator. La nevoie, se poate aplica 1 picătură pe frunte și tâmple.

-aplicați 1-2 picături de ulei esențial pe un șervețel sau dischetă de bumbac și inhalați. Se poate aplica o picătură pe frunte și tâmple.

Masaj

Pentru relaxare și un somn liniștit: amestecați 1-2 picături de ulei esențial cu 10 ml ulei gras (măsline, sâmburi de struguri, etc.). După masaj uleiul nu trebuie îndepărtat prin spălare timp de 6-8 ore.

Baie

Pentru relaxare adăugați 3-4 picături de ulei esențial în apa de baie.

Aplicare locală

În cazul unor iritații ale pielii sau înțepături de insecte, aplicați 1-2 picături de ulei esențial pe zonele afectate.

ATENȚIONĂRI:

Nu se folosește nediluat pe suprafețe mai mari ale corpului.

În uz intern, nu se recomandă în caz de ulcer gastro-duodenal, gastrită, femeilor însărcinate, copiilor sub 3 ani și în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

În uz extern nu se va folosi în primele 3 luni de sarcină și nici la sugari sub 3 luni. Se poate folosi în perioada de alăptare. La sugari de peste 3 luni și apoi până la vârsta de 3 ani se poate aplica pe piele, diluat cu ulei gras de migdale sau de cocos în proporție de 1:4 (1 parte ulei esențial și 4 părți ulei gras).

Evitați supradozarea, abuzul și contactul cu ochii.

Rolul componentelor:

Citrus × aurantium L., 1753

Arboraş sempervirescent din familia Rutaceae, nativ în Sud-Vestul Asiei, cu trunchiul rotund şi foarte ramificat, acoperit de o scoarţă lucioasă maroniu-verzuie; frunzele ovate, întregi, lucioase, acuminate, netede, acoperite cu glande oleifere foarte mici, străvezii, ce eliberează aroma la frecare; florile mari, albe, foarte aromate; fructele mari, intens luminos colorate, suculente, aromate şi în general cu gust acrişor reconfortant.

Genul Aurantium cuprinde mai mulţi arboraşi sempervirescenţi nativi în China şi India, în prezent complet aclimatizaţi în Sudul Europei şi pe ambele continente ale Americii în zonele calde. Pe lângă cele două varietăţi de portocale (dulci şi amare), genul mai cuprinde lămâile, limele, grapefruit-ul, bergamotele şi citrona (C. medica).

Majoritatea autorilor din ultimele două secole au căzut de acord că, din cauza lipsei totale a altor dovezi, singurul fruct Citrus citat de vechii greci este de fapt fructul „citron” (Citrus medica L.), lămâile şi portocalele fiind introduse în Europa Medievală de către arabi. În drumul cuceririlor lor din Asia şi  Africa, departe de teritoriile influenţate de Imperiul Roman, arabii au devenit familiarizaţi cu portocalele (Citrus aurantium L.) care aparent au fost aduse din India în anii 920 pentru a fi cultivate în Oman, iar de aici au fost duse în Irak, Siria şi Egipt. Pe de altă parte, alţi autori cad de acord asupra faptului că portocalele, lămâile şi limele erau cultivate în Italia încă din secolul I, aceştia bazându-şi afirmaţiile pe mozaicurile şi picturile murale găsite în Pompeii şi Herculaneum.

Cuceritorii spanioli au introdus apoi portocalul în America de Nord, în Georgia şi Florida.

Florile de portocal produc prin distilare o mică cantitate de ulei, cu un parfum remarcabil, utilizat în parfumerie. O oarecare altă aromă se obţine dacă se distilează apa de pe florile de portocal la temperaturi moderate, apa în sine fiind bine impregnată cu ulei volatil aromat. Ambele preparate sunt produse în special în Italia şi Franţa din florile de portocală de Sevilla.

Coaja de portocală conţine un ulei esenţial care poate fi obţinut prin distilare sau presare, fiind folosit în parfumerie şi cofetărie. Coaja de portocal prezintă proprietăţi stimulente, carminative şi tonice, dar este utilizată în principal ca agent aromatizant pentru alimente şi băuturi, fiind, de exemplu, un ingredient primar în Curaçao Liquer. Mai este folosită şi pentru prepararea marmeladei. Foarte mult folosită în Statele Unite ca remediu pentru pierderea în greutate. Decoctul din frunze este tradiţional folosit ca tonic digestiv, sedativ, stimulent al apetitului, în dispepsie şi în curele de slăbire. Uleiul esenţial este folosit ca antispasmodic. Fructul abundă în vitamine şi minerale.

Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut utiliza infuzia din frunze pentru proprietăţile sale antispasmodice şi digestive. Florile se preparau sub formă de apă de flori de portocal, aceasta fiind întrebuințată ca antispasmodică (calmantă) şi pentru aromatizarea poțiunilor sau a siropurilor. Cojile constituiau un tonic amar, fiind considerate stomahice şi aromatice, utilizate îndeosebi ca sirop de coji de portocale amare. Esenţa de flori de portocal sau de Neroli (ulei de flori de portocal) intra în prepararea Apei de Colonia (tinctură de esenţă de lămâie compusă).