OSTEOPROTECT tinctura 50 ml Steaua Divina

OSTEOPROTECT tinctura 50 ml Steaua Divina

Osteoprotect extract hidroalcoolic contribuie la mentinerea unei densitati osoase optime.

Compozitie:

• Coada-calului (Equisetum arvense)
• Porumb (Zea mays)
• Cretisoara (Alchemilla vulgaris)
• Busuioc (Ocimum basilicum)
• Coacaz-negru (Ribes nigrum)
• Pelinarita (Artemisia vulgaris)
• alcool etilic alimentar (min. 30 % vol.)
• apa deionizata.

Actiuni:

• remineralizant
• stimuleaza cresterea oaselor
• tonic general
• antiinflamator
• antireumatic
• detoxifiant
• diuretic.

Indicatii: Se recomanda ca adjuvant in:

• osteoporoza
• demineralizare osoasa
• fracturi
• tulburari de menopauza
• tratament dureri articulare
• reumatism
• hipovitaminoze
• stari carentiale
• astenie fizica si psihica
• slabiciune oboseala
• cronica convalescenta.

Precautii la administrare:

• gastrita hiperacida
• ulcer gastric si duodenal

Contraindicatii: Afectiuni in care este contraindicat consumul de alcool conducatori auto copii alergie la oricare dintre componentele produsului.

Interactiuni medicamentoase: Nu se administreaza cu antibiotice si alte tratamente la care este contraindicat consumul de alcool.

Mod de administare: Cate 30-40 picaturi de 3×/zi dupa masa intr-un pahar cu apa.

Se recomanda a fi administrat in cure de 3 luni.

Pentru un efect maxim se recomanda folosirea in asociere cu produsul Fitoyoung capsule.

Rolul componentelor:

Coada calului (Equisetum arvense) este o plantă erbacee din flora spontană, perenă, fără flori, care se înmulţeşte prin spori, precum ciupercile, muşchii şi ferigile.

Este o plantă de leac cunoscută şi folosită în Europa din timpuri imemoriale. Marii medici şi învăţaţi ai Antichităţii, Galen, Dioscoride şi Plinius, o menţionează în tratatele lor, chiar cu denumirea de Coada-calului, recomandând-o, cu precădere, în bolile de plămâni şi de rinichi.

Coada-calului a fost privită mult timp ca o plantă excelentă pentru detoxifiere, fiind folosită în cazul artritelor sau al bolilor cutanate despre ale căror simptome se credea că sunt potențate de prezența toxinelor în organism. Pe cale externă, pulberea de coada-calului era utilizată, direct pe răni, pentru oprirea sângerării și refacerea mai rapidă a țesutului lezat.

Conţine în cea mai mare parte minerale, peste 15% acid silici şi silicaţi, respectiv sărurile sale solubile în apă, sărurile de K, Al, S, Mg etc şi flavonoide, fapt pentru care este recunoscută pentru acţiunea sa diuretică. Mai multe studii de laborator si clinice au arătat că administrarea de coada calului are ca efect eliminarea accelerată a apei din ţesuturi.

Saponozidele şi acizii polifenolcarboxilici conţinuţi fac această plantă ca fiind folositoare pentru tratarea unei game variate de afecțiuni precum infecțiile genito-urinare, bolile renale, problemele prostatei, obezitatea, artrita, ulcerele hemoragice și tuberculoza. Siliciul conținut se pare că tonifică țesutul conjunctiv – din tendoane, ligamente, cartilagii și os – ceea ce poate explica utilizarea ei în afecțiunile reumatice. Este prescrisă pentru combaterea celulitei, constituie o sursă de minerale pentru persoanele predispuse la fracturi osoase și este folosită pentru tratarea tetaniei.

Studii recente arată că în corpul uman cantitatea de siliciu scade odată cu vârsta, fenomen care are o contribuţie decisivă la ceea ce numim îmbătrânirea organismului. Practic, pe măsură ce scade procentul de siliciu organic din corpul nostru, apar fenomene cum ar fi rigidizarea şi sclerozarea vaselor de sânge, mai ales a arterelor, pierderea elasticitătii pielii şi a celorlalte ţesuturi, scăderea densităţii osoase, prolapsurile etc. Coada-calului este planta care conţine cea mai mare cantitate de siliciu organic asimilabil. În Statele Unite ale Americii se găsește frecvent și în diferite suplimente nutriționale, sub formă de extracte fluide sau în capsule, pentru aportul în săruri minerale.

Porumbul dulce sau porumbul zaharat este o varietate foarte apreciata a cerealei originare din America Centrala, in special datorita gustului foarte placut si a texturii fragede.

Acest aliment are si o serie de beneficii pentru sanatate, intrucat furnizeaza organismului substante nutritive indisponibile acestuia, precum sintosterolul, acizii grasi si esterici, saponinele si alcaloizii, sigmasterolul si alte glucide solubile.

Nutrientii din porumbul dulce sunt asimilati intr-o masura optima de organism, fara sa fie insotiti de o cantitate mare de amidon, care se acumuleaza atunci cand porumbul avanseaza spre maturitatea fiziologica, iar invelisul boabelor devine tare.

O cana de boabe de porumb dulce furnizeaza o cantitate de 132 de calorii, 29,3 grame de carbohidrati si 4,2 grame de fibre alimentare. Raportat la o dieta optima de 2000 de calorii pe zi, porumbul dulce acopera aproximativ 10% din necesarul zilnic de carbohidrati si 17% din doza zilnica recomandata de fibre.

Tot porumbul dulce ofera si 5 grame de proteine la fiecare 250 de grame consumate, precum si 23 mg de sodiu. Fiecare portie furnizeaza de asemenea si 5 grame de zahar. Continutul total de grasimi dintr-o cana de porumb dulce insumeaza 1,8 grame, dintre care 0,3 grame constituind grasimi saturate si restul grasimi sanatoase nesaturate.

O cana de porumb dulce mai are in compozitie si 24,6 mg de grasimi esentiale omega-3 si 835 de mg de acizi grasi omega-6. Porumbul dulce este o sursa excelenta de tiamina (0,3 mg), acid folic (70,8 mcg), vitamina C (10,5 mg), niacina (2,6 mg). Alte vitamine furnizate de cereala sunt vitaminele E, K, B 6 si riboflavina.

O portie de porumb dulce asigura si un aport de 57 mg de magneziu, 137 mg de fosfor, 415.8 mg de potasiu, 0,2 mg de mangan, precum si cantitati semnificative de fier, zinc, cupru si seleniu. Alte proprietati nutritionale ale porumbului dulce sunt aportul important de fitonutrienti, precum carotenul, luteina sau criptoxantina.

Calitatile nutritionale ale porumbului dulce recomanda acest aliment in vederea obtinerii unor numeroase beneficii pentru sanatate.

- Sanatate cardiovasculara. Porumbul dulce este o sursa excelenta de acid folic, cunoscut si sub denumirea de vitamina B9. Medicii au decoperit ca un consum regulat al acestui nutrient reduce nivelul homocisteinei din organism, un aminoacid care afecteaza sanatatea vaselor de sange. Odata ce sistemul vascular este atacat, apare si riscul atacului de cord, atacului cerebral sau bolii vasculare periferice. Studiile arata ca aportul zilnic suficient de acid folic reduce riscul declansarii infarctului miocardic cu pana la 10%.

- Prevenirea cancerului de plamani. Beta criptoxantina, o substanta furnizata de porumbul dulce si similara antioxidantului beta caroten, este transformata de organism in vitamina A, atunci cand provine din alimente. Un studiu derulat de oamenii de stiinta chinezi a demonstrat ca exista o relatie invers proportionala intre consumul de beta criptoxantina si dezvoltarea cancerului pulmonar. Cu alte cuvinte, cu cat sunt consumate mai multe alimente-surse de criptoxantina, cu atat descreste riscul aparitiei cancerului de plamani.

- Imbunatatirea memoriei. Nivelurile crescute de tiamina (vitamina B1) din porumbul dulce ajuta la imbunatatirea functiilor cognitive si la mentinerea sanatatii celulelor cerebrale. Asadar, tiamina este necesara organismului pentru productia de acetilcolina, un neurotransmitator esential pentru intretinerea randamentului memoriei. De altfel, printre principalii factori asociati cu aparitia bolii Alzheimer, se numara nivelul insuficient de acetilcolina in corp.

- Protejarea vederii. Porumbul dulce contine de asemenea antioxidantul zeaxantina, pigmentul care da porumbului culoarea galbena. Consumul acestui antioxidant are un efect protector impotriva bolilor oftalmologice survenite odata cu inaintarea in varsta, asa cum este degenerarea maculara. In plus, acidul folic si beta carotenul din porumbul dulce contribuie si ele la sanatatea vederii.

- Controlul greutatii. Numarul relativ mic de calorii furnizate de circa 100 de grame de porumb dulce este propice controlului greutatii, comparativ cu alte cereale precum porumbul matur, graul, orezul etc. Motivul consta in faptul ca cele din urma au mai multe calorii provenite din carbohidrati simpli, precum glucoza, sucroza sau zaharurile complexe.

- Imbunatatirea digestiei. Porumbul dulce este una dintre cele importante surse de fibre alimentare (100 de grame de porumb zaharat asigura 5% din doza zilnica recomandata), asadar alimentul contribuie la imbunatatirea digestiei si la eliminarea completa a resturilor alimentare de la nivelul colonului.

- Mentinerea sanatatii membranelor. Cantitatile importante de flavonoizi precum beta carotenul, luteina, xantina sau criptoxantina au un impact pozitiv asupra sanatatii membranelor, a tesutului cutanat si a functiei vizuale.

- Incetinirea procesului de imbatranire. Porumbul dulce este si o sursa excelenta de acid ferulic. Acest antioxidant flavonoid fenolic s-a dovedit util, in cadrul a numeroase demersuri stiintifice, in prevenirea mai multor tipuri de cancer, a imbatranirii premature si a cresterii inflamatiilor in organismul uman.

- Participarea la vindecarea mai multor afectiuni. Nutrientii si substantele naturale continute de porumbul dulce fac ca cereala sa fie recomandata in tratarea mai multor afectiuni, precum litiaza renala, ateroscleroza, ulcerul, gastrita, afectiunile respiratorii, artrita, reumatismul, amigdalita, cistita, infectii diverse, tulburari sexuale sau intoxicatii alimentare.

- Grabirea recuperarii in urma racelii si gripei. Antioxidantul vitamina A furnizat de porumbul dulce contribuie la fluidizarea membranelor mucoase din plamani, de la nivelul gatului si al nasului. Porumbul dulce contine 310 unitati internationale (UI) de vitamina A in doar 250 de grame, iar doza zilnica recomandata pentru aceasta vitamina este de 3000 UI pentru femei si 2000 UI pentru barbati.

Crețisoara a fost numită floarea femeilor pentru că proprietățile sale curative le vizează direct pe acestea.

Vechii germani o venerau alături de zeități ca Frigga, Freya, Ostara și Holla, zeițele fertilității, ale iubirii și protectoarele căsătoriei și nașterii. O dată cu creștinătatea, virtuțiile acestei plante au fost legate de puterile tămăduitoare ale Sfintei Fecioare, s-a făcut chiar o legătură între forma frunzelor și faldurile robei Sf. Maria, de unde și denumirea în germană, care se traduce prin „veșmântul Maicii Domnului” (Lady”s Mantle – în engleză, Frauenmantle – în germană). Denumirea ştiinţifică “Alchemilla” provine din termenul arab “Alkemelych” care înseamnă “alchimie” şi a fost asociat cu creţişoara datorită credinţei în puterile ei magice.

Este o plantă perenă, răspândită în Europa, America de Nord, nordul şi vestul Asiei. În zonele subalpine poate ajunge până la 15-30 cm. Are rădăcina oblică, lemnoasă, cu mai multe capete şi tulpina erectă, ramificată. Frunzele de la bază sunt mai mari, rotunjite, zimţate pe margini, iar când se desfac total au aproximativ forma unei pâlnii, ce poate colecta picături de apă sau rouă. Florile sunt mici, gelben-verzui, grupate în inflorescenţe. Întreaga plantă este acoperită cu perişori fini. Se folosesc în scopuri medicinale toate părţile plantei: atât partea aeriană, cât şi rădăcinile. Partea aeriană se recoltează vara în timpul înfloririi, iar rădăcinile toamna.

Datorită conținutului bogat de taninuri, crețișoara are proprietăți astringente și este utilizată ca hemostatic, astringent și cicatrizant. Flavonoidele și saponinele din compoziție îi conferă un efect diuretic iar acidul salicilic face ca planta să aibă acțiune antiinflamatoare. Se folosește în menoragii, metroragii, dismenoree, leucoree, fiind un foarte bun tonic uterin este foarte indicată femeilor după naștere, pentru refacerea uterului şi, de asemenea, în caz de sterilitate. Extern, se poate utiliza în tratarea erupțiilor cutanate, precum și în vindecarea mușcăturilor de insecte.

Busuiocul este o specie ierbacee anuală, cu tulpina de 30-70 cm înălţime, puternic ramificată de la bază, cu frunzele opuse romboidal-ovate, cu vârful ascuţit, lucioase; florile sunt grupate în pseudoverticile la subsuoara frunzelor. Se recoltează din mai până în octombrie, mai frecvent în iulie şi august, când planta este înflorită.

Busuiocul aparţine genului Ocimum, denumire derivată din grecescul ozo, care înseamnă a mirosi, relativ la aroma puternică a speciilor acestui gen. Etimologia numelui speciei, basilicum, nu este foarte clară, dar se presupune că provine din grecescul basileus, însemnând rege, care este în legătură cu utilizarea sa în medicina regală, sau din latinescul basilisk, însemnând dragon, aceasta din urmă fiind în legătură cu o asociere simbolică ce se făcea între busuioc şi scorpion.

Cunoscut ca plantă medicinală de către naturalistul roman Plinius, medicii arabi şi chinezi, care îl utilizau pentru tratarea bolilor de stomac, rinichi şi sânge.

Până în secolul XVII busuiocul a fost larg utilizat în Europa pentru tratarea răcelilor, negilor şi a viermilor intestinali.

Plantă de cult, cultivată pe lângă biserici şi mănăstiri, este utilizată în ritualuri religioase;. În casele hinduşilor, busuiocul reprezintă spiritul protector al familiei.

Ziarele din statul New York relevă faptul că busuiocul era cultivat şi comercializat aici încă de la sfârşitul secolului XVIII.

Medicina românească recunoştea busuiocului o acţiune anticatarală şi se întrebuinţa ca remediu contra tusei sau în tulburări gastro-intestinale, el favorizând digestia.

Medicina populară românească îl utilizează în bolile de rinichi şi bolile febrile, în urinarea cu senzaţie de usturime, în constipaţiile rebele şi dispepsiile cu formarea de gaze, iar fiert în vin se bea pentru stomac. Băile de busuioc se consideră ca fortifiante, iar praful de busuioc se consideră activ contra guturaiului când se trage pe nas, sau se amestecă cu vaselină şi se ung nările.

Aceste beneficii le regăsim şi astăzi la produsele naturiste care conţin busuioc (sub formă de ceai, sirop sau tinctură), ceaiul de busuioc în sine fiind un cunoscut tratament naturist pentru balonare, colici, colite spastice şi de fermentaţie, gastrite, inapetenţă, răceli, bronşite, cistită, astenie.

Planta conţine ulei esenţial 0,5-1,5%, componenţii principali fiind linaloolul, acetatul de linalil; mai conţine taninuri, acizii cafeic şi rosmarinic.

Componentele sale au acţiune stomahică, antispastică, carminativă, antimicrobiană şi antifungică.

Busuiocul este şi o plantă culinară populară, utilizată proaspătă sau uscată în multe bucătării, precum cea italiană, englezească, bucătăria Thai, având multiple întrebuinţări, alături de legume, carne, peşte, sosuri, tocăniţe, ceaiuri aromate, supe, brânzeturi, lichioruri. Cel mai frecvent este utilizat ca aromă complementară alături de roşii.

Studiile ştiinţifice recente care au investigat beneficiile pentru sănătate ale uleiului esenţial de busuioc, au revelat proprietăţile sale antivirale, antimicrobiene, antioxidante şi anti-cancer.