OREGANO CURATA APARAT DENTAR, PROTEZA DENTARA 30ml ZANE HELLAS

OREGANO CURATA APARAT DENTAR, PROTEZA DENTARA 30ml ZANE HELLAS

FORMULĂ NATURALĂ UNICĂ

Denture Cleanser este bazat pe ingrediente naturale, din ulei esential de oregano. Puternic, sănătos, unic, fără alcool.

Unul dintre multele motive pentru care se foloseste ulei esențial de oregano grecesc este dat de cercetarea științifică care a fost efectuata în ultimii ani si din care a rezultat furnizarea de dovezi cu privire la beneficiile carvacrolului pe bază de plante (principala componentă benefică a uleiului esențial de oregano) în sănătatea orală.

Acțiune excelentă de curățare, ajută la îndepărtarea mirosului urat, a tartrului, a petelor etc. fără a deteriora aparatele.

POTRIVIT PENTRU MAJORITATEA APARATELOR DENTARE

Proteze dentare, aparate de fixare, bretele, apărători de gură. Făcut în mod natural. Poate preveni coroziunea metalelor și a altor părți ale aparatelor dvs.

Indicatii:

• Ideal pentru majoritatea aparatelor dentare
• Acțiune excelentă de curățare, blândă pentru protezele dentare
• Combate 99.99% din mirosurile urate
• Ajută la îndepărtarea plăcii, tartrului, petelor etc.
• Sigur și natural

Ingrediente:

Toate ingredientele sunt 100% naturale. Principalul ingredient activ al uleiului esential de oregano este Carvacrol, un compus 100% natural.

• Apa distilata
• Ulei esential de oregano (Origanum Heracleoticum)
• Mastic of Chios (Pistacia Lentiscus): produs cu atentie dintr-un copac care creste doar in Grecia - Arborele Mastic (Pistacia lentiscus var. Chia). Mastic se crede ca ajuta la prevenirea cariilor dentare si a gingivitei din cele mai vechi timpuri.

Prezentare: Flacon cu 30ml

Origine: Grecia.

Mod de utlizare:

PROCES UȘOR DE UTILIZAT, ÎN 4 PAȘI

1. Umpleți o cană cu suficientă apă (nu fierbinte) pentru a scufunda aparatul dentar sau proteza dentara;

2. Adăugați 8 picături de Denture Cleanser

3. Lasati in apa peste noapte

4. Proteza sau aparatul dentar se da cu soluție folosind o perie moale și se clateste bine proteza sau aparatul dentar cu apă

Precautii:

 A nu se lăsa la îndemâna copiilor și a celor expuși riscului de înghițire accidentală a soluției.

Nu puneți soluția direct în gură.

Nu înghițiți și nu faceți gargară cu acest produs.

A nu se utiliza dacă sunteți sensibil la oricare dintre ingrediente.

Dacă apare iritație, întrerupeți utilizarea și obțineți sfatul medicului.

De obicei, ar trebui să evitați: Materiale abrazive de curățare, cum ar fi perii cu păr rigid sau produse de curățare puternice, produse care conțin înălbitor și apă fierbinte.

Rolul componentelor:

Oregano creşte prin fâneţele din regiunile de deal şi de munte. Este o plantă semilemnoasă perenă, un arbust ce poate atinge 60cm înălţime. În pământ are un rizom lignificat gros de 2-3 cm din care iau naştere atât tulpini sterile, cât şi florifere, patru unghiulare, drepte şi ramifcate în partea superioară, dar şi numeroase rădăcini filiforme.

Frunzele sunt opuse, de 1-4cm lungime, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Vara face flori de culoare liliachie, adunate în bucheţele.

În scopuri medicinale de la oregano se folosesc frunzele, florile şi seminţele.

Conţine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic şi rozmarinic, tanin şi serpilină.

Oregano are numeroase beneficii, dar este cel mai cunoscut pentru proprietăţile sale digestive, expectorante, antivirale, antibacteriene, antifungice, antiparazitare, antioxidante şi antiinflamatorii. În plus, oregano este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante puternice, ca antimutagen şi anticancerigen.

Oregano ameliorează digestia, previne balonarea, protejează inima, scade colesterolul, scăzând riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral, tratează Giardia, o boală intestinală cauzată de parazitul Giardia şi protejează celulele de acţiunea nocivă a radicalilor liberi.

Uleiul de oregano poate provoca reacţii adverse la persoanele alergice la plantele aromatice (familia Lamiaceae). De asemenea, uleiul de oregano este interzis femeilor gravide sau bolnavilor de anemie feriprivă, acesta putând reduce absorbţia de fier în organism.

Masticul de Chios este o variantă de mastică, care are o denumire de origine protejată în Uniunea Europeană. Principalele arome utilizate în lichiorul mastica de Chios, masticul distilat și uleiul de mastic sunt în întregime derivate din masticul de Chios certificat din punct de vedere a denumirii de origine protejate.[1] Masticul ("lacrimile din Chios", în Grecia) este recoltat din arborele de mastic (Pistachia lentiscus var. chia), un mic arbust peren care crește la aproximativ doi-trei metri pe un teren stâncos din partea de sud a insulei Chios. Acest arbore are nevoie de cincizeci de ani pentru a ajunge la maturitate, iar masticul poate fi recoltat începând din cel de-al cincilea an. Deși există arbori de mastic pe coastele Mării Mediterane, soiul care produce seva aromată de mastic crește doar în partea de sud a insulei Chios. Masticul de Chios a fost, de asemenea, certificat de Organizația de Certificare și de Supraveghere a Produselor Agricole din cadrul Ministerului Dezvoltării Rurale și Alimentației al Greciei.

Lichiorul din mastic de Chios este servit rece și are o culoare limpede și o aromă dulce. Ingredientele sunt uleiul de mastic, masticul distilat, apă, alcool și zahăr.

Masticul este, de asemenea, folosit în scopuri terapeutice și în prepararea unor produse culinare.

Masticul a fost recoltat timp de cel puțin 2.500 de ani începând din Antichitatea Greacă. Prima mențiune a „lacrimii” de mastic a fost făcută de Hipocrate. Hipocrate a folosit masticul pentru prevenirea problemelor digestive, în răceli și ca apă de gura. Împărații romani foloseau masticul, împreună cu miere, piper și ou în vinul condimentat conditum paradoxum. În perioada Imperiului Bizantin, comerțul cu mastic a fost monopol imperial. În Imperiul Otoman, sultanul cerea să i se trimită cele mai bune recolte de mastic la haremul lui.

În prezent, există douăzeci și patru de sate cultivatoare și producătoare de mastic pe insula Chios, care s-au dedicat acestei activități încă din epoca bizantină. Aceste sate sunt ca niște fortărețe, nevăzute de pe mare, înconjurate de ziduri înalte și fără uși la nivelul străzii (ceea ce înseamnă că se intra în sate numai prin scări), în scopul de a proteja seva de mastic de invadatori. Deși lichiorul este mult mai tânăr, este încă legat cu istoria Greciei. Lichiorurile digestive asemănătoare masticii, dar făcute din struguri, au fost cunoscute ca elixiruri grecești încă înainte de Revoluția Franceză.

Producția de mastic a insulei este controlată de cooperativele din satele medievale, cunoscute colectiv sub numele de 'Mastichochoria (Μαστιχοχώρια), care se află situate, de asemenea, în sudul insulei Chios. Există un mic Muzeu al Masticului în satul Pyrgi.

Fondată în 1938, Asociația Cultivatorilor de Mastic din Chios (Ένωση Μαστιχοπαραγωγών Χίου), abreviată CGMGA, este o organizație cooperatistă secundară și acționează ca organ reprezentativ colectiv al celor douăzeci de cooperative primare fondate în cele douăzeci și patru de sate cultivatoare de mastic (Mastichochoria) din sudul insulei Chios. Ea avea 4.959 de membri în 2003 și administra producerea și distribuția masticului de Chios în Grecia și în străinătate.

Organizația este implicată în principal în managementul producției agricole, sprijinind producătorii locali, stimulând cercetările și furnizând asistență juridică.