Oferta Orange Butter - Balsam de buze 1+1 ZIAJA
Balsam de buze hidratant imbogatit cu unt de cacao, ulei de rapita si vitamina E, ofera buzelor un luciu delicat.
Beneficii:
- Hidratează perfect, previne uscăciunea și ofera buzelor un luciu delicat.
Mod de utilizare:
Se aplică pe buze. Perfect ca bază de ruj.
Ingrediente:
- Ulei de rapiță
- unt de cacao
- lanolină
- vitamina E
Rolul componentelor:
Arborele de cacao este o plantă originară din America de Sud, cu înălţimea de cca. 8 m, cu frunze simple, întregi, cu flori mici, care apar direct pe trunchi şi ramuri, cu fructe baciforme, mari, cărnoase, colorate în roşu, cu pulpa albă, cu numeroase seminţe.
Cacao a fost cunoscută în locurile de origine de mai bine de 2000 de ani, având un important rol în viaţa economică, rituală şi politică a mayaşilor pre-hispanici şi a continuat să fie astfel multă vreme. Istoria sa a fost mult studiată în site-urile arheologice din zonele centro-americane examinând cultura Maya clasică, în special din perioada dintre anii 500 şi 800 D.Hr., şi unde există o abundenţă de artefacte ceramice care cuprind referiri la cacao prin texte şi picturi ce evocă utilizarea acesteia. Analizele chimice ale reziduurilor de pe fundul vaselor din perioada maya clasică au revelat faptul că planta a constituit un ingredient în mai multe feluri de băuturi şi terciuri şi că era servită în variate tipuri de veselă. Diversele băuturi şi alimente care conţineau cacao sunt descrise în textele hieroglifice centr-americane, cea mai comună fiind o băutură spumoasă consumată de către cuplurile proaspăt căsătorite şi care este descrisă în scene care arată viaţa la curţile regale. În timpul regilor azteci, micile seminţe de cacao au fost utilizate ca şi monede, acestea fiind necesare anumitor tranzacţii. Metoda este încă folosită în unele părţi ale Mexicului de astăzi.
Planta a fost denumită Theobroma de către Linnaeus, cuvântul însemnând „alimentul zeilor”, datorită savorii seminţelor sale. Mexicanii au denumit seminţele pisate „Chocolate”.
În cărţile medicinale din secolele XIX-XX apare utilizată sub formă de ciocolată şi de unt de cacao. Ciocolata, transformată într-o pulbere grosieră şi fiartă în lapte sau lapte şi apă, era mult folosită ca substituent ocazional pentru cafea, sau ca băutură la mese. Era considerată un articol de dietă foarte nutritiv pentru invalizi, persoane în perioada de convalescenţă şi cei cărora nu le plăceau substanţele grase precum persoanele cu dispepsie.
Uleiul sau untul de cacao este o substanţă solidă alb-gălbuie cu aromă uşoară de cacao, cu gust blând şi plăcut, foarte nutritiv. A fost folosit ca şi alternativă la uleiul de cod sau ca articol de dietă în timpul ultimelor zile de sarcină; are excelente proprietăţi emoliente şi a fost folosit, de asemenea, la prepararea supozitoarelor, ovulelor, şi în unguentele preparate pentru piele sensibilă sau aspră, buze crăpate, numeroase cosmetice, pomade şi săpunuri de lux.
Teobromina, un alcaloid conţinut în seminţele de cacao, şi descoperit de către Woskresensky în 1841, este asemănătoare cu cafeina în acţiunea sa, dar efectul său este mai puţin puternic. Acţiunea sa este mai pronunţată asupra musculaturii, a rinichilor şi a inimii, având efect diuretic datorită stimulării epiteliului renal, excitant nervos, dilată vasele sangvine fiind folosită în caz de hipertensiune arterială.
Pudra de cacao se foloseşte, de asemenea, în industria farmaceutică pentru condiţionarea unor specialităţi farmaceutice şi corectarea gustului.
Întrebuinţarea medicinală a produselor de cacao este menţionată şi în medicina ştiinţifică din România în secolului trecut, acestea fiind utilizate mai ales ca tonifiante generale ale organismului şi pentru acţiunea diuretică a teobrominei în hidropizii cardiace, scleroză cardiacă şi scleroză renală; apoi pentru mascarea gustului unor pastile.
În ultimii ani s-a descoperit din ce în ce mai mult capacitatea antioxidantă a seminţelor de cacao datorită conţinutului bogat în polifenoli. Studiile clinice au sugerat efecte benefice ale ciocolatei negre asupra tensiunii arteriale, lipidelor şi inflamaţiilor, propunând un mecanism de acţiune ce include îmbunătăţirea biodisponibilităţii oxidului de azot şi a funcţionării mitocondriilor.
Rapiţa este plantă erbacee anuală, cultivată pentru seminţele ei bogate în ulei. Rapiţa are o rădăcină pivotantă slab ramificată şi adâncă până la 60-80 cm, din care creşte tulpina, lungă de 80 cm, ramificată la vârf, unde se găseşte inflorescenţa bogată.
Frunzele sale cresc în jurul tulpinii, sunt de culoarea verde, acoperite cu perişori, cu nervuri bine evidenţiate, alternante, cele de la bază sunt mai mari, cele de pe tulpină sunt laceolate şi sunt acoperite cu un strat ceros.
Florile sunt hermafrodite, cresc în mănunchi, la vârful tulpinii, sunt de culoare galben intens iar fructul este o păstaie lungă de 3-5 cm, în care cresc seminţele.
Dintre toate plantele oleaginoase, rapiţa se situează pe locul 5 în clasamentul producţiei de ulei comestibil, uleiul de rapiţă având largi utilizari în industrie şi alimentaţie.
Rapiţa este o excelentă plantă meliferă, putând asigura producţia a 50 kg de miere la fiecare hectar de cultură. În plus, prin procesarea rapiţei se produc turte cu valoare furajeră mare, care conţin proteine (38-42%), glucide şi săruri minerale.
Ultimii ani au fost revoluţionari în ceea ce priveşte interesul investitorilor asupra rapiţei, datorită folosirii acestei plante în fabricarea biodieselului, un combustibil care este folosit pentru automobile în loc de motorină şi care este mai ieftin şi mai puţin poluant.
Însă rapiţa are şi numeroase întrebuinţări medicale, în fitoterapie fiind folosite rădăcina şi florile.
Planta conţine proteine, hidraţi de carbon, substanţe minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu, sodiu), celuloză, glucide, grasimi, rezine, mucilagii şi vitamine (A, B1, B2, niacină, C, betacaroten).
Compoziţia seminţelor plantei conferă uleiului de rapiţă calităţi cicatrizante, dezinfectante, depurative, diuretice, emoliente, expectorante, vitaminizante şi nutritive.
Sub formă de infuzie sau decoct din rădăcină de rapiţă, se pot ameliora afecţiuni precum anginele pectorale, bolile renale, enteritele, guta sau chiar cancerul, în special cel mamar şi de piele.
În plus, uleiul de rapiţă are calităţi excepţionale în tratarea bolilor tubului digestiv, ajută la drenarea ficatului, elimină contipaţia şi paraziţii intestinali.
Pentru uz extern, se pot aplica comprese cu infuzie de plantă sau felii de rădăcină proaspăt recoltată, dar şi ulei de rapiţă, pentru vindecarea arsurilor mai uşoare, calmarea durerilor, dar şi vindecarea abceselor, degerăturilor, furunculelor şi rănilor .
