MIR TINCTURA 50 ml Steaua Divna

MIR TINCTURA 50 ml Steaua Divna

Tinctura din 77 de ingrediente perfect naturale care facilitează armonizarea generală și dinamismul energetic, fiind un puternic echilibrant și energizant al ființei la toate nivelurile.

Beneficii:

• Are efecte revigorante și reîntineritoare și ajută la menținerea stării de sănătate optimă;
• Conferă o stare de echilibru la nivel vital-emoțional, cât și la nivel psiho-mental.
• Induce o stare globală de bunăstare și de destindere la nivel psihic.
• Reduce în mod considerabil stările de oboseală și de tensiune interioară.
• Facilitează controlul emoțiilor, diminuează și înlătură stările de teamă și anxietate.   

Ingrediente:   

• Ulei de măsline (Olea europea fruits oil) 60,69%,
• Alcool etilic alimentar,
• Apă deionizată 5.70%,
• Agaricus (Agaricus blazei), tal 0,40%,
• Agrocybe (Agrocybe aegerita), tal 0,40%, 
• Aloe-vera (Aloe barbadensis), extract din gel 0,40%,
• Anason  (Pimpinella anisum), fructe 0,40%, 
• Anason-stelat (Illicium verum), fructe 0,40%,
• Angelică (Angelica archangelica), rădăcină 0,40%,
• Anghinare (Cynara scolymus), parte aeriană Astragalus (Astragalus membranaceus), rădăcină 0,40%,
• Boswellia (Boswellia serrata), rășină 0,40%,
• Boz (Sambucus ebulus), parte aeriană 0,40%, 
• Brad (Abies alba), rășină 0,40%,
• Chimen (Carum carvi), fructe 0,39%,
• Chirayata (Swertia chirata), frunze 0,39%, 
• Cimbru (Thymus vulgaris), parte aeriană 0,39%,
• Ciuboțica-cucului (Primula veris), flori 0,39%,
• Coacăz-negru (Ribes nigrum), parte aeriană 0,39%,
• Cordyceps (Cordyceps sinensis), tal 0,39%,
• Cuișoare (Syzygium aromaticum), fructe 0,39%,
• Ganoderma (Ganoderma lucidum), tal 0,39%,
• Gențiana (Gentiana lutea), rădăcină 0,39%,
• Ginseng (Panax ginseng), rădăcină 0,39%,
• Gotu-kola (Centella asiatica), parte aeriană 0,39%,
• Iarbă-mare (Inula helenium), rădăcină 0,39%,
• Ienibahar (Pimenta dioica), fructe 0,39%,
• Ienupăr (Juniperus communis), fructe 0,39%,
• Jatamansi (Nardostachys jatamansi), rădăcină 0,39%,
• Kankola (Piper cubeba), fructe 0,39%,
• Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra), rădăcină 0,39%,
• Lumânărică (Verbascum densiflorum), flori 0,39%,
• Mentă (Mentha piperita), parte aeriană 0,39%,
• Nalbă-mare (Althaea officinalis), rădăcină 0,39%,
• Năpraznic (Geranium robertianum), parte aeriană 0,39%, 
• Negrilică (Nigella sativa), fructe 0,39%,
• Nucșoară (Myristica fragrans), fructe 0,39%,
• Obligeană (Acorus calamus), rădăcină 0,39%,
• Oregano (Origanum vulgare), parte aeriană 0,39%,
• Pelin (Artemisia absinthium), parte aeriană 0,39%,
• Piper-negru (Piper nigrum), fructe  0,39%,
• Plop-negru (Populus nigra), muguri 0,39%,
• Propolis, rășină 0,39%,
• Pueraria (Pueraria tuberosa), tubercul 0,39%,
• Salcâm (Robinia pseudacacia), flori 0,39%,
• Salvie (Salvia officinalis), frunze  0,39%,
• Schinel (Cnicus benedictus), parte aeriană 0,39%,
• Smilax (Smilax officinalis), rădăcină 0,39%,
• Soc (Sambucus nigra), flori 0,39%,
• Sulfină (Melilotus officinalis), parte aeriană 0,39%,
• Sunătoare (Hypericum perforatum), parte aeriană 0,39%,
• Troscot (Polygonum aviculare), parte aeriană 0,39%,
• Țintaură (Centaurium erithraea), parte aeriană 0,39%,
• Urzică (Urtica dioica), frunze 0,39%,
• Vanilie (Vanilla planifolia), păstăi 0,39%,
• Vâsc (Viscum album), frunze 0,39%,
• Balsam de Peru (Myroxylon balsamum), ulei esențial 0,1%,
• Busuioc (Ocinum basilicum), ulei esențial 0,1% 
• Cardamom (Elettaria cardamomum), ulei esențial 0,1% 
• Cătină (Hippophae rhamnoides), ulei 0,1%
• Cedru (Cedrus atlantica), ulei esențial 0,1%
• Chiparos (Cupressus sempervirens), ulei esențial 0,1% 
• Dafin (Laurus nobilis), ulei esențial 0,1%
• Fenicul (Foeniculum vulgare), ulei esențial 0,1%
• Ghimbir (Zingiber officinale), ulei esențial 0,1%
• Iarba-Sf.-Ioan (Salvia sclarea), ulei esențial 0,1%
• Iasomie (Jasminum officinale), ulei esențial 0,1%
• Lavandă (Lavandula angustifolia), ulei esențial 0,1%
• Măghiran (Origanum majorana), ulei esențial 0,1%
• Mirt (Myrtus communis), ulei esențial 0,1%
• Pin (Pinus sylvestris), ulei esențial 0,1%
• Roiniță (Melissa officinalis), ulei esențial 0,1% 
• Rozmarin (Rosmarinus officinalis), ulei esențial 0,1% 
• Scorțișoară (Cinnamomum zeylanicum), ulei esențial 0,1% 
• Smirnă (Commiphora mirrha), ulei esențial 0,1%
• Trandafir (Rosa centifolia), ulei esențial 0,1% 
• Turmeric (Curcuma longa), ulei esențial 0,1%.

Precauții la utilizare: sarcină și alăptare, copii cu vârsta sub 7 ani, răni deschise, infecții la nivelul pielii sau mucoaselor.

Atenționări: Poate da reacții alergice. A nu se folosi de către persoanele alergice la unul din ingredientele acestui produs. A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici. A se evita contactul direct cu ochii. A se păstra la loc uscat și răcoros. 

Rolul componentelor:

Cimbrul este o plantă erbacee, aromatică din zona colinară mediteraneană, dar care poate fi cultivată și în grădini. Îi plac terenurile uscate dar udate de rouă. Înfloreşte în din iunie până septembrie şi se recoltează în această perioadă partea ierboasă. Se usucă la umbră, în încăperi bine aerisite.

Cimbrul conţine ulei volatil bogat în carvacrol şi tymol, acizi – cafeic şi rozmarinic- tanin şi un principiu amar – serpilina.

Cimbrul şi Cimbrişorul au proprietăţi medicinale similare. Sunt plante medicinale antiseptice, antispastice, expectorante, antiparazitare (antihelmintic), coleretice şi colagoge şi uşor diuretice.

Stimulează apetitul când este pus în mâncare.

Infuzia nu se consumă seara pentru a nu induce insomnie, iar  în uz extern dezinfectează plăgile și înţepăturile de insecte. Adăugată în apa de baie este tonifiantă.

Pulberea de cimbrişor folosită pentru spălatul dinţilor îi albeşte.

Agaricus blazei face parte din clasa Basidiomycetes, fiind o ciupercă originară din Brazilia. Utilizările ciupercilor din genul Agaricus apar în tratatele medicale bizantine încă din secolele IV – XV d. Ch. Specia Agaricus subrufescens a fost descoperită în anul 1960 de către cercetătorul şi cultivatorul japonez Takatoshi Furumoto, iar în anul 1967 botanistul belgian Heinemann a stabilit denumirea oficială a plantei – Agaricus blazei. În Brazilia planta a fost întrebuinţată datorită proprietăţile sale puternic imunostimulente şi antitumorale, ea fiind cunoscută sub denumirea populară de ,,Cogumelo do Sol'' (ciuperca soarelui) sau ,,Cogumelo de Deus'' (ciuperca lui Dumnezeu). Agaricus a fost cultivat pe scară largă şi în Japonia, în această ţară primind denumirea ,,Himematsutake'' (prinţesa ciupercilor).

Stimulent imunitar puternic (stimulează secreţia de interferon, TNF-α, interleukină IL-8, limfocite B, celule natural killer, celule T supresoare şi macrofage), antitumoral (produce apoptoza celulelor tumorale şi inhibă angiogeneza), antimutagen, antiviral, antioxidant, hipotensiv, normalizează funcţia hepatică la pacienţii cu hepatită B, reduce stresul oxidativ, inhibă peroxidarea lipidelor, scade colesterolul, trigliceridele şi glicemia.

Contribuie la funcţionarea normală a sistemului imunitar, funcţionarea normală a procesului de diviziune celulară, protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, menţinerea concentraţiei normale a colesterolului, grăsimilor şi glucozei în sânge.

Aloe Vera creşte în zonele cu climă blândă, unde temperaturile nu coboară pentru mult timp sub 0 grade şi poate fi recunoscută după frunzele cărnoase, în fomă de lance, care cresc direct din pământ, cu marginile în formă de dinte de fierăstrău.

În scopuri teraputice se folosesc atât seva cât şi gelul frunzelor de aloe vera, însă trebuie îndeplinită o condiţie esenţială, şi anume: frunzele se culeg abia când planta împlineşte 2-3 ani. Seva se scurge când se taie frunza, iar gelul provine din celulele bogate în mucilagiu din miezul frunzei.

Aloe conţine un complex de substanţe benefice, printre care aloina şi gelul de aloe. Aloina este un lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja frunzei şi care este folosit de mii de ani ca laxativ, sub formă de prafuri sau ca atare.

Gelul de aloe are proprietăţi antiinflamatorii, detoxifiante şi de stimulare a colagenului, fiind ideal în tratamentele cosmetice de întreţinere a pielii.

Gelul de aloe vera întăreşte sistemul imunitar şi are efecte antibiotice, antiinflamatorii şi antiseptice, care ajută la tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele şi psoriazisul.

În acelaşi timp, un consum regulat de aloe normalizează tranzitul intestinal, promovând sănătatea sistemului digestiv, creşte absorbţia de proteine, ameliorează arsurile la stomac şi are efect calmant asupra gingiilor şi ţesuturilor bucale moi.

Planta de aloe este o sursă bogată de minerale precum calciu, sodiu, fier, potasiu, crom, magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este şi printre puţinele surse vegetale de vitamina B12, A, B, C, E şi acid folic, care nu pot fi asimilate corespunzător doar prin alimentaţie.

Toţi aceşti nutrienţi ajută la menţinerea greutăţii corporale în limitele normale, împiedică îmbătrânirea celulară şi asigură necesarul zilnic de energie.

Cuişoarele sunt mugurii florali (bobocii) uscaţi ai arborelui aromatic Eugenia caryophyllata, originar din insulele Moluce şi Celebe şi pe larg cultivat în zonele tropicale.

Florile sunt recoltate de două ori pe an, în iunie şi decembrie, în momentul când ele trec de la culoarea verde la culoarea roz, apoi se usucă la soare până ce lumina şi aerul fac ca ţesutul mugurilor să se impregneze cu esenţa pe care o conţin, căpătând o culoare brună.

Condiment şi remediu natural, cuişoarele au fost folosite de sute de ani, schimburile comerciale cu acestea între „insulele cuişoarelor” Ternate şi China, datând de 2500 de ani.

Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 ÎH. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuia să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani.

Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur.

În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul.

În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius.

În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool.

Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive.

Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel ai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă.

Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă.

Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ.

Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.

Negrilica este o plantă erbacee din familia Ranunculaceae, originară din estul zonei Mediteraneene, cu tulpina păroasă, cu frunze alterne divizate, cu segmente liniare, cu florile de la albe la albastre cu foliolele învelişului albastre sau albăstrui-albe, şi numeroase stamine; fructul polifoliculă cu baza unită. În scopuri alimentare şi fitoterapeutice se utilizează uleiul şi seminţele.

Seminţele de negrilică sunt utilizate de sute de ani ca şi condiment sau conservant pentru hrană. Unii consideră că planta reprezintă aşa-zisul kezach din Isaiah (xxviii, 25). Planta a fost decsrisă clar de către Dioscorides, Pliniu a denumit-o Git, denumire sub care o regăsim în perioada lui Carol del Mare, acesta fiind cel care a ordonat cultivarea sa în fermele imperiale de pe domeniul său. În perioada aceea, negrilica a fost frecvent cultivată în grădini, seminţele fiind folosite medicinal în vin, ca stimulent, şi de asemenea ca aromatizant. Seminţele de Nigella au avut locul lor în ediţia din 1721 a London Pharmacopoeia, şi, de asemenea, în Bengal Pharmacopoeia ediţia 1844, fiind incluse şi în Pharmacopoeia of India (1868).

În mod normal sunt utilizate ca aromatizant în pâine, prăjituri, amestecuri de condimente, castraveţi muraţi etc. Astăzi sunt un condiment foarte popular din zona mediteraneană până în India. Au o aromă picantă după unii, sau picant – fructată după alţii, sau oarecum asemănătoare nucşoarei. Seminţele imature sunt amare, doar la coacere completă devin aromate; sunt utilizate de asemenea ca substituent pentru piper.

Seminţele de negrilică conţin ulei volatil (aprox. 0,5%) cu anetol, p-cimen, limonen, carvonă şi thymoquinonă, şi acizi graşi (17% acizi graşi saturaţi şi 82,5% acizi graşi nesaturaţi). Dintre acizii graşi predominanţi fac parte acidul linoleic, acidul oleic şi acidul palmitic. Este prezentă şi substanţa amară nigellina. Seminţele conţin şi alţi compuşi, incluzând componente nutriţionale precum vitamine şi elemente minerale, proteine şi nouă dintre aminoacizii esenţiali. Mai conţin caroten, convertit de către ficat la vitamina A, iar ca elemente minerale întâlnim calciu, fier şi potasiu.

Ca multe alte plante aromatice, seminţele de negrilică sunt benefice pentru sistemul digestiv, calmând durerile stomacale şi spasmele, având efect carminativ în caz de balonare şi flatulenţă. Seminţele coapte sunt antihelmintice, carminative, diaforetice, digestive, diuretice, emenagoge, galactogoge, laxative şi stimulente. Infuzia este utilizată în tratamentul afecţiunilor digestive şi menstruale, în cazul lactaţiei insuficiente, şi în cazul problemelor bronhice. Seminţele sunt mult utilizate în India pentru creşterea secreţiei lactate la mamele care alăptează şi încă pentru eliminarea viermilor intestinali, în special la copii.

După mai mulţi autori, activităţile principale ale seminţelor de negrilică sunt – carminativă, coleretică, antihistaminică, analgezică, antipiretică, antimicrobiană, anti-inflamatoare, emenagogă, diuretică, sudorifică, expectorantă, antihelmintică, imuno-modulatoare, antioxidantă şi anticancer. Extractele obţinute din seminţe au de asemenea efect bactericid, digestiv, diuretic, excitant, laxativ, stimulent, tonic, vermifug, sudorific şi antihipertensiv. Se utilizează pentru tratarea astmului, bronşitei, gripei, tumorilor abdominale.

Pentru utilizare externă, seminţele sunt pulvisate, amestecate cu ulei de susan şi sunt utilizate pentru tratarea abceselor, a hemoroizilor şi pentru orchitis. Seminţele pulvisate au fost folosite pentru îndepărtarea păduchilor.

S-au realizat foarte multe studii, din care multe recente (2013), care au evidenţiat pentru seminţele de negrilică efectele hipotensiv, antitoxic, antioxidand, precum şi alte efecte, ca de exemplu: antiulcerogenic, antihipertensiv, de reducere a colesterolului seric total, a lipoproteinelor de densitate joasă şi trigliceridelor, protector împotriva leziunilor reperfuziei ischemice renale, hipoglicemic, un efect ameliorativ asupra regenerării insulelor pancreatice şi corector al dislipidemiei în combinaţie cu usturoiul.