MEMO RISE 45CPS - Secom

MEMO RISE 45CPS - Secom

Sustine functia cognitiva si sanatatea psihica.

Beneficii:

-Sustinerea functiei cognitive
-Creste capacitatea cognitiva si mentala, sustinand perioadele de efort fizic si psihic intens
-Ajuta la sustinerea memoriei de lucru pe termen scurt, la stres si la mentinerea memoriei odata cu inaintarea in varsta
-Contribuie la o circulatie normala a sangelui care este asociata cu performanta si reactivitatea creierului
-Functionarea normala a sistemului nervos
-Imbunatateste circulatia cerebrala si periferica
-Sustine capacitatea de adaptare la stres
-Mentine sanatatea fizica si mentala/recuperarea in caz de slabiciune, epuizare, oboseala si convalescenta
-Mentine o gandire clara si sustine concentrarea si atentia in activitatile zilnice
-Contribuie la mentinerea sanatatii psihice

Compozitie/2 capsule:

Amestec vitaminizant: 300 mg

Acetil L-Carnitina HCl 120 mg
Acid L-piroglutamic 105 mg
Ginseng-siberian 40 mg
(Eleutherococcus senticosus)(radacina)
Schizandra 35 mg
(Schisandra chinensis)(fruct)
Ginkgo biloba 120 mg
(extract standardizat din frunza, garantat 24% flavonoglicozide si 6% lactone terpenice)
Colina 50 mg
(bitartrat)
Lecitina 50 mg
(din Floarea-soarelui)(non-GMO)
Niacina 40 mg
Acid folic 400 mcg
Vitamina B12 9 mcg
(cianocobalamina)

Administrare:

Cate 2 capsule/zi sau conform recomandarii consultantului de specialitate.

Rolul componentelor:
Orginile acestui arbore ne îndreaptă spre o epocă, care este greu se stabilit cu exactitate. Unii oameni de ştiinţă îi atribuie acestui copac o vechime de 300 milioane de ani.Conform legendei, strămoşii arborelui Ginkgo au ocupat pe o suprafaţă mare pământul încă înainte de apariţia saurienilor. O mare parte de specii de Ginkgo s-a retras spre Asia de est încă din cretacic. Aici cunoscutul arbore de Ginkgo a reuşit să suprvieţuiască epocii glaciare. Biloba este un cuvânt compus, format din latinescul bis care înseamnă doi și loba care înseamnă lob, cu referire la forma divizată, crestată a frunzei. Se spun multe legende şi despre calităţile sale curative. Predecesorul din domeniul medical a fost China, unde începând din secolul al 11-lea au fost folosite în scopuri curative scoarţa, frunzele şi fructele acestui arbore.
Este un arbore care poate ajunge la înălțimea de 30m, cu coroana bogat ramificată. Frunzele sunt pețiolate, mari, cu neervuri ramificate. Florile sunt unisexuate iar frutul este fals, asemănător cu o drupă de culoare galbenă acoperit cu un strat ceros (pruină).
În scop terapeutic se folosesc frunzele (Ginkgo folium) iar în anii ’60 savanţii germani au descoperit că extractul de frunze obţinut prin metode speciale ajută la combaterea insuficienţei irigaţiei sangvine. Astăzi fiecare al 3-lea medicament de tratare a insufucienţei irigaţiei sangvine este un preparat bazat pe extract de arbore Ginkgo. Produsul vegetal este un vasoreglator al capilarelor, ameliorează irigația tisulară, activează metabolismul celular la nivel cerebral și stimulează circulația sanguină cerebrală. Datorită unei compoziții chimice complexe, formată din flsvonoide, sescviterpene, ginkgolide, biflavone, taninuri și aminoacizi, frunzele de ginkgo biloba au proprietăți antioxidante puternice și luptă împotriva radicalilor liberi ce produc daune la nivelul organismului precum îmbătrînirea prematură, modificarea membranelor celulare și a structurii ADN. Produsele pe baza de Ginkgo nu trebuie sa lipsească din dieta de întreținere a persoanelor de vârsta a doua și a treia. Studiile clinice au demonstrat că o doză zilnică de extracte preparate din frunzele plantei în cantitate de 120-240 mg îmbunătățește simptomele asociate de insuficiența cerebrală, ca pierderea memoriei, stările depresive, acufenele. Prin metoda “dublu-orb” (doze de 150 mg luate 12 săptămâni zilnic), au fost demonstrate avantajele pe care le au produsele pe bază de extracte din frunzele de Ginkgo. Alte studii clinice au ajuns la concluzia că preparatele din această specie sunt foarte utile în stadiul incipient al bolii Alzheimer, întârziind dezvoltarea demenței senile.
Ginkgo se administrează sub formă de infuzie, tinctură, tablete, extracte (solide, lichide, standardizate- Egb 761) și nu prezintă interacțiuni sau contraindicații.

Schisandra este o plantă originară din China și Japonia, iar la noi în țară, se întîlnește doar ca plantă de cultură. Schisandra este plantă lemnoasă cățărătoare, preferă zonele umbroase, iar fructele sale au toate cele cinci arome la un loc: dulce, sărat, acru, amar și iute. De aceea se numește planta cu 5 arome. Schisandra chinensis este o specie exotică ce are un număr impresionant de recomandări în medicina tradițională chineză și japoneză: alergii, astm, convulsii, bronșită, diabet, hepatite, infecții bacteriene, nefrită, poliurie, tuberculoză, cancer etc. Este cel mai cunoscută pentru proritățile sale ca afrodisiac și ca plantă a „longevității”.
Semințele sunt amare și picante, restul aromelor regăsindu-se în fructul în sine. fructele sunt de culoare roșie și cresc în ciorchini. Frunzele sunt ovale și au nervuri bine evidențiate.
În fitoterapie sunt utilizate fructele cu semințe. Acestea sunt bogate în peste 30 de tipuri de lignani (schizandrin, deoxischizandrin, gomisin, pregomisin etc), schizoandroli, fitosteroli, vitaminele C și E, dar și uleiuri volatile. Este un excelent antioxidant, dar are și proprietăți astringente și antiseptice. Acționează la nivelul ficatului fiind o plantă cu efecte hepatoprotectoare, hepatoregeneratoare datorită lignanilor care îndepărtează radicalii liberi și favorizează regenerarea hepatică. Studiile efectuate au arătat un efect de îmbunătățire a funcționării ficatului in urma utilizării plantei, la pacienții cu hepatită. În Rusia, schisandra este utilizată pentru acțiunea adaptogenă și de creștere a rezistenței fizice, fiind un bun remediu pentru reducerea stresului.
Pentru a vă bucura de beneficiile plantei, o puteți consuma fie sub formă de infuzie, pudră, decoct ori tinctură sau mancați fructele ca atare. Nu consumati mai mult de o cană cu infuzie din planta pe zi, întrucât abuzul poate duce la hiperactivitate, agitație și dificultăți de respirație.

Ginsengul siberian aparține familiei Araliaceae, fiind o rudă îndepărtată a ginsengului asiatic, Panax ginseng. Arbust deciduu, înalt de până la 3 m, nativ în regiunea taigalei Estului îndepărtat (partea de sud-est a Rusiei, nordul Chinei). De la ginsengul siberian folosim rizomii şi rădăcinile, care se recoltează primăvara devreme sau toamna la afârşitul perioadei de vegetaţie.
Plantele din genul Ginseng sunt printre cele mai vchi şi mai preţuite plante folosite în fitoterapie. Utilizarea lor în medicina chineză merge în urmă cu până la 4000 de ani. În poporul chinez există de foarte multă vreme credinţa că ginsengul (aici fiind vorba de cel asiatic, Panax ginseng) creşte longevitatea, îmbunătăţeşte sănătatea, memoria şi pofta de mâncare.
Ginsengul siberian are o poveste diferită, istoria recentă începând în 1855 când doi  oameni de ştiință ruşi au călătorit din St. Petersburg înspre regiunea Ussuri din Rusia, de-a lungul râului Amur. În această regiune unul din ei a boservat o vastă zonă vegetată de acest arbust cu frunze asemănătoare castanului şi cu lăstari semănând cu ginsengul asiatic şi, nefiind capabili să identifice planta, cei doi oameni de ştiinţă au luat un exeplar cu ei înapoi la St. Petersburg pentru a o clasifica. Astfel, planta a primit denumirea Eleuthero, însemnând arbust-fără-fructe, şi denumirea specifică de senticosus, care tradusă din latină înseamnă spinos. Abia la mijlocul secolului XX a fost redescoperit, când oamenii de ştiinţă ruşi au început investigațiile ştiinţifice asupra substanţelor plantei care ”produc o rezistenţă nespecifică a organismului”. Aceste substanţe au fost denumite adaptogeni.
În occident, cercetările asupra substanţelor adaptogene au început cu Panax, acesta fiind cel mai cunoscut şi utilizat până atunci. Dar, din cauza costurilor ridicate pe care le impunea procurarea plantei, cercetătorii au căutat alternative printre speciile genului, iar cel mai promițător s-a dovedit a fi ginsengul siberian, iar începând din anii 1950 s-au realizat numeroase studii asupra efectelor acestei plante, fiind evaluată şi utilizarea sa tradiţională.
În medicina tradiţională chineză este denumit “Ci-wu-jia”. Duke (1985) a raportat faptul că planta a fost folosită în oraşul Harbin din Nord-Estul Chinei ca remediu popular pentru bronşită, afecţiuni cardiace, şi reumatism, utilizarea regulată a plantei fiind pentru a revigora organismul, a îmbunătăţi starea generală de sănătate, a îmbunătăţi memoria, pofta de mâncare, pentru creşterea longevităţii, în fond servind ca medicament preventiv şi tonic general. În Taiwan era folosit în medicina populară la pacienţi cu hepatite şi cancer.
Referinţele bibliografice, mergând până în 1960, relevă faptul că ginsengul siberian a fost utilizat medicinal şi în restul lumii timp de decade – are utilizare medicinală în Franţa fiind cuprins în Farmacopeea Franceză 10, în Germania, în Rusia, în Regatul Unit fiind cuprins de asemenea în British Herbal Pharmacopoeia, în china în Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005. De la publicarea primului articol în 1960, au mai apărut peste 1000 de articole despre Eleutherococcus.  Preparate din ginsengul siberian au fost utilizate în scop medicinal în Germania dinainte de 1978, când a fost notificat de către autoritatea germană primul produs medicinal. Acum este pe larg comercializat în farmacii, sau în magazinele naturiste ca şi supliment alimentar, în Statele Unite şi Europa.
S-au realizat numeroase studii farmacologice şi clinice, precum şi recenzii publicate în jurnalele medicale şi farma, începând încă din 1957. În 1962 în fosta URSS a fost aprobat de către Comitetul Farmacologic un extract din plantă pentru utilizare clinică sub indicaţia de „stimulent”. În 1966 a fost recomandat în programul sovietic spaţial, iar în 1968 a fost publicată prima carte pe subiectul „Eleutherococcus”.  După aceasta, rezultatele obţinute în studiile realizate în Rusia, au fost verificate de către cercetătorii din lumea întreagă.
În Rusia a fost utilizat de asemenea în spitale în secţiile de oncologie pentru a creşte toleranţa pacienţilor la efectele adverse ale chimio- şi radioterapiei.
În prezent utilizarea ginsengului siberian este pe larg recunoscută: ca şi tonic în cazul stărilor de oboseală de epuizare fizică, şi senzaţiilor de slăbiciune şi pierdere a concentrării; ca şi profilactic şi tonic revigorant pentru îmbunătăţirea stării psihice şi mentale în astenia funcţională, ca întăritor, în stări de convalescenţă; ca adaptogen, pentru a creşte rezistenţa organismului în cazul expunerii la factori stresanţi precum temperaturile ridicate sau scăzute, epuizare fizică, visusuri, bacterii, produse chimice, condiţii de muncă extreme, poluare chimică sau fonică.