LAPTE (BIO) DIN OREZ CU VANILIE 1L - My Bio Natur

Rolul componentelor:
Orezul este cel mai popular tip de cereale la nivel mondial, “hrănind” mai mult de jumătate din glob, consumul acestui tip de cereale fără gluten dublându-se în ultimele trei decenii. Iar acest lucru nu este altceva decât o veste bună, mai ales dacă ne gândim la numeroasele beneficii pe care le are orezul.
De asemenea, conform studiilor realizate de USA Rice Federation, persoanele care consumau orez regulat, consumau, de asemenea, mai multe legume, fibre, fier şi potasiu, decât persoanele care nu aveau orezul în dieta obişnuită şi care aveau tendinţa de a consuma mai multă carne şi mai multe grăsimi saturate.
Numeroasele beneficii ale orezului pot fi găsite în mai mult de 40.000 de varietăţi ale acestui aliment, existente în întreaga lume.
Este un aliment extrem de benefic sănătăţii şi nutriţiei, deoarece nu conţine grăsimi nocive, colesterol sau sare. Aşadar, nivelul scăzut de grăsimi, colesterol şi sare va ajuta la reducerea obezităţii şi la o stare generală de sănătate bună.
Deoarece în general nu conţine sare, orezul este unul dintre cele mai bune alimente de consumat atunci când vine vorba de scăderea presiunii sanguine. Excesul de sare este asociat cu apariţia anumitor boli de inimă cum ar fi arteroscleroza, atacul de cord sau accidentul vascular cerebral.
Orezul integral, cum este orezul brun, este extrem de bogat în fibre insolubile, care pot să protejeze organismul împotriva mai multor tipuri de cancer. Pe lângă fibre, orezul are, de asemenea, antioxidanţi naturali care stimulează protecţia organismului împotriva radicalilor liberi (agenţi care pot provoca mutaţia celulelor sănătoase în celule canceroase).
Specialiştii medicali afirmă că praful de orez aplicat local poate să vindece anumite boli de piele. Capacitatea antioxidantă ajută, de asemenea, la întârzierea apariţiei ridurilor şi a altor semne de îmbătrânire prematură.

Vanilla planifolia, sursa binecunoscutei păstăi de vanilie, este o orhidee căţărătoare, nativă în pădurile tropicale din Mexic, cu tulpina groasă, suculentă, şi frunze ascuţite, groase, netede şi cu marginile întregi, garnisite cu numeroase rădăcini aeriene; florile apar în grupuri axilare având culoare galben-pal cu structura caracteristică orhideelor; fructul este o păstaie lungă, pendentă, şi care uscată şi anume tratată devine binecunoscutul baton de vanilie din comerţ.
Denumirea Vanilla derivă din cuvântul spaniol „vanilla” care însemnă „mică păstaie”. Vanilia a fost folosită printre popoarele din Mexic din vremuri imemoriale, ca aromatizant pentru dulciurile lor, şi făcută cunoscută pentru Lumea Veche de către cuceritorii spanioli. Istoricul spaniol Hernandez, o descria sub denumirea botanică de Aracus aromaticus, menţionând, de asemenea, denumirea sa mexicană – Tlilxochitl. Clusius, în 1602 o denumea Lobus oblongus aromaticus. Denumirea generică a plantei a fost stabilită în 1752, de către Plumier, iar denumirea actuală a speciei pe care o găsim în comreţ (Vanilla planifolia), în 1808 de către Andrews. Astăzi planta este cultivată în multe zone calde ale Globului precum Brazilia, Honduras, Java, Africa şi Indiile de Vest.
Din punct de vedere medicinal, vanilia este considerată un stimulent aromatic. Se consideră că este carminativă, înviorează mintea, previne somnul, creşte energia musculară şi este utilă, sub formă de infuzie, în stări de iritaţii nervoase, reumatism, şi forme uşoare de febră. Este considerată afrodisiacă şi cel mai mult folosită în parfumerie, şi pentru aromatizarea unor produse farmaceutice precum tincturile, siropurile, unguentele.
În medicina românească din mijlocul secolului trecut, vanilia era folosită îndeosebi datorită proprietăţilor sale afrodisiace, afirmându-se că aceasta „stimulează înclinaţiunile sexuale”.
Aroma caracteristică a vaniliei este dată în principal de prezenţa unui principiu cristalin, vanilina (m-methoxip-oxibenzaldehida), care nu există în păstăile verzi, dar se formează în timpul procesului de maturare printr-o serie de reacţii enzimatice. Se găseşte şi în multe alte plante, fiind sintetizată artificial pentru prima dată din coniferină, o glucozidă care se găseşte în cambiul arborilor de pin; la începutul secolului XX se fabrica pe larg din uleiul de cuişoare, printr-o serie de reacţii chimice, pornind de la eugenol. Alţi constituenţi raportaţi, prezenţi în păstaia de vanilie, sunt acidul vanilic, anisaldehida, acidul hidroxi benzoic, acidul anisic, anisil alcoolul, precum şi acid caproic, vitispirane, eugenol, fenoli, fenol eter, compuşi carbonilici, esteri, benzil eter, lactone, 25% carbohidraţi, 15% grăsimi, B complex, săruri minerale precum cele de magneziu, calciu, zinc, mangan, potasiu şi fier care constituie până la 6 procente.
În prezent, vanilina este folosită extensiv ca agent aromatizant în produsele alimentare, băuturi, parfumerie şi industria farmaceutică.
Pe de altă parte, vanilina a fost ştiinţific evaluată, în studii pe culturi de celule, raportându-se un efect anticlastogenic (se pare că are abilitatea de a reduce leziunile cromozomiale cauzate de razele X şi lumina UV), de asemenea, efect antimutagenic; s-a documentat faptul că vanilina este un inhibitor eficient al siclizării celulelor roşii din sânge la pacienţi suferind de anemie; s-a recunoscut, de asemenea activitatea afrodisiacă şi s-a determinat şi un efect antioxidant. Recent, s-a reuşit producerea de vanilină în culturile unor difetite tulpini de drojdii.