LAPTE (BIO) DIN OREZ CU ORZ PRAJIT 1L - My Bio Natur

Rolul componentelor:
Orezul este cel mai popular tip de cereale la nivel mondial, “hrănind” mai mult de jumătate din glob, consumul acestui tip de cereale fără gluten dublându-se în ultimele trei decenii. Iar acest lucru nu este altceva decât o veste bună, mai ales dacă ne gândim la numeroasele beneficii pe care le are orezul.
De asemenea, conform studiilor realizate de USA Rice Federation, persoanele care consumau orez regulat, consumau, de asemenea, mai multe legume, fibre, fier şi potasiu, decât persoanele care nu aveau orezul în dieta obişnuită şi care aveau tendinţa de a consuma mai multă carne şi mai multe grăsimi saturate.
Numeroasele beneficii ale orezului pot fi găsite în mai mult de 40.000 de varietăţi ale acestui aliment, existente în întreaga lume.
Este un aliment extrem de benefic sănătăţii şi nutriţiei, deoarece nu conţine grăsimi nocive, colesterol sau sare. Aşadar, nivelul scăzut de grăsimi, colesterol şi sare va ajuta la reducerea obezităţii şi la o stare generală de sănătate bună.
Deoarece în general nu conţine sare, orezul este unul dintre cele mai bune alimente de consumat atunci când vine vorba de scăderea presiunii sanguine. Excesul de sare este asociat cu apariţia anumitor boli de inimă cum ar fi arteroscleroza, atacul de cord sau accidentul vascular cerebral.
Orezul integral, cum este orezul brun, este extrem de bogat în fibre insolubile, care pot să protejeze organismul împotriva mai multor tipuri de cancer. Pe lângă fibre, orezul are, de asemenea, antioxidanţi naturali care stimulează protecţia organismului împotriva radicalilor liberi (agenţi care pot provoca mutaţia celulelor sănătoase în celule canceroase).
Specialiştii medicali afirmă că praful de orez aplicat local poate să vindece anumite boli de piele. Capacitatea antioxidantă ajută, de asemenea, la întârzierea apariţiei ridurilor şi a altor semne de îmbătrânire prematură.

Orzul este o plantă anuală de toamnă, cereală ca şi grâul şi secara (familia Gramineae), cu spiculeţe 1-3 flore, din cele 3 spiculeţe, cele două laterale fiind nearistate, mai mult sau mai puţin drepte; paleele cu o aristă de mai mulţi centimetri lungime; fructul cariopsă îmbrăcată în palee care nu se desprind nici la treierat.
Este considerată a patra cultură de cereale ca importanţă, după grâu, porumb şi orez şi este în topul primelor zece culturi în lume.
Originea exactă a orzului este discutabilă, este posibil să fie originară în Egipt, Etiopia, Orientul Mijlociu sau chiar Tibet. Totuşi, este aproape sigur că orzul a fost printre primele cereale cultivate, cam în aceeaşi perioadă cu domesticirea grâului.
Vestigii ale seminţelor de orz au fost descoperite în site-uri arheologice  din Orientul Mijlociu indicând faptul că această cultură a fost domesticită acum 10 000 de ani din ruda sa sălbatică Hordeum spontaneum. Prin studii genetice comparative, cu soiuri primitive din Himalaya şi India, s-a constatat că zona Himalaya constituie o regiune a diversificării orzului domesticit.
Cultivarea orzului în China şi India s-a realizat mai târziu, în peninsula Koreană de exemplu, orzul a fost crescut doar din perioada 1500-850 Î.H., alături de mei, grâu şi leguminoase.
În Egiptul antic (3200 – 30 Î.H.), pâinea şi berea prelucrate din orz constituiau o dietă completă.
Profetul Mohamed folosea orzul sub formă de pâine, talbina (supă de orz) şi sattu (un amestec de pudră de orz şi leguminoase, prăjite). Talbina este făcută prin adăugarea a una sau două linguri de făină de orz (100% făină integrală de orz) la o cană şi jumătate de apă şi încălzită la 10-15 minute, opţional adăugându-se lapte sau iaurt şi îndulcită cu miere).
Întrebuinţarea orzului în medicina ştiinţifică românească de la jumătatea secolului trecut se făcea sub formă de ceaiuri emoliente, în decoct îndulcit sau nu, cu miere. Orzul încolţit şi zdrobit constituie malţul, în care se găseşte maltina, un ferment solubil. Malţul era considerat un bun medicament antiseptic, care favoriza digestia alimentelor pe bază de făină; se recomanda chiar şi prepararea unei supe de malţ utilă în alimentaţia copiilor mici care au suferit de gastroenterită. Maltina, sau diastaza izolată ca pudră cenuşie şi amorfă, se prescria numai de către medic, găsindu-se la farmacii.
Pe lângă utilizările în scopuri culinare pentru incontestabilele calităţi nutritive, orzul, în forme variate, a fost folosit şi în medicina populară a multor ţări. Fiind uşor digerabil era recomandat pentru invalizi şi convalescenţi. Lăstarii sunt diuretici; germenii sunt demulcenţi, expectoranţi, galactofugi, emolienţi şi stomahici; uneori erau consideraţi abortivi; sunt folofiţi în tratamentul dispepsiei cauzate de cereale, lacto-dispepsia infantilă, regurgitarea laptelui. Nu sunt indicaţi mamelor care alăptează deoarece pot reduce producţia de lapte. Ajută la reducerea lactaţiei excesive. Seminţele sunt digestive, emoliente, nutritive, febrifuge şi stomahice. Se administrează intern ca aliment nutritiv sau ca apă de orz (o infuzie de seminţe germinate, în apă) şi este de utilitate specială pentru copii mici şi invalizi. Sub formă de cataplasme este folositor pe arsuri şi răni. Planta are tradiţie pentru activitatea antitumorală. Seminţele germinate au un efect hipoglicemic precedat de o acţiune hiperglicemiantă.
Cercetările moderne au arătat că orzul poate fi util în tratamentul hepatitelor, în timp ce alte studii au arătat că poate ajuta la controlul diabetului. Tărâţele de orz pot avea efect de reducere a nivelelor sangvine de colesterol şi de prevenire a cancerului de colon. Se mai foloseşte în bronşite şi diaree, şi ca sursă de acid folic şi vitaminele B6 şi B12. Este util şi în curele de slăbire.
Iarba tânără conţine enzima superoxiddismutază cu efect detoxifiant, contribuind la eliminarea raducalilor liberi de oxigen.