INULINA 450 g cutie Redis

INULINA 450 g cutie Redis

Inulina este o poliglucida omogena de origine vegetala care incetineste rata digestiva si absortia intestinala si scade rata de utilizare a caloriilor din sursele de hrana.

Inulina este obținută din rădăcina de cicoare, conține 95% fibre solubile și este indicata pentru reducerea poftei de mâncare.

Inulina este sățioasa, hipocalorica, reduce colesterolul seric, trigliceridele și glicemia, mărește absorbția mineralelor în organism, ajutând și la sănătatea oaselor printr-o mai bună absorbție a calciului.

Imbunătățește digestia, combate constipația, încetinește absorbția intestinală ajutând astfel la controlul greutății, restabilește flora normală intestinală, stimulează creșterea bacteriei bifidobacterium și reduce bacteriile dăunătoare în intestinul gros, ajutând astfel la sănătatea sistemului digestiv.

Imbunătățește toleranța alimentelor si funcționarea sistemului  imunitar, reducand toxinele din ficat.

După administrarea de inulină, nivelul glicemiei din sânge rămâne nemodificat.

Inulina se prezintă sub formă de pudră, cu gust neutru, ușor dulce, care se dizolvă foarte ușor.

MOD DE ADMINISTRARE

Se administrează câte 5 g, de 3 ori pe zi, amestecat cu apă sau alte lichide (ceai, cafea, sucuri, lapte etc) sau în alimente ca iaurtul, supe, budincă etc .

Poate fi folosita și ca înlocuitor de zahăr, având 10% din puterea de îndulcire a zahărului. O linguriță, care se găsește în ambalaj, rasă, conține 1 g de produs.

Compoziţie (g/porție - 5 g):

Carbohidrați                           4,85

  din care

    fibre dietetice - inulină      4,5

    simpli digerabili                 0,35

Proteine                                   0

Grăsimi                                    0

Valoare energetică (5 g): 6 Kcal (25 KJ)

Dieta: Controlul apetitului

Suplimente din plante: Cicoare

Rolul componentelor: 

Cicoarea este o plantă perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părțile aeriene (Cichorii herba) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Cichorii radix) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

Rădăcina de cicoare abundă în vitamina A, B, C, E și K, dar și de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc și magneziu. Are și inulină, o polizaharidă care scade riscul apariției cancerului de colon și menține oasele sănătoase. Este indicată și pentru cei care vor să aibă un nivel mai scăzut al colesterolului, stimulând și sistemul imunitar și reduce bacteriile dăunătoare datorită faptului că restabilește flora normală la nivelul intestinului. Are și efect detoxifiant, tonic și decongestionant al organelor interne datorită principiilor amare din compoziție. Rădăcina de cicoare are proprietăţi hipoglicemiante datorită taninurilor, deoarece acestea determină o reducere a absorbţiei glucozei.

Rădăcina de cicoare este un bun înlocuitor de cafea. Coaptă şi mărunţită, rădăcina se fierbe 2-3 minute cu o cană de apă fierbinte și se lasă la infuzat sub capac după care se strecoară și se poat e îndulci cu puțină miere.

Intr-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu roua înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pamânteana îi refuză. Supărat, astrul zilei o transformă în floare de Cicoare. De atunci se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, și se desfac dimineața, la răsărit.

Cunoscut ca plantă medicinală şi condiment peste tot în lume, începând chiar din perioada antică datorită aromei sale plăcute, feniculul, sau molura, este o specie ierbacee, bienală sau perenă, la noi exclusiv de cultură, cu tulpina ce ajunge până la 1-2m, ramificată de la bază, frunze de 3-4 ori sectate, cu fragmente filiforme. Florile mici, galbene, grupate în umbele. Fructele alungite, grupate câte două, cu 5 coaste proeminente fiecare, şi plăcut aromate.

Citat de Theophrastus, Plinius şi Columella; după Dioscorides iarba şi fructul stimulează secreţia lactată. În cartea de reţete a lui Marcellus Empiricus din Bordeaux (aprox. secolul V D.H.) era recomandat ca remediu pentru tuse.

În majoritatea cărţilor mai vechi sau mai noi de specialitate, feniculul este prezentat ca şi carminativ, stimulent, galactogog, diuretic şi diaforetic, cu utilizare în colici însoţite de flatulenţă, amenoree şi hiposecreţie lactată, şi de asemenea pentru corectarea gustului pe lângă alte substanţe cu gust neplăcut.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, consideră că feniculul este cel mai preferabil mijloc de stimulare a secreţiei lactate. În plus are o acţiune carminativă şi înlesneşte expectoraţia. De asemenea, un ceai de fenicul este eficace în combaterea convulsiilor şi deci indicat în tusea măgărească (convulsivă), astm, precum şi în catarurile bronhiale cronice; în plus, stimulează apetitul şi va combate diverse tulburări stomacale.

Efectele antispasmodice, antiinflamatoare, secretomotoare şi antibacteriane ale uleiului esenţial de fenicul au fost demonstrate în studii in vitro şi în studii pe animale. Tot studiile pe animale au demonstrat şi efectele secretolitic şi expectorant ale anetolului şi fenconei, cât şi ale infuziei din fructele de fenicul in vitro.

Activitatea estrogenică este pusă pe seama trans-anetolului.

În studii experimentale in vitro sau in vivo au mai fost evidenţiate şi alte efecte ale feniculului: hepatoprotector, hipotensiv, hipoglicemic şi anestezic local.