Gemoderivat Mladite de Zmeur 30 monodoze - Hofigal
Regleaza secretia hormonala ovariana in tulburari ale functionarii glandelor endocrine si in dezechilibre neurovegetative si endocrine cu repercursiuni asupra aparatului genital.
Beneficii:
-actiune benefica asupra:aparatului genital feminin, de echilibrare a functiilor axei hipotalamo-hipofizo-gonadice, a metabolismului proteic;
-proprietati: de corectare a tulburarilor endocrine feminine la orice varsta (pubertate, perioada de menopauza), de reglarea metabolismului proteic si reechilibrarea valorilor proteinelor serice;
-produs cu valoare biologica complexa, dinamica si unitara care asigura necesarul de substante biologic active in suplimentarea dietei pentru activarea sau normalizarea functiilor endocrine specific feminine;
-regleaza secretia hormonala ovariana in tulburari ale functionarii glandelor endocrine si in dezechilibre neurovegetative si endocrine cu repercursiuni asupra aparatului genital;
-influenta pozitiva in senescenta feminina (imbatranire precoce la femei);
-atenueaza tulburarile neurovegetative premenstruale, tulburari ale libidoului;
-contribuie la eliminarea valorilor crescute ale secretiei de foliculina in perioada premenstruala;
-efect benefic in retinerea apei in organism.
-produsul este foarte bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul de administrare recomandate.
Compozitie:
-o monodoza de 1,5 ml contine extract glicerinohidroalcoolic diluat 1 DH din mladite proaspete de zmeur (Rubus idaeus). Contine alcool etilic 45% vol.
Administrare:
-cate 1monodoza de 1,5 ml de 2-3 ori pe zi, diluata in putina apa (o lingura de apa), cu 15 minute inainte de mesele principale sau la recomandarea specialistului.
Preparatul diluat se tine cat mai mult in gura pentru favorizarea absorbtiei prin mucoasa bucala si apoi se inghite treptat.
Se poate asocia si cu alte extracte glicerinohidroalcoolice numai la recomandarea specialistului.
Produsul este un supliment alimentar si nu trebuie sa inlocuiasca o dieta variata si echilibrata si un stil de viata sanatos.
Atentionari:
Produsul este foarte bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul de administrare recomandate.
In sarcina si perioada de alaptare este necesara recomandarea specialistului.
La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe administrarea produsului si se recomanda consultarea medicului sau farmacistului.
A se pastra la temperatura camerei (15-25°C), ferit de umiditate si lumina, in ambalajul original !
A nu se depasi doza recomandata pentru consumul zilnic !
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj !
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor mici !
Rolul componentelor:
Arbust tufos, din familia Rosaceae, cu ghimpi mici, cu tulpina erectă, arcuită spre vârf, cu frunze imparipenat compuse, cu 3-7 filiole ovat-lanceolate dinţate pe margini; florile albe sunt dispuse în inflorescenţe racemoase la vârfurile ramurilor, iar fructul este o polidrupă aromată, gustoasă, ce conţine pectine, acizi organici, antociani, vitamine. În scopuri terapeutice se recoltează frunzele, înainte de înflorire, în perioada mai-iunie.
Denumirea ştiinţifică provine de la cuvântul latinesc rubus carea înseamnă roşu, şi din cuvântul latin ida care este numele unui munte în Frigia, locul în care planta creştea din abundenţă. Zmeurul era folosit în mod similar cu murul de către greci, chinezi, practicanţi ai medicinei azurvedice, şi amerindieni pentru a vindeca afecţiuni precum diareea, dizenteria, şi pentru a vindeca rănile. Zmeurul este nativ în zona Turciei, şi pe vremuri a fost folosit de către populaţia Troiei. Descoperirile arheologice au arătat că romanii au răspândit seminţele de zmeur în tot imperiul până în Anglia.
Zmeurul a folosit în lumea întreagă de-a lungul secolelor atât ca hrană, cât şi ca remediu.
Este o plantă despre ale cărei întrebuinţări medicale vorbeşte Valerius Cordus (medic şi botanist german, 1515-1554), iar Conrad Gessner (naturalist elveţian, cunoscut şi ca botanist şi medic, 1516-1565) pomeneşte de un sirop de zmeură.
În medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului trecut, infuziile din frunzele de zmeur erau recomandate în catarul gastro-intestinal, aciditate stomacală, diaree şi „reguli puternice” (hipermenoree). Medicina populară făcea uz de ceaiuri din frunze uscate şi muguri contra erupţiilor de piele şi în bolile de femei, sau contra hemoragiilor, diareei şi dizenteriei; se mai întrebuinţa oţetul de zmeură sau mustul ca limonade în bolile febrile precum pojarul, scarlatina, anginele.
Frunzele de zmeur conţin tanin, flavone, şi mici cantităţi de vitamina C având acţiune diuretică, astringentă, utilizându-se şi la prepararea ceaiurilor aromate. Tradiţional, în Europa în general, sunt folosite pentru afecţiuni ale tractului gastrointestinal, ale tractului respirator, sistemului cardiovascular, pentru iritaţii ale mucoasei bucale şi a gâtului, şi de asemenea pentru inflamaţii ale pielii, gripă, febră, probleme menstruale, diabet, deficienţe în vitamina C, ca diaforetic, diuretic şi coleretic, şi de asemenea ca purificator al sângelui.
Consumul frunzelor de zmeur în timpul sarcinii (în stadiile mai avansate), în vederea scurtării travaliului şi uşurării naşterii, a fost popular timp de generaţii, efectul începând să fie studiat încă din anii 1940, şi chiar dacă studii clinice cu metodologie de ultimă oră lipsesc, totuşi unele investigaţii clinice au realizat observaţii încurajatoare în această direcţie.
