Femosun 30cpr Sun Wave Pharma

Femosun este un concept unic de vitamine si minerale destinat femeilor insarcinate, femeilor inainte de conceptie si nu in ultimul rand femeilor care alapteaza.

Beneficii:
-Previne aparitia malformatiilor congenitale, inclusiv defecte de tub neural (malformatii ale creierului sau maduvei spinarii).
-Pregateste organismul mamei pentru necesitatile crescute de vitamine si minerale din timpul sarcinii
-Ajuta la dezvoltarea sanatoasa a fatului si la cresterea acestuia.
-Contribuie la dezvoltarea cognitiva si vizuala normala a fatului dar si a copilului in primul sau an de viata
-Asigura necesarul de iod recomandat in perioada de sarcina
-Ofera aportul necesar de vitamine si minerale necesare dezvoltarii sanatoase a copilului;
-Ofera suportul nutritional necesar mamei pentru echilibrarea dispozitiei, a vitalitatii si a starii generale de bine
-Potenteaza dezvoltarea psihomotorie (coordonarea mana-ochi) la copii
-Potenteaza capacitatea de concentrare si potenteaza atentia la copii
-Este indicat femeilor care planifica sa ramana insarcinate, precum si femeilor insarcinate sau care alapteaza
-Administrarea poate fi inceputa in orice moment pe parcusul sarcinii si alaptarii.

Compozitie:
Quatrefolic®   371mcg
Acid docosahexaenoic (DHA) 210mg
Lipofer®   180mg din care Fier 15mg
Vitamina C   55mg
Nicotinamida   15mg
Vitamina E   13mg
Acid pantotenic   6mg
Vitamina B6   1,9 mg
Vitamina B2   1,6mg
Vitamina B1   1,2mg
Acid folic   200mcg
Iod    150mcg
Biotina    60mcg
Seleniu    50mcg
Vitamina B12   3,5mcg

Administrare:
1 capsula pe zi

Rolul componentelor:
Vitamina B12 constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut pana in prezent. Desi este hidrosolubila, B12 se acumuleaza totusi, intr-o masura oarecare, in ficat, rinichi, plamani si splina. Cantitatea de vitamina ramasa nu este importanta si nu poate avea un efect toxic.
Vitamina B12 se gaseste cu precadere in produsele de origine animala:
Pentru vegetarieni, alegerea perfecta sunt cerealele fortificante pentru micul dejun.
Cantitatea zilnic necesara pentru un adult este de 2,4 mcg vitamina B12 pe zi.
Cand sistemul digestiv este inapt sa absoarba aceasta vitamina, apare un deficit, iar un regim alimentar inadecvat - tipic mai ales pentru vegetarienii convinsi, care nu consuma nici produse lactate si nici oua, poate genera carente de vitamina B12. De asemenea, persoanele in varsta sunt predispuse la deficitul mentionat.
Simptomele comune asociate cu deficienta de vitamina B12 pot include constipatie, pierderi de memorie, dificultati in mersul pe jos sau cand faci miscare, anemie, tulburari ale starii de spirit, amorteala, inflamarea limbii, dezorientare, deteriorarea tecii de mielina si dementa.
O cantitate insuficienta de vitamina B12 ar permite eliminarea unei substante numita homocistina care, atunci cand depaseste un anumit nivel, devine nociva pentru celulele cerebrale.
In acelasi timp, pe baza proprietatii sale procoagulante, care reprezinta un pericol pentru peretii arterelor, homocistina ar putea fi legata si de maladiile cardiovasculare.
Vitamina B12 este indispensabila pentru crestere. Femeile insarcinate sau cele care alapteaza au nevoie de extra portii de vitamina B12, la fel ca si de toate celelalte sunstante nutritive esentiale. Acestea trec in planceta in timpul sarcinii si contribuie la dezvoltarea copilului. Si sugarii hraniti de la pieptul mamei au nevoie sa primeasca acesti nutrienti.
Lipsa lor poate provoca importante probleme pentru sanatatea celor mici.

Acidul folic mai este cunoscut si sub denumirea de acid pteroyl-L-glutamic si se incadreaza in randul vitaminelor hidrosolubile din grupul B. Aceasta vitamina trebuie sa fie transformata la nivel hepatic in acid dihidrofolic, ulterior este folosita in organism. Corpul uman nu poate sintetiza folat (echivalentul natural al acidului folic), din aceasta cauza este necesar ca dieta zilnica sa cuprinda aceasta vitamina.
Acidul folic este o vitamină solubilă în apă (hidrosolubilă) a cărei origine vine de la cuvântul latin „folium“ („frunză“), întrucât prima dată a fost obţinut, în condiţii de laborator, din frunze de spanac. Vitamina se distruge uşor în procesul pregătirii alimentelor, mari cantităţi pierzându-se în timpul prelucrării şi conservării legumelor şi măcinării grâului. Acesta se găseşte în mod natural în drojdia de bere, în ficat, în frunzele zarzavaturilor.
Acidul folic şi grupul de compuşi înrudiţi, cunoscut sub denumirea generică de vitamina B6, servesc drept coenzime în reacţiile chimice implicate în biosinteza proteinei şi necesare pentru producerea normală a celulelor roşii ale sângelui şi pentru înmulţirea celulelor.
Deci, această vitamină este extrem de necesară organismului pentru producerea celulelor noi: celulele pielii, celulele părului, celulele albe imune ale sângelui, celulele roşii ale sângelui etc. Dar acidul folic participă şi la eliminarea grăsimii depuse în ficat şi la transformarea unui aminoacid în altul în vederea resintezei proteinelor organismului, întrucât aminoacizii sunt doar părţi componente ale altor structuri.
Orice femeie aflată la vârsta fertilă ar trebui să ia suplimente cu acid folic, mai ales în cazul în care îşi doreşte să devină mamă. Specialiştii susţin că această substanţă este deosebit de importantă pentru dezvoltarea normală a bebeluşilor, iar administrarea încă dinainte de a rămâne însărcinată este chiar mai importantă decât în primele luni de sarcină.
Acidul folic este o formă a vitaminei B9, ce are un rol extrem de important în formarea celulelor, şi mai ales a celor roşii. Atunci când nu este prezent în cantitate suficientă în dieta zilnică, se poate ajunge la anemie şi alte probleme. Pentru femeile însărcinate însă este şi mai important, întrucât previne defectele congenitale la bebeluşi, cum ar fi spina bifida şi alt defect de tub neural, malformaţii faciale precum buza de iepure sau gura de lup.
Dacă ceva nu este în regulă, anomaliile menţionate se formează în primele săptămâni de sarcină, când femeia de multe ori nici nu bănuieşte că urmează să devină mămică. Specialiştii avertizează că organismul nostru nu este capabil să stocheze acidul folic de la o zi la alta, astfel că avem nevoie de o alimentaţie zilnică extrem de bogată în această substanţă sau, mai simplu, să ne asigurăm doza zilnică necesară din suplimente sub formă de tablete sau capsule. Iată de ce este importantă administrarea acidului folic tuturor femeilor în perioada fertilă.

Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de vitamine B şi are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are influenţă benefică asupra pielii, precum şi în procesul de creştere.
De asemenea, piridoxina poate ajută în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare, ameliorează simptomele sindromului premenstrual, depresiei, artritei, elimină senzaţia de greţuri matinale în cazul femeilor însărcinate şi previne instalarea afecţiunilor oculare cauzate de înaintarea în vârstă.
Deficitul de vitamina B6 se manifestă prin: slăbiciune musculară, anemie, insomnie, căderea părului, oboseală, piele uscată., pierdere în greutate, tulburări neurologice, inflamaţii ale limbii.
Excesul de vitamina B6 este extrem de rar, însă poate apărea în cazul administrării unor doze ridicate, peste limita recomandată, pe o perioadă îndelungată de timp, caz în care persoana se poate confrunta cu fotosensibilitate, arsuri stomacale, greaţă, tulburări sensitive şi motorii.
Cele mai bune surse naturale de vitamina B6 sunt: drojdia de bere, cerealele integrale, bananele, somonul, spanacul, gălbenuşul de ou crud, seminţele de floarea-soarelui, avocado.
Vitamina C, cunoscuta si sub denumirea de acid ascorbic, este unul dintre cei mai siguri si mai eficienti nutrienti. Printre beneficiile sale se numara protejarea organismului impotriva deficientelor imunitare, a bolilor cardiovasculare, a problemelor prenatale, a bolilor de ochi si chiar impotriva imbatranirii pielii.
In 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Intre 1928 si 1933, doua echipe independente, formate din cercetatorul ungur Albert Szent György si cercetatorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, si cercetatorii americani Charles Glen King si W. A. Waugh, pe de alta parte, izoleaza vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscandu-se formal natura antiscorbutica a compusului. In 1937, cercetatorul Albert Szent György primeste Premiul Nobel pentru medicina pentru aceasta descoperire.
Folosirea in scop medicinal a vitaminei C dateaza inca din secolul 18. Scorbutul, boala cauzata de deficienta vitaminei C, era o problema frecvent intalnita, in special printre marinari si navigatori, estimarile aratand ca peste 2 milioane dintre acestia au fost afectati. In 1747, James Lind, un medic scotian, a facut un experiment pentru tratatea scorbutului si a descoperit ca doar portocalele si lamaile ameliorau simptomele bolii.
Din 1928 pana in 1933, o echipa de cercetatori maghiari, Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi si cercetatorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima data vitamina C si i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci, vitamina C a fost folosita nu numai in tratarea scorbutului, ci si pentru imbunatatirea imunitatii, impotriva simptomelor de gripa si raceala, dar si ca supliment, pentru a proteja intregul organism.
Spre deosebire de animale, organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, motiv pentru care are nevoie sa isi ia doza din alimentatie si din suplimente. Vitamina C are numeroase efecte pozitive, inclusiv asupra regenerarii pielii. Aceasta ajuta la cresterea si regenerarea testurilor din tot corpul, prin faptul ca iti ajuta organismul sa produca mai mult colagen. Colagenul este o proteina esentiala pentru regenerarea pielii, intretinerea articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor si a vaselor de sange.
De asemenea, vitamina C este un antioxidant puternic, care impiedica actiunea radicalilor liberi (compusi rezultati in urma proceselor de oxidare, dar si ca urmare a contactului cu agenti sau substante poluante) asupra organismului. Acumularea radicalilor liberi in organism este periculoasa in timp, deoarece este unul dintre factorii care contribuie la imbatranire, dar si la aparitia unor boli cardiovasculare, a artritei si a cancerului.
Avem nevoie de vitamina C si pentru a sintetiza cei mai importanti neurohormoni: noradrenalina, adrenalina, dopamina, produsi in sistemul nervos sau in glandele suprarenale. Unele dezechilibre hormonale pot indica si o deficienta de vitamina C, deoarece aceasta stimuleaza si protejeaza glanda hipofiza, care secreta hormonii responsabili de sexualitate, psihic, crestere si de functionare a tiroidei.
Vitamina C se gaseste in concentratii mari in creier, leucocite, ochi, glande suprarenale, ficat, tiroida, mucoasa intestinului subtire sau in splina. Acestea au concentratii de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mari ca acelea din plasma, celulele rosii sau din saliva. De aceea, cand apare o deficienta de vitamina C, acestea sunt primele organe afectate.

Fierul este un element care ar trebui să se regăsească în alimentaţia oricui, în orice etapă a vieţii. El este prezent în fiecare celulă din organism şi are un rol crucial în transportul oxigenului şi a substanţelor nutritive în organele vitale ale corpului. În lipsa acestui mineral, sănătatea are mult de suferit.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Sănătăţii, lipsa de fier în organism reprezintă principala carenţă nutriţională din lume, peste 80% din populaţia globului suferă din pricina acesteia, cauza fiind reprezentată de consumul scăzut de alimente bogate în fier.
O alimentaţie bogată în fier asigură o bună circulaţie sanguină, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Fierul ajută şi la transformarea zahărului din sânge în energie, oferind astfel rezistenţă la efort. Producţia de enzime, care joacă un rol important în crearea de noi celule, aminoacizi, hormoni şi neurotransmiţători, este strâns legată de un nivel optim de fier din organism.
De aceea, este necesar să consumăm alimente bogate în fier în perioada de recuperare după o anumită afecţiune sau după un efort fizic prelungit. Sistemul imunitar şi glanda tiroidă depind şi ele de fier pentru a-şi asigura funcţionarea corectă.
În plus, în timpul sarcinii şi a copilăriei, este important să nu existe deficienţe de fier deoarece acest mineral ajută la dezvoltarea creierului şi previne anemia, afecţiune care creşte riscul de naştere prematură şi malformaţii congenitale.
Doza zilnică recomandată de fier variază în funcţie de vârstă: 10 mg la copiii între 1-14 ani, 15 mg la adolescenţi, 8 mg la bărbaţi şi 18 mg la femei cu vârste cuprinse între 19 şi 50 de ani şi 8 mg pe zi la femei şi bărbaţi peste 51 de ani. În cazul gravidelor, necesarul de fier este mai crescut, putând ajunge până la 27 mg pe zi.
Însă, pentru că este insuficient aportul de fier preluat numai din alimentaţie, de multe ori sunt recomandate suplimentele cu fier care, atenţie, trebuie administrate numai la indicaţia medicului. Suplimentele cu fier luate după ureche, în cantităţi mari, pot deveni toxice pentru organism şi pot duce la apariţia stărilor de greaţă, scădere bruscă în greutate şi respiraţie îngreunată.
De regulă, toxicitatea cronică de fier apare la bolnavii nevoiţi să facă regulat transfuzii de sânge şi la cei care suferă de o tulburare genetică numită hemocromatoză - care creşte riscul de ciroză hepatică, diabet zaharat, boli endocrine şi insuficienţă cardiacă.
Deficitul de fier poate duce la apariţia unor simptome precum oboseală, slăbiciune musculară, căderea părului, dureri de cap, depresie, ameţeli, lipsa poftei de mâncare şi paloarea feţei. Dacă resimţiţi astfel de simptome, este indicat să mergeţi la medic pentru că puteţi suferi de anemie. Femeile care au menstruaţie abundentă, gravidele şi cele care alăptează, donatorii de sânge, sportivii de performanţă, vârstnicii şi vegetarienii sunt categoriile cele mai expuse carenţei de fier.
Legenda spune că spanacul ar fi cea mai mai bună sursă de fier,  dar există numeroase alte alimente bogate în acest mineral. Important de precizat este faptul că există două tipuri de fier: hem şi non hem. Fierul hem este cel mai uşor de absorbit în organism şi poate fi găsit în alimente precum carnea de vită, organe, scoici, creveţi şi carne albă. În schimb, fierul non hem este ceva mai greu de asimilat şi se găseşte în principal în plante precum fasole verde, ciuperci,  linte, mazăre, cimbru şi germeni de cereale.
Alte surse importante de fier sunt: seminţele de chimion, de dovleac, de susan, brânza tofu, soia, măslinele, nucile şi gălbenuşul de ou. Reţineţi însă că prepararea termică a acestor alimente duce la scăderea conţinutului de fier, deci este important să le consumăm în stare cât mai naturală.