Extract Concentrat din Muguri de Mesteacan Pufos 15ml PlantExtrakt
Extractul gemoterapic este obţinut din muguri proaspeţi de Mesteacăn pufos (Betula pubescens) prelucraţi conform reţetei farmaceutice de macerat glicerinic.
Beneficii:
-Nivele de acţiune: sistem imunitar, aparat respirator, aparat osteoarticular, cavitate bucală.
-Extractul gemoterapic este obţinut din muguri proaspeţi de *Mesteacăn pufos (Betula pubescens) prelucraţi conform reţetei farmaceutice de macerat glicerinic. Conţine alcool etilic de cereale 33% vol.
-Plantă recoltată ecologic.
-Certificare ecologică EcoInspect Ro-008.
-Ajută la eliminarea toxinelor şi la fortificarea organismului.
-Ajută la ameliorarea simtomelor din infecţii ale tractului respirator.
-Ajută la remineralizarea oaselor şi la ameliorarea durerilor articulare.
-Ajută la ameliorarea simptomelor din afecţiuni gingivale.
Administrare:
Adulţi şi copii peste 7 ani: în general, câte 6 picături, în puţină apă, de 2 ori pe zi, înainte de mese.
În caz de asociere cu ale gemopreparate, în general, 9 picături, în puţină apă, o dată pe zi, înainte de masă.
La copii între 2 şi 7 ani: în general, 3 picături, în puţină apă, de 2 ori pe zi, înainte de mese.
Durata administrării poate varia între 1-3 luni de zile. Se poate repeta administrarea după 1 sau 2 luni de pauză.
Nu se cunosc reacţii adverse sau contraindicaţii.
Prezentare:flacon de 15 ml cu dop cu pipetă de sticlă internă.
Rolul componentelor:
Arbore înalt de 30m, cu tulpina ramificată, flexibilă, cu frunze romboidale cu marginea dublu serată şi vârful acuminat. Scoarţa tulpinilor mature este albă, cu ritidom inelar şi lenticele. Florile sunt unisexiate grupate în amenţi, cele mascule câte 2-3 la vârful lujerilor se formează încă din vara precedentă, cele femele au forma unui con alungit. Frunzele se recoltează în stadiul tânăr, în perioada mai-august, prin strunjirea ramurilor.
Mesteacănul a jucat în antichitate un rol de seamă, cultural şi medical, fiind considerat în mod propriu „arborele vieţei”.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX recunoştea o acţiune depurativă accentuată pentru coaja de mesteacăn, datorită cantităţii de camfor şi betulină conţinute, producând astfel o stimulare a schimburilor de substanţe organice şi o întinerire. Unii medici considerau frunzele un excelent mijloc de tratare a problemelor metabolice şi diatezelor urice care se manifestă prin gută, reumatism, inflamaţii articulare dureroase, nefrite cronice, hidropizii.
Ceaiul din frunze de mesteacăn ajută la eliminarea acidului uric ajutând astfel în stările gutoase şi în erupţiile cutanate; rezultate bune s-au obţinut cu ceaiul de frunze de mesteacăn în bolile de rinichi şi litiaza urinară.
Tradiţia populară mai foloseşte mustul de mesteacăn, cu gust acrişor şi plăcut, ca un leac puternic contra colicilor, durerilor renale şi calculoase, purificator al sângelui fiind şi o bună băutură răcoritoare.
Prin distilarea uscată a lemnului de mesteacăn se obţine un gudron utilizat în dermatologie.
Proprietăţile frunzelor se datorează conţinutului în flavone, saponine, tanin, triterpene şi ce imprimă acestora efectele diuretice indicate pentru bolnavii cardiorenali cărora le reduce edemele şi albuminuria, favorizează eliminarea acidului uric şi a colesterolului. Mai posedă proprietăţi antimicrobiene şi antireumatice. Scoarţa de mesteacăn se utilizează pentru tratamentul dermatitelor şi îngrijirea părului.
Recent, într-un studiu realizat pe şobolani, un extract etanolic din frunzele de mesteacăn au arătat activitate gastroprotectoare.
