Evening primrose, 30 cps - Parapharm

Evening primrose –ulei din seminţe luminiţa nopţii, 30cp - Parapharm

Uleiul de luminita noptii este foarte apreciat, fiind o sursa foarte bogata in acizi grasi esentiali importanti organismului: acidul gama-linoleic (GLA - Omega 6) si acidul alfa-linoleic (ALA - Omega 3).

Beneficii:

-Amelioreaza simptomele eczemelor (pruritul);
-Reduce secretia de sebum si inflamatia pielii cuperozice sau cu acnee juvenila si rozacee;
-Mentine sanatatea pielii;
-Contribuie la sanatatea vaselor de sange si la pastrarea tensiunii arteriale normale;
-Mentine o concentratie normala a colesterolului;
-Reduce furnicaturile si senzatiile de amorteala in neuropatia diabetica;
-Reduce durerile si inflamatia in artrita reumatoida;
-Scade dorinta de a consuma alcool si amelioreaza starile depresive la alcoolici;
-Administrat impreuna cu un supliment de Ca si Mg amelioreaza simptomele spasmofiliei.

Compozitie:

Ulei presat la rece din seminte de Oenothera biennis 499,00 mg
Vitamina E 1,00 mg

Administrare:

Se recomanda consumul de 3 x 1 capsula/zi, in timpul sau dupa mesele principale, cu mult lichid (apa minerala, suc de fructe sau ceai).

Rolul componentelor:
Luminița nopții sau cunostută și sub denumirea de primulă, este o plantă erbacee bianuală din familia Onagraceae. Planta are o  înălțime de 1 metru, cu frunze verzi și alungite, a cărei flori sunt mari, de culoare albă, galbenă, roz mai rar roșii, înfloresc din luna iuni până în octombrie dar care se deschid doar spre seară, iar a doua zi se usucă și cad. Luminița nopții este originară din America de Nord și Canada, dar se cultivă și în Asia și Europa.
Uleiul de luminița nopții se obține prin măcinarea și presarea la rece a semințelor. Uleiul are o textură ușoară, culoare galben-verzuie și conține: acid gamma linoleic, acid linolenic (Omega 3), acid linoleic (Omega 6), acid oleic (Omega 9), acid palmitic, vitamina E, magneziu, potasiu  etc.
Uleiul de luminița nopții era folosit de indienii americani în tratarea astmului, virozelor, al afecținilor dermatologice și a plăgilor. Ajunsă pe continent european, în jurul secolului al XVII-lea,  în Anglia primește denumirea de „leacul bun la toate” datorită utilizărilor sale multiple.