ENGYPEP - 200 ml BioVitality

ENGYPEP - 200 ml BioVitality

ENGYPEP sirop conține un amestec de pulberi și extracte naturale cu acțiune benefică în menținerea funcțiilor digestive normale.

Ghimbirul, chimionul și coriandrul ajută procesul de resorbție a gazelor acumulate și contribuie la refacerea motilității gastrointestinale, precum și detoxifierea ficatului.   

Adjuvant în:

- Funcționarea normală a digestiei și tractului intestinal;

- Menținerea echilibrului normal al gazelor din intestin în cazul tulburărilor dispeptice prin refacerea motilitătii gastrointestinale, contribuind la reducerea disconfortului abdominal (balonare, dureri în partea superioară a abdomenului, arsuri gastrice, flatulență) și susține eliminarea alimentelor nedigerate;

- Menținerea fluxului normal al fluidelor digestive și elimină senzația de prea plin și sațietate.

Ingrediente: 

Extracte de Coriandrum sativum, Zingiber officinale, Trikatu (Piper nigrum, Piper longum, Zingiber officinale), Carum carvi, Pulbere de Caroxylon foetidum, apă purificată, sirop de zahăr, benzoat de sodiu.

Mod de administrare:

• Indigestie (balonare, arsuri gastrice, regurgitații), reflux gastroesofagian sau stimularea digestiei: după fiecare masă

Copii cu vârsta între 2 și 5 ani: câte 2,5 ml

Copii cu vârsta între 5 și 10 ani: câte 5 ml

Copii cu vârsta peste 10 ani și adulți: câte 10 ml

• Colon iritabil, colită (în cazul apariției stărilor diareice, se asociază cu produsul Dastco, câte 2 până la 4 capsule pe zi, până la normalizarea tranzitului intestinal): după fiecare masă

Copii cu vârsta peste 10 ani și adulți: câte 15 ml

• Anorexie sau lipsa apetitului: cu o jumătate de oră înainte de masă: 

Copii cu vârsta între 2 și 5 ani: câte 2,5 ml

Copii cu vârsta între 5 și 10 ani: câte 5 ml

Copii cu vârsta peste 10 ani și adulți: câte 10 ml

• Asociat tratamentului cu antibiotic: cu o jumătate de oră înainte de masă: 

Copii cu vârsta între 2 și 5 ani: câte 2,5 ml

Copii cu vârsta între 5 și 10 ani: câte 5 ml

Copii cu vârsta peste 10 ani și adulți: câte 10 ml

Contraindicații: 

Alergie la oricare dintre ingrediente.

Rolul componentelor:

Chimionul este o plantă medicinală bienală care creşte în regiuni de munte sau regiuni deluroase, în zone cu umiditate ridicată. Pentru a se dezvolta armonios şi a produce fructe aromate are nevoie de lumină şi căldură, de mult soare.

Tulpinile sunt ramificate, florile sunt mici de culoare roşie sau albă. Fructele sunt achene arcuite, cu formă de semilună, oval-alungită, de culoare brună-cenuşie. Florile se recoltează în luna iulie, când fructele au deja o coloraţie brună. Pentru a nu se scutura fructele, se recomandă ca recoltarea să se facă rapid.

Spre deosebire de chimen, de la chimion, în fitoterapie se utilizează fructele, nu seminţele.

Fructele conţin ulei volatil format din carvonă, limonen, dehidrocarvonă, dihidrocarveol,  lipide, substanţe albuminoide, substanţe minerale, amidon, glucide, rezine, tanoizi etc.

Chimionul este galactogog, antispastic, astringent, antimicrobian. Datorită aromei sale, chimionul se utilizează şi în alimentaţie în preparatele culinare.

Fructele de chimion sunt indicate în bronşite, colici intestinale (inclusiv la sugari), constipaţii, meteorism, colon iritabil,  diaree, colite, sindrom dispeptic gastric, fluidificarea secreţiilor gastrice, laringite, bronşite, dureri menstruale, urticarii - sub formă de infuzie sau pulbere.

Ghimbirul este o specie originară din Asia tropicală; perenă, cu rizom cărnos, ramificat ca o mână cu degete, cu tulpini aeriene ierboase ce se reînnoiesc anual, unele fiind înalte cu frunze, altele scurte, reproducătoare, purtând florile.

Denumirea provine de la grecescul zingiber, cuvânt de origine sanscrită.

Plantă medicinală cunoscută din vechime, ghimbirul a fost utilizat ca remediu în medicina tradiţională chineză şi indiană de mai bine de 2500 de ani. În medicina Ayurvedică a fost folosit ca remediu natural carminativ, anti-colitic, pentru stimularea digestiei, pentru hemoroizi, boli cronice ale pielii, obezitate şi sângerări anormale după naştere. În Medicina Tradiţională Chineză a fost şi este recomandat în balonare, tuse, vomă, diaree şi reumatism.

În Europa ghimbirul a fost menţionat în secolul I de către medicul grec Dioscorides, pentru proprietăţile sale digestive, pentru stimularea intestinală şi ca util pentru stomac. Din jurul anilor 1100 a fost utilizat în toate ţările europene. În lucrările medicale europene vechi, scrise de Harpestreng cca.1200, Lonicerus 1564, Matthiolus 1626, Bentley şi Trimen 1880, ghimbirul este descris ca util pentru stimularea apetitului şi a digestiei, pentru intestin şi pentru infecţii bucale şi gingivale. Monografiile ghimbirului au fost şi încă sunt parte din majoritatea farmacopeelor europene şi non-europene [Imbesi 1964; Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005; Farmacopeea Ayurvedică Indiană; Farmacopeea Indiană 2007] şi bineînţeles din Farmacopeea Europeană 7. Farmacopeea Chineză recomandă ghimbirul în senzaţii de rece, vomă şi diaree însoţite de extremităţi reci şi puls slab; pentru dispnee şi tuse cu expectoraţie abundentă.

Rădăcina de ghimbir conţine ulei esenţial cu peste 100 de compuşi identificaţi, în principal compuşi terpenoidici. Principiile responsabile de gustul picant, sau constituenţii non-volatili, ai ghimbirului, sunt considerate responsabile pentru proprietăţile aromatice ale acestuia, şi pentru activitatea farmacologică. Printre acestea: gingerolii, shagaolii, gingerdione, paradol, vallinoide, galanali A şi B, şi zingerona. Alţi compuşi ai ghimbirului constau în carbohidraţi, grăsimi, minerale, oleorezine, vitamine, ceruri, enzime proteolitice. Rizomul de ghimbir conţine venilil-cetone pungente, incluzând (6)-gingerol şi (6)-paradol, pentru acestea raportându-se activitate puternic antiinflamatoare precum şi proprietăţi antitumorale.

Pe lângă aceste proprietăţi bine cunoscute, datorită cărora găsim ghimbirul individual sau în combinaţii în produsele naturiste de la noi, acesta mai posedă proprietăţi antiemetice, antinociceptive, antitusive (siropuri de tuse), antioxidante, cardiotonice, imunomodulatoare şi chiar hipocolesterolemiante. Ghimbirul, fiind un agent termogenic, poate fi considerat ca agent funcţional pentru restaurarea unei balanţe energetice pozitive, şi ca urmare poate fi util în terapia naturistă a obezităţii.

Coriandrul este originar din sudul Europei şi Asia, coriandrul este o plantă anuală, ierboasă. Frunzele bazale lung peţionale, cele mijlocii 1-2 penat-sectate, iar cele superioare de trei ori sectate cu lacinii rare, înguste. Flori cu petale albe sau roz-violaceu, grupate în umbele compuse. Fructele diachene mici, sferice.

A fost menţionat în scrierile sanscrite timpurii şi în cărţile mozaice, în Exod, şi apare în faimosul papirus egiptean Ebers. Fructele de coriandru au fost utilizate de evrei şi romani ca medicament, şi ca şi condiment. A fost foarte des menţionat în cartea lui Apicius Coelius (Apicius este o colecţie de reţete culinare romane). Columella (cel mai important scriitor în domeniul agriculturii), în secolul I, apoi Palladius (alt scriitor cu cărţi în domeniul agriculturii) în secolul III, au descris şi îndrumat cultivarea sa.

Medicina populară serveşte coriandru în bolile de stomac de natură inflamatorie, contra diareelor disenteriforme cu tenesme, în durerile articulare, contra viermilor intestinali, pentru sporirea secreţiei lactate etc.

Comisia E recomandă coriandrul în probleme dispeptice, pierderea apetitului.

În fitoterapia franceză este tradiţional utilizat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor digestive precum distensia epigastrică, digestie lentă, eructaţie şi flatulenţă; ca tratament adjuvant al componentei dureroase a afecţiunilor digestive funcţionale.

Proprietăţile fructelor de coriandru se datorează în cea mai mare parte uleiului volatil, acesta având ca şi componentă majoră D-linaloolul, urmat de limonen, dar într-o cantitate mult redusă comparativ cu primul, α-pinen, camfor, α-terpineol, p-cimen etc. Datorită combinaţiei de compuşi, uleiul volatil de coriandru dezvoltă la nivel sistemic o acţiune antistres-adaptogenă, imunomodulatoare, armonizantă hormonal şi cardiovascular, dermoregeneratoare, antimicrobiană şi de stimulare generală puternică, la care se adaugă în plan psihic un puternic efect anxiolitic, psihorelaxant şi stimulant al capacităţii de concentrare.

S-au mai efectual studii in vitro care revelează şi o acţiune antioxidantă a fracţiunii polifenolice din fructele de coriandru.