Energotonic junior Tuse seaca si productiva 125 ml PlantExtrakt

Pentru uz intern, se foloseste sub formă de extract din muguri de carpen. Se mai poate face ceai de carpen, fierband o lingurita de frunze in 250 ml de apa, timp de 5 minute. Se pot consuma 3 cani pe zi.
Pentru uz extern, se fac comprese din decoct de frunze de carpen - 2 linguri la 250 ml de apa.
Unguent din praf de carpen: se fierbe pe baia de apa 50 g de praf de planta cu 200 ml unt timp de 3 ore. Se strecoara. Se pune in cutiute mici la rece. Se poate folosi de 2 ori pe zi in strat subtire.
Otet de carpen: otet 500 ml in care se va pune 50 g de praf de planta. Se lasa apoi timp de 8 zile la temperatura camerei. Se strecoara. Se foloseste la mancarimi, in diferite dilutii in functie de toleranta. Pentru a obtine un otet aromat se poate pune si levantica de exemplu 10 g de praf o data cu acest praf de frunze.
Nu putem discuta despre gemoterapicele din „trusa de urgenţă a toamnei” fără să ne referim la abordarea tusei, iar gemoterapicul cel mai recomandat în tuse este cel din muguri de Carpen.
Tusea este un act reflex de apărare a organismului care, în general, nu trebuie inhibată, ci trebuie întărit organismul ca să elimine toxinele. Cele mai multe răceli se însoţesc de tuse, datorită iritaţiei nazo-faringiene şi a secreţiilor din nas, care se scurg pe peretele posterior al faringelui.
Tusea apare şi într-o răceală simplă, cu secreţii nazale, dar apare şi în iritaţii ale laringelui şi faringelui, sau în afecţiuni pulmonare şi bronhice, astfel încât farmacistul trebuie să îndrume pacientul către medic pentru stabilirea unui diagnostic corect.
În cazul copiilor, tusea pe care părinţii o pot trata singuri acasă este tusea care însoţeşte guturaiul simplu, cu nas înfundat, secreţii şi stare subfebrilă.
Extractul gemoterapic din muguri de Carpen stimulează organismul pentru eliminarea toxinelor de la nivelul căilor respiratorii, reglează tonusul bronşic, are acţiune expectorantă, antispastică şi cicatrizantă. În plus, acţiunea de regenerare a ţesutului hepatic pe care o are gemoterapicul, va consolida efectul la nivel respirator, aducând o stabilizare a stării de sănătate.

Bradul este o specie vegetală lemnoasă, foarte longevivă (trăieşte până la 700 de ani), care poate depăşi 50 m înălţime. În sol, dezvoltă o rădăcină puternică. Frunzele de brad sunt aciculare, cu o singură nervură, mai închis colorate pe faţă, dispuse liniar pe patru rânduri de-a lungul ramurii. Acele de brad au 2- 4 cm lungime, având vârful ştirbit. Frunzele de brad cad după 8-10 sau chiar 15 ani. Conurile bradului, sunt erecte, rămânând drepte şi la maturitate, cu o formă cilindrică şi sunt lungi de 10-20 cm, fiind verzi la început, apoi brun-roşietice.
În scopuri terapeutice se folosesc mugurii de brad care se formează primăvara în vârful crenguțelor și au o culoare deosebită, diferită de culoarea obișnuită a bradului, de verde crud. S-a mai dovedit că bradul alb are acțiune antiseptică, antiinflamatoare și imunostimulatoare asupra aparatului respirator. Efectele lui se simt în special la nivelul căilor aeriene superioare, de aceea se recomandă și în cazuri de rinofaringite recidivante, rinite și sinuzite. Mugurii de brad au un gust dulce-acrișor si sunt puternic aromați. Se pot administra zilnic, pe stomacul gol, cu un sfert de oră înainte de masă, câte cinci, șase muguri pentru reglarea poftei de mâncare, dezinfectarea gurii și împrospătarea respirației. Inhalațiile cu infuzie din muguri de brad desfundă căile respiratorii, activează circulația și redau strălucirea tenului.
Legenda spune că demult, tare demult, când Dumnezeu lua chip de om și cobora printre muritori, mergând prin pădure, a fost prins de o ploaie strașnică și niciun copac n-a vrut să-l primească sub crengile sale ca să-l ferească de ploaie. Doar bradul a fost cel care i-a oferit adăpost.
După ce a stat ploaia, Dumnezeu l-a binecuvantat pe brad și i-a menit ca iarna să ajungă în casele oamenilor, sa fie frumos împodobit la sărbătoarea nașterii Domnului nostru Iisus Christos.

Alunul este un arbust din familia betulaceelor. creste prin padurile de fag, de ulm, de stejar, in amestec cu arborii de baza sau la margine, sub forma de tufisuri, in zona alpina si subalpina. Poate fi intalnit si pe pajisti. Aria de raspandire – de la campie pana la munte, frecvent in zona dealurilor. Poate creste pana la cinci metri inaltime. Florile sunt sub forma de matisori, iar frunzele, aproape ovale, au un petiol de unu-doi centimetri. fructele (alunele) sunt achene si seamana cu ghinda sau chiar cu jirul si se grupeaza cate doua – patru la un loc. Alunul infloreste din luna februarie pana in aprilie. Valoare terapeutica au nu numai alunele, ci si frunzele, coaja sau ramurile arbustilor tineri. Importanti in terapie sunt si matisorii de alun. fructele contin: azotati, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, vitaminele a si B, materii grase. Alunele de padure sunt, datorita aceste compozitii de exceptie, puternic nutritive si cu valoare energetica mare. Alunele sunt considerate un leac foarte bun impotriva anemiei hemolitice, in timp ce extractul de frunze si coji sau de ramuri tinere este considerat eficient in periflebite. Cu proprietati astringente, florile de alun (matisorii) pot fi utilizate in prepararea ceaiurilor sudorifice.
Consumul alunelor este foarte important nu numai in terapii, ci si in mentinerea unei stari generale bune. In mod obisnuit, alunele sunt asimiliate repede si aproape in totalitate de organism, fiind foarte hranitoare. Pentru practica gastronomica naturista au fost puse la punct peste 20 de retete pe baza de alune, recomandat vegetarienilor si diabeticilor. Mugurii de alun au si actiune antisclerotica.
Ca planta medicinala, alunul se remarca si prin puterea sa depurativa (de curatire a organismului), precum si ca fortifiant.
Calitati terapeutice: nutritive, energetice, digestive, vermifug, vasoconstrictoare si tonifiante.