Detoxicolon 60 cpr Dacia Plant

Detoxicolon 60 cpr Dacia Plant

Detoxicolon comprimate este un produs natural, cu efecte intense conceput pentru detoxifierea si accelerarea tranzitului intestinal. Formula sa concentrata se bazeaza pe actiunea sinergica a 15 plante medicinale, completata eficient de mineralul zeolit.

Beneficii:
-eliminarea toxinelor din intestin, este detoxifiant al colonului;
-eliminarea florei de putrefactie si de fermentatie din intestin;
-cresterea senzatiei de satietate – fibrele vegetale se dilata in tractul digestiv, reducand pofta de mancare;
-armonizarea greutatii corporale, putand fi administrat ca adjuvant in curele de slabire;
-protectia mucoasei gastroduodenale, fiind un pansament gastroduodenal;
-reducerea absorbtiei glucidelor, colesterolului si trigliceridelor din intestin;
-accelerarea tranzitului intestinal.

Ingrediente
-aloe (Aloe vera) – extract hidroaloolic 20:1 (pe suport de maltodextrina 20%) din parti aeriene (150 mg);
-psyllium (Plantago ovata) – seminte (100 mg);
-senna (Cassia angustifolia) – frunze (100 mg);
-crusin (Frangula alnus) – scoarta (100 mg);
-coriandru (Coriandrum sativum) – fructe (30 mg);
-fenicul (Foeniculum vulgare) – fructe (30 mg);
-ghimbir (Zingiber officinale) – rizomi (30 mg);
-ulei esential de anason (Pimpinella anisum)(5 mg);
-agent de incarcare: celuloza microcristalina;
-agenti antiaglomeranti: dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu vegetal.

Administrare

Adulti si tineri peste 15 ani: cate 1-2 comprimate de 2-3 ori pe zi, cu 30-60 de minute inaintea mesei.
Comprimatele se inghit cu apa. In caz de dificultate la inghitire, comprimatele se pot rupe in doua.
Durata unei cure cu Detoxicolon comprimate este de 3 saptamani (21 de zile). Pentru obtinerea unor efecte stabile în timp este importanta reluarea acesteia de 2-4 ori pe an (la schimbarea anotimpurilor). In cazul problemelor intestinale persistente, precum si atunci cand se doreste o foarte buna detoxifiere corporala se vor realiza 2-3 cure succesive, cu o pauza de 10 zile.

Contrandicatii
Afectiuni inflamatorii grave ale intestinului (colita ulceroasa, boala Crohn, rectocolita hemoragica, colon iritabil, apendicita acuta), sarcina, alaptare, intoleranta la oricare dintre componentele produsului.

Atentionari:
In cazul aparitiei reactiilor alergice se recomanda intreruperea administrarii. In cazul aparitiei unor efecte adverse cu manifestari gastrointestinale (disconfort abdominal, crampe, diaree) se reduce doza administrata pana la disparitia simptomelor.

Rolul componentelor:

Crușinul este o plantă medicinală, ale cărei proprietăți purgative ale se cunosc încă din secolul XIV-lea, când pentru prima oară este citat de către italianul Pietro Crescenzi. Acesta era recomandat în stările de constipație pentru efectul de reglare a scaunului în cazurile când intestinul gros devine „leneș”.

Este un arbust indigen, cu o scoarță netedă, lucioasă. Frunzele sunt alterne, eliptice iar florile sunt mici, unisexuate, de culoare alb-verzui. Fructul este o drupă verde, care la maturitate devine purpuriu închis sau neagră-violet. Înflorește în prioada mai-iunie.Crusinul poate fi întâlnit în diferite regiuni ale țării, prin lunci, la margina pădurilor și în crânguri. În unele locuri este numit crasci, lemn-câinesc, patachina.
Frunzele dar mai ales scoarța de crușin exercită acțiuni purgative și laxative, provoacaă eliminarea conținutului tubului digestiv, efect coleretic și colagog asupra bilei mărindu-i secreția, proprietăți vermifuge și au o acțiune relaxantă asupra musculaturii intestinale. Aceste proprietăți sunt determinate de compușii activi din crușin și anume de derivații antrachinonici glicozidați, mucilagii, oze, sitosterol. Fructele au acțiune protectoare, regenerantă și antioxidantă, fiind bogate în vitamine, minerale și acizi grași. Crușinul este indicat în tratamentul contra hemoroizilor, stărilor obstructive ale tractului biliar, precum și pentru detoxifierea sângelui în stările toxice asociate afecțiunilor digestive și intestinale. Extern, crușinul poate fi utilizat, sub formă de decoct, ca apă de gură pentru afecțiunilr gingiilor și infecții ale gurii și pentru infestări ale sclapului.
Administrarea pe o perioadă îndelungată de timp a preparatelor cu crușin determină pierderi masive de apă și electroliți iar supradozarea produsului cât și consumul de fructe poate determina iritația mucoasei gastrice, colică, diaree hemoragică. Este contraindicat femeilor însărcinate deoarece poate provoca un avort cât și femeilor care alăptează datorită colicilor și diareei ce pot sa apară la sugari.

Originar din sudul Europei şi Asia, coriandrul este o plantă anuală, ierboasă. Frunzele bazale lung peţionale, cele mijlocii 1-2 penat-sectate, iar cele superioare de trei ori sectate cu lacinii rare, înguste. Flori cu petale albe sau roz-violaceu, grupate în umbele compuse. Fructele diachene mici, sferice.
A fost menţionat în scrierile sanscrite timpurii şi în cărţile mozaice, în Exod, şi apare în faimosul papirus egiptean Ebers. Fructele de coriandru au fost utilizate de evrei şi romani ca medicament, şi ca şi condiment. A fost foarte des menţionat în cartea lui Apicius Coelius (Apicius este o colecţie de reţete culinare romane). Columella (cel mai important scriitor în domeniul agriculturii), în secolul I, apoi Palladius (alt scriitor cu cărţi în domeniul agriculturii) în secolul III, au descris şi îndrumat cultivarea sa.
Medicina populară serveşte coriandru în bolile de stomac de natură inflamatorie, contra diareelor disenteriforme cu tenesme, în durerile articulare, contra viermilor intestinali, pentru sporirea secreţiei lactate etc.
Comisia E recomandă coriandrul în probleme dispeptice, pierderea apetitului.
În fitoterapia franceză este tradiţional utilizat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor digestive precum distensia epigastrică, digestie lentă, eructaţie şi flatulenţă; ca tratament adjuvant al componentei dureroase a afecţiunilor digestive funcţionale.
Proprietăţile fructelor de coriandru se datorează în cea mai mare parte uleiului volatil, acesta având ca şi componentă majoră D-linaloolul, urmat de limonen, dar într-o cantitate mult redusă comparativ cu primul, α-pinen, camfor, α-terpineol, p-cimen etc. Datorită combinaţiei de compuşi, uleiul volatil de coriandru dezvoltă la nivel sistemic o acţiune antistres-adaptogenă, imunomodulatoare, armonizantă hormonal şi cardiovascular, dermoregeneratoare, antimicrobiană şi de stimulare generală puternică, la care se adaugă în plan psihic un puternic efect anxiolitic, psihorelaxant şi stimulant al capacităţii de concentrare.
S-au mai efectual studii in vitro care revelează şi o acţiune antioxidantă a fracţiunii polifenolice din fructele de coriandru.

Cunoscut ca plantă medicinală şi condiment peste tot în lume, începând chiar din perioada antică datorită aromei sale plăcute, feniculul, sau molura, este o specie ierbacee, bienală sau perenă, la noi exclusiv de cultură, cu tulpina ce ajunge până la 1-2m, ramificată de la bază, frunze de 3-4 ori sectate, cu fragmente filiforme. Florile mici, galbene, grupate în umbele. Fructele alungite, grupate câte două, cu 5 coaste proeminente fiecare, şi plăcut aromate.
Citat de Theophrastus, Plinius şi Columella; după Dioscorides iarba şi fructul stimulează secreţia lactată. În cartea de reţete a lui Marcellus Empiricus din Bordeaux (aprox. secolul V D.H.) era recomandat ca remediu pentru tuse.
În majoritatea cărţilor mai vechi sau mai noi de specialitate, feniculul este prezentat ca şi carminativ, stimulent, galactogog, diuretic şi diaforetic, cu utilizare în colici însoţite de flatulenţă, amenoree şi hiposecreţie lactată, şi de asemenea pentru corectarea gustului pe lângă alte substanţe cu gust neplăcut.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, consideră că feniculul este cel mai preferabil mijloc de stimulare a secreţiei lactate. În plus are o acţiune carminativă şi înlesneşte expectoraţia. De asemenea, un ceai de fenicul este eficace în combaterea convulsiilor şi deci indicat în tusea măgărească (convulsivă), astm, precum şi în catarurile bronhiale cronice; în plus, stimulează apetitul şi va combate diverse tulburări stomacale.
Efectele antispasmodice, antiinflamatoare, secretomotoare şi antibacteriane ale uleiului esenţial de fenicul au fost demonstrate în studii in vitro şi în studii pe animale. Tot studiile pe animale au demonstrat şi efectele secretolitic şi expectorant ale anetolului şi fenconei, cât şi ale infuziei din fructele de fenicul in vitro.
Activitatea estrogenică este pusă pe seama trans-anetolului.
În studii experimentale in vitro sau in vivo au mai fost evidenţiate şi alte efecte ale feniculului: hepatoprotector, hipotensiv, hipoglicemic şi anestezic local.