COMPLEX ULEIURI ESENTIALE DETOXIFIERE 10ML Adams Vision

COMPLEX ULEIURI ESENTIALE DETOXIFIERE 10ML Adams Vision

Este corpul tau toxic?

Obezitatea in randul copiilor creste alarmant. Diabetul zaharos de Tip 2 este tot mai intalnit.

Oboseala cronica, fibromialgia, alergiile si alte boli associate nutritiei sunt prea comune. Cancerul in toate manifestarile lui si insotit de forme ingrozitoare de tratamente se extinde tot mai mult.

Tot mai multa lume ajunge sa depinda de o prescriptie medicamentoasa. Interventiile chirurgicale care curata organismul de bolii sau de vreun organ disfunctional sunt la ordinea zilei.

Pe scurt – avem parte de boli si “tratamente” de toate felurile, de care parintii si bunicii nostri nici nu au auzit.

Va propunem sa incercati complexul de uleiuri esentiale Detoxifiere!

Ingrediente:

-Ulei esential de grapefruit:  Acționează eficace aplicat în zonele cu retenție de apă și celulită.  

-Ulei esential de ienupar: Antiseptic și antiinflamator puternic, acest ulei ajută la combaterea acneei și ameliorează durerile musculare și reumatismale. Drenează limfa și combate celulita și retenția de apă. 

-Ulei esential de portocala: Se creeaza o senzatie de fericire si relaxare, schimband in bine starea de spirit, ajutand persoanele care sufera de depresie sau anxietate. Este foarte bun pentru a mentine pielea sanatoasa, neteda si stralucitoare. De asemenea, ajuta la curatarea tenului si la ingrijirea tenului cu imperfectiuni (acnee).

-Ulei esential de ylang-ylang: Este un ulei  tonic, stimulator, revitalizant, euforic, tonifiant pentru piele si scalp, reconfortant pentru piele.

-Ulei esential de lamaie: Este unul dintre cele mai populare uleiuri esențiale din citrice, datorită versatilității și proprietăților sale antioxidante puternice. Lămâia este cunoscută mai ales pentru capacitatea sa de a curăța toxinele din organism și este utilizată pe scară largă pentru a stimula drenajul limfatic, pentru întinerirea energiei, pentru purificarea pielii și pentru combaterea bacteriilor și a fungilor. 

-Ulei esential de rozmarin: Proprietatile diuretice ale uleiului de rozmarin sunt utile prin reducerea retentiei de apa in timpul menstruatiei, si, de asemenea, in problem de obezitate si celulita.

-Ulei esential de menta creata: Aroma sa dulce și proaspătă are proprietăți de curățare și binedispune, fiind ideală pentru stimularea concentrării și a unei stări pozitive.

Utilizare:

-intre 3-6 picaturi in vasul de aromaterapie, in apa de baie sau diluat in ulei purtator pentru masaj.

Atentionari:

- a se evita contactul direct cu ochii sau pielea;

- a nu se utiliza pe cale interna;

- a nu se folosi de catre persoanele cu probleme respiratorii.

Acest complex de uleiuri este pentru uz extern!

Rolul componentelor:

Portocal -  arboraş sempervirescent din familia Rutaceae, nativ în Sud-Vestul Asiei, cu trunchiul rotund şi foarte ramificat, acoperit de o scoarţă lucioasă maroniu-verzuie; frunzele ovate, întregi, lucioase, acuminate, netede, acoperite cu glande oleifere foarte mici, străvezii, ce eliberează aroma la frecare; florile mari, albe, foarte aromate; fructele mari, intens luminos colorate, suculente, aromate şi în general cu gust acrişor reconfortant.

Genul Aurantium cuprinde mai mulţi arboraşi sempervirescenţi nativi în China şi India, în prezent complet aclimatizaţi în Sudul Europei şi pe ambele continente ale Americii în zonele calde. Pe lângă cele două varietăţi de portocale (dulci şi amare), genul mai cuprinde lămâile, limele, grapefruit-ul, bergamotele şi citrona (C. medica).

Majoritatea autorilor din ultimele două secole au căzut de acord că, din cauza lipsei totale a altor dovezi, singurul fruct Citrus citat de vechii greci este de fapt fructul „citron” (Citrus medica L.), lămâile şi portocalele fiind introduse în Europa Medievală de către arabi. În drumul cuceririlor lor din Asia şi  Africa, departe de teritoriile influenţate de Imperiul Roman, arabii au devenit familiarizaţi cu portocalele (Citrus aurantium L.) care aparent au fost aduse din India în anii 920 pentru a fi cultivate în Oman, iar de aici au fost duse în Irak, Siria şi Egipt. Pe de altă parte, alţi autori cad de acord asupra faptului că portocalele, lămâile şi limele erau cultivate în Italia încă din secolul I, aceştia bazându-şi afirmaţiile pe mozaicurile şi picturile murale găsite în Pompeii şi Herculaneum.

Cuceritorii spanioli au introdus apoi portocalul în America de Nord, în Georgia şi Florida.

Florile de portocal produc prin distilare o mică cantitate de ulei, cu un parfum remarcabil, utilizat în parfumerie. O oarecare altă aromă se obţine dacă se distilează apa de pe florile de portocal la temperaturi moderate, apa în sine fiind bine impregnată cu ulei volatil aromat. Ambele preparate sunt produse în special în Italia şi Franţa din florile de portocală de Sevilla.

Coaja de portocală conţine un ulei esenţial care poate fi obţinut prin distilare sau presare, fiind folosit în parfumerie şi cofetărie. Coaja de portocal prezintă proprietăţi stimulente, carminative şi tonice, dar este utilizată în principal ca agent aromatizant pentru alimente şi băuturi, fiind, de exemplu, un ingredient primar în Curaçao Liquer. Mai este folosită şi pentru prepararea marmeladei. Foarte mult folosită în Statele Unite ca remediu pentru pierderea în greutate. Decoctul din frunze este tradiţional folosit ca tonic digestiv, sedativ, stimulent al apetitului, în dispepsie şi în curele de slăbire. Uleiul esenţial este folosit ca antispasmodic. Fructul abundă în vitamine şi minerale.

Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut utiliza infuzia din frunze pentru proprietăţile sale antispasmodice şi digestive. Florile se preparau sub formă de apă de flori de portocal, aceasta fiind întrebuințată ca antispasmodică (calmantă) şi pentru aromatizarea poțiunilor sau a siropurilor. Cojile constituiau un tonic amar, fiind considerate stomahice şi aromatice, utilizate îndeosebi ca sirop de coji de portocale amare. Esenţa de flori de portocal sau de Neroli (ulei de flori de portocal) intra în prepararea Apei de Colonia (tinctură de esenţă de lămâie compusă).

a şi multe alte plante, menta le-a fost cunoscută anticilor greci, romani si egipteni. Legenda spune că zeul întunericului Pluto s-a îndrăgostit nebuneşte de frumoasa nimfă Mentha. Geloasă, soţia sa zeiţa Persephona a urmărit-o pe nefericita fată şi a îngropat-o în pământ. Pluton, impresionat de suferinţa nimfei a transformat-o apoi în planta frumos mirositoare care îi poartă numele.

Menta este o plantă anuală, erbacee, face parte din familia Labiatae şi este considerată de mulţi autori ca fiind perenă. Este înaltă de 50-120 cm, puternic ramificată chiar de la bază, tulpina în 4 muchii evidente, cu frunze opuse, ovale, flori violacee asimetrice, cu 4 petale, grupate într-o inflorescenţă ca un spic. Prezintă un miros caracteristic, puternic aromat. Există diverse specii de mentă, toate fiind cultivate, cele mai uzuale fiind Mentha piperita, Mentha spicata (crispa), Mentha arvensis. Se înmulţeşte în practica agricolă exclusiv pe cale vegetativă, prin stoloni. Soiurile spontane nu prezintă întrebuinţări medicale eficiente.

La începutul secolului al XVIII-lea menta se foloseşte în Europa ca plantă medicinală, la noi însă este introdusă în primul deceniu al secolului trecut. Uleiul esenţial de mentă, obţinut încă din secolul XVII, este responsabil de mirosul pregnant al acestei plantei precum şi de efectele terapeutice asupra organismului.

Romanii, grecii, foloseau menta de milenii. Ei ştiau că aroma de mentă, dată de uleiul volatil, este capabilă să îmbunătăţească starea de spirit, de aceea înaintea festivităţii romanii decorau mesele cu frunze de mentă iar pe podele şi pereţi pulverizau infuziile de mentă.

Uleiul volatil de mentă este bogat în derivaţi de alcool cum ar fi mentolul, izomentolul, piperitolul şi cetone precum mentonă, izomentonă, piperitonă. Mai conţine oxizi şi esteri cum este mentofuranul şi 1,8-cineolul, elemente importante pentru acţiunea farmacologică. Numeroase minerale şi substanţe nutritive, inclusiv fier, mangan, magneziu, calciu, acid folic, potasiu se regăsesc în uleiul de mentă.

Uleiul volatil este secretat de perii glandulari ai plantelor întregi chiar înainte de înflorire. Are un proaspăt miros mentolat, este limpede, colorat până la galben pal, şi apos în vâscozitate.

Beneficiile pentru sănătate ale uleiului de mentă includ capacitatea sa de a trata spasmele provocate de indigestie, problemele respiratorii, durerile de cap, greaţa, febra, neplăceri ale stomacului şi intestinelor. Este un bun calmant şi decongestionant, relaxând musculatura dintr-un sindrom de colon iritabil, mucoase iritate (bronşică, gastrică) sau chiar în condiţiile de stres.

Uleiul volatil de mentă ajută digestia, fiind un tonic în cazul unui apetit alimentar scăzut sau stimulează digestia şi flatulenţa prin acţiune stomahică, colagogă şi carminativă. Acţiunea expectorantă şi mucolitică se revendică mentei tot datorită uleiului volatil, în special mentonei şi cineolului, la fel şi efectul antipruriginos. Mentolul este responsabil de acţiunea antiemetică şi analgezică şi de îndepărtare a anxietăţii, depresiei sau a suprasolicitării organismului.

Fie administrat prin inhalaţie, prin piele sau oral, uleiul volatil interacţionează cu receptorii sistemului nervos central prin proprietăţile fizico-chimice specifice şi astfel, spun cercetătorii, menta are o multitudine de întrebuinţări.

Menta este folosită şi pentru acţiunea antidiareică şi antiseptică datorită taninurilor din compoziţie, care au un efect astringent asupra proteinelor bacteriene.

Această plantă este recunoscută şi utilizată la nivel internaţional, fiind menţionată în Farmacopeea Europeană (European Pharmacopoeia), în Farmacopeea Americană (U.S. Pharmacopeial Covention) precum şi în diverse cărţi de specialitate şi tratate. În Farmacopeea Română (FR X) menta are 2 monografii trecute separat, Menthae folium şi Menthae aetheroleum.

Oamenii de ştiinţă contemporani nu se opresc la rezultatele obţinute sau la medicina tradiţională ci încearcă să descopere cât mai multe lucruri despre această plantă. De exemplu, au ajuns la concluzia că sportivii sunt capabili să efetueze mai multe exerciţii şi chiar să alerge mai repede atunci când simt mirosul de mentă. Explicaţia constă în faptul că aroma pronunţată a plantei afectează o anumită parte a creierului care este responsabilă pentru trezirea de dimineaţă. Prin urmare, pasta de dinţi cu aromă de mentă reprezintă o modalitate mai facilă de trezire dimineaţa. Fabricarea produselor de igienă orală ce au în compoziţie mentă a fost menită în primul rând datorită contribuţiei acesteia la dispariţia mirosurilor neplăcute precum şi pentru efectul antiinflamator şi antiseptic. Acestea şi alte proprietăţi s-au manifestat şi în cosmetică unde găsim în ziua de azi o varietate largă de creme, geluri, balsamuri, şampoane pe bază de mentă.

Terapeutic, menta se găseşte sub formă de capsule, comprimate, plantă mărunţită şi uscată pentru infuzii, tincturi. Extern se folosesc de asemenea creme, geluri, unguente.

Deşi se întâlnesc rar, pot apărea reacţii alergice la persoanele sensibile sau intolerante la un compus din mentă. Nu este indicată administrarea în sarcină şi copiilor sub 7 ani şi nu se poate administra concomitent cu antiacidele.

Pentru copii, se poate încorpora menta într-o îngheţată preparată în casă, pentru a-i da o savoare mentolată, răcoritoare, perfectă pentru zilele toride de vară.

Grapefruitul este bogat in fitonutrienti precum vitamina A, beta-caroten si licopen. Este considerat drept fructul paradisului datorita proprietatilor de vindecare a bolilor, mai ales printre iubitorii de fitness.

Planta este un arbore citric subtropical si, din punct de vedere botanic, apartine vastei familii a citricelor, Rutaceae. Denumirea stiintifica este Citrus paradisi.

Grapefruitul, care este un pom vesnic verde, cultivat pentru fructele sale, a fost descoperit in padurile din insula Barbados din Caraibe. Acum este unul dintre fructele cultivate pe scara larga in Statele Unite, in special in Florida, California si alte state semi-tropicale. Fructul este, de fapt, un hibrid natural dintre pomelo si portocala. Pomul creste pana la 15 m inaltime si poarta numeroase fructe de culoare galben-oranj in fiecare sezon.

Fiecare fruct are o forma usor aplatizata, diametrul de 8-12 cm si cantareste in general pana la 250 grame. In mod caracteristic, fructul are coaja putin mai groasa si mai grea decat portocalele. In interior, pulpa este segmentata ca si in cazul portocalelor. Fructul este foarte suculent, acid, iar culoarea variaza in functie de soiuri, putand avea pulpa alba, roz sau rosie si dulceata diferita. In timp ce unele soiuri sunt lipsite de samburi, altele pot avea pana la 50 de seminte albe, eliptice si ascutite, cu lungimea de aproximativ 1/2 inchi.

Fructul reprezinta o sursa bogata de vitamina A (ofera aproximativ 1150 UI la 100 grame), si antioxidanti flavonoizi, precum naringenina (aceasta fiind substanta care confera gustul amarui grapefruitului) si naringina. In plus, reprezinta o buna sursa de licopen, beta-caroten, xantina si luteina. Studiile sugereaza ca acesti compusi au proprietati antioxidante si sunt esentiali pentru buna functionare a vederii. Puterea antioxidanta totala masurata in termenii capacitatii de absorbtie a radicalilor oxigenului din grapefruit este de 1548 micromol TE/100 grame. In plus, vitamina A este, de asemenea, necesara pentru mentinerea sanatatii mucoaselor si a pielii. Consumul unor fructe bogate in vitamina-A si flavonoide protejeaza impotriva cancerului cavitatii bucale si pulmonare.

Constituie o sursa excelenta de vitamina C, furnizand aproximativ 52% din doza zilnica recomandata. Vitamina C este un puternic antioxidant natural si ajuta organismul sa dezvolte rezistenta impotriva agentilor infectiosi si a agresiunii radicalilor liberi. Mai mult, este necesar pentru mentinerea sanatatii tesutului conjunctiv si ajuta la vindecarea ranilor timpurii. De asemenea, faciliteaza absorbtia fierului din intestin.

Soiurile rosii de grapefruit sunt deosebit de bogate in cel mai puternic antioxidant flavonoid, si anume licopenul. Studiile au aratat ca licopenul protejeaza pielea impotriva deteriorarii produse de razele ultraviolete si ofera protectie impotriva cancerului de prostata.

In plus, contine o concentratie buna de vitamine din complexul B, cum ar fi acidul folic, riboflavina, piridoxina si tiamina, precum si unele minerale cum ar fi fierul, calciul, cuprul si fosforul.