COMPLEX ULEIURI ESENTIALE REVIGORANT 10ML Adams Vision

COMPLEX ULEIURI ESENTIALE REVIGORANT 10ML Adams Vision

Uleiurile esentiale sunt recunoscute deoarece aduc imbunatatiri considerabile sanatatii psihice, mentale dar si emotionale. Au proprietati antiinfectioase, antibacteriene, antivirale si antifungice, dar au si actiune calmanta si revigoranta.

Ingrediente:

-Ulei esential de lemn de cedru: Este unul cu adevărat deosebit având o mulțime de calități. Are proprietăți antiseptice, antiseboreice, antispastice, astringente, diuretice, revigorant, este un bun tonic dar și un bun sedativ, poate fi folosit ca insectofungicid, ca antiinflamator sau expectorant. În ultima vreme a fost folosit cu bune rezultate în  cercetări privind tratarea cancerului și a tumorilor. 

-Ulei esential de rozmarin: Uleiul de rozmarin intensifică circulația sângelui la nivelul creierului, ajutând astfel la creșterea capacității de concentrare și la îmbunătățirea memoriei. În aceste cazuri este util să fie folosit în candelă. Tot prin inhalare ușurează respirația și elimină disconfortul respirator. Este un ulei energizant, potrivit în stări de oboseală, slăbiciune, nervozitate. Uleiul de rozmarin vă v-a ajuta să vă deblocați energiile interne, să vă simțiți mai puternic și să vă îmbunătățiți relațiile cu cei din jur. 

-Ulei esential de tea tree: Uleiul esențial de tea tree împrospătează, revitalizează, conferă mulțumire și împlinire. 

-Ulei esential de eucalipt: Uleiul esențial de eucalipt are efect răcoritor și de împrospătare asupra corpului. Utilizat în candelă, este un excelent purificator pentru aerul din cameră.

Uleiul esențial de eucalipt liniștește stările emoționale intense și ajută la creșterea puterii de concentrare.

-Ulei esential de lamaie:  Are multe avantaje și utilizări. Lamaia este un agent puternic de curățare care purifică aerul și suprafețele și poate fi folosit ca un detergent netoxic în întreaga casă. Cand este adaugat in apa, uleiul Lemon ofera un impuls racoritor si sanatos pe tot parcursul zilei.  

Utilizare:

-intre 3-6 picaturi in vasul de aromaterapie, in apa de baie sau diluat in ulei purtator pentru masaj.

Atentionari:

- a se evita contactul direct cu ochii sau pielea;

- a nu se utiliza pe cale interna;

- a nu se folosi de catre persoanele cu probleme respiratorii.

Acest complex de uleiuri este pentru uz extern!

Rolul componentelor:

Cedrul este un arbore din familia Pinaceae, înalt, sempervirescent, cu coroana majestuoasă, caracteristică, cunoscut în Vestul Europei atât ca arbore peisagistic valoros cât şi ca simbol al degradării mediului. Este strâns înrudit cu Cedrus atlantica din Munţii Atlas din Maroc, cu C. deodara, endemic în vestul Munţilor Himalaya şi cu C. brevifolia, endemic în Cipru. Cedrul de Liban a supravieţuit sub forma unor populaţii reziduale şi fragmentate în Turcia, Siria şi Liban. Ca rezultate al supra-exploatării timp de secole, arborele acoperă astăzi doar 5% din arealul străvechi estimat în Liban.

A fost cunoscut şi exploatat de secole atât pentru lemnul său de înaltă calitate cât şi pentru răşină şi uleiul volatil. Calităţile deosebite şi culoarea plăcută ale lemnului de cedru, aroma sa rafinată, rezistenţa la umiditate şi insecte, au dus la aprecierea sa în rândul fenicienilor, egiptenilor, a grecilor şi multor altora, şi astfel la utilizarea sa extensivă.

Emblema naţională a Libanului, cedrul a fost folosit pentru construcţia faimosului templu a lui Solomon în Ierusalim, precum şi pentru construirea corăbiilor şi templelor faraonilor egipteni. Fenicienii îşi construiau corăbiile flotei militare, precum şi acoperişul templelor, al locuinţelor şi pragurile uşilor din lemn de cedru. Acesta era de asemenea folosit pentru confecţionarea pieselor de mobilier din templele asiriene şi babiloniene. Faraonii egipteni ardeau cedrul cu ofrandele oferite în cadrul ceremoniilor lor religioase. Răşina cedrului de Liban a fost folosită în procesul de mumificare de către egiptenii antici. Preoţii evrei, conform Talmudului, ardeau lemnul de cedru pe muntele maslinilor anunţând venirea unui nou an.

Arabii păstrează o veneraţie tradiţională pentru acest arbore, atribuindu-i o putere care îi permite să trăiască veşnic, şi o „inteligenţă” care îl face să manifeste semne de înţelepciune şi previziune, şi se spune că aceşti arbori înţeleg schimbările anotimpurilor pentru că îşi agită ramurile lor mari, îndreptându-le către cer sau către pământ atunci când zăpada cade, sau se topeşte. Se spune că nici nu începe zăpada să cadă, că cedrii îşi ridică ramurile pe nesimţite, adunându-şi vârfurile ramurilor în sus, formând astfel o piramidă sau o umbrelă. Noua formă luată îi ajută să susţină o masă imensă de zăpadă pentru o perioadă lungă de timp.

Cedrus libani are o largă tradiţie în medicina libaneză pentru tratamentul diferitelor boli infecţioase. Cedrul de Liban conţine un ulei volatil bogat în borneol, şi cel mai mult a fost utilizat în afecţiunile catarale ale tractului respirator, ca antiseptic, astringent, diuretic, şi de asemenea ca remediu în afecţiuni hepatice, dureri de cap şi tumori. Recent s-au descris remedii anti-ulcerogenice, o activitate antimicrobiană şi anti – Helicobacter pylori a frunzelor şi conurilor de cedru. Rezultatele unor studii au relevat faptul că răşinile din lemnul de cedru prezintă o eficienţă înaltă împotriva microorganismelor testate, prevenind înmulţirea acestora. Studiile au raportat faptul că seminţele de Cedrus libani sunt potenţiale suplimente alimentare sau remedii vegetale, sau puncte de pornire în dezvoltarea unor tratamente pentru leucemia mielogenă cronică.

Tea tree - Arbore din familia Myrtaceae originar din Australia, cu frunze sempervirescente, liniare, oval alungite, lungi de 10-35 mm şi late de 1 mm; florile albe sunt grupate în spice lungi de 3-5 cm, fructele mici, lemnoase, în formă de cupă, cu diametrul de 2-3 mm. În scopuri terapeutice de la acest arbore se recoltează frunzele, din care se extrage uleiul esenţial.

Uleiul acestei plante a fost folosit mult înainte să ajungă căpitanul Cook în Australia, timp de milenii, de către aborigenii australieni Bundjabung pentru contuzii, muşcături de insecte şi infecţii ale pielii. Ei zdrobeau frunzele şi le amestecau cu lut pentru a realiza cataplasme. Primii colonişti albi au observat acest lucru şi au învăţat cum să folosească frunzele, descoperind repede proprietăţile terapeutice şi începând ulterior distilarea uleiului din frunze. Membrii echipajului lui James Cook au descris la finele secolului XVIII utilizarea uleiului de ti-tree. A fost redescoperit abia în 1920 ca antiseptic topic cu acţiune mai eficientă decât a fenolului.

Uleiul esenţial a fost obţinut prima dată prin distilare în 1925, şi datorită efectelor sale antiseptice, antibacteriene şi antifungice a devenit un agent antiseptic standard pentru chirurgie, în special în chirurgia dentară. În 1922 Arthur Penfold, un chimist australian, alături de echipa sa de la Muzeul Tehnologiei şi Ştiinţelor Aplicate din Sidney, a distilat uleiul de Melaleuca alternifolia şi ulterior a publicat un document care atesta faptul că acesta manifestă activitate antibacteriană şi antifungică. A fost anunţat în întreaga lume ca un nou tip de germicid, blând cu celulele pielii dar activ pe germenii invazivi.

Uleiul de Melaleuca alternifolia a început să fie din ce în ce mai utilizat. A fost folosit cu succes pentru tratarea tuturor tipurilor de infecţii şi infestări; a fost util de la tăieturi şi răni, viermi inelaţi, ulcere ale membrelor, infecţii, catar, guturai, afte, amigdalite, parodontoză ş gingivite. Profesori, medici, stomatologi şi chirurgi veterinari s-au folosit de proprietăţile sale pentru sănătatea şi bunăstarea pacienţilor lor.

În cel de-al doilea război mondial, uleiul de Melaleuca fiind furnizat în cantităţi reduse, toate stocurile existente au fost epuizate pentru stoparea infecţiilor din inevitabilele răni de război ale soldaţilor şi celor care se ocupau de muniţie, fiind de mare ajutor în efortul din timpul războiului. Curând s-a considerat că este nevoie de o alternativă mai ieftină şi mai uşor disponibilă ca să ajute la stoparea răspândirii de germeni, iar industria de fabricare a uleiului de ti-tree odată înfloritoare, a intrat în declin. Pentru următorii 20 de ani aproape a intrat în uitare.

Din fericire, uleiul de tea-tree conţine peste 100 de componente ce acţionează sinergic (conţinut ridicat de terpene), majoritatea din acestea neputând fi identificate în ultimii ani, ca atare un extract identic-natural fiind imposibil de realizat în mod sintetic. În anii 1960, uleiul a realizat o remarcabilă revenire, prima dovadă ştiinţifică obţinută confirmând efectul favorabil în tratamentul arsurilor, infecţiilor ginecologice şi, mai târziu, a unor variate probleme ale gambelor şi a infecţiilor din zona unghiilor.

Monografia uleiului esenţial de tea-tree din British Pharmaceutical Codex of 1949, expune proprietăţile germicidale ale acestuia, fiind recomandat în aplicaţii locale pentru tratamentul furunculozei, infecţiilor micotice ale pielii, în panariţiu, impetigo, candidoze şi stomatite, iar sub formă de inhalaţie în rinite. În practica veterinară a fost utilizat în tratamentul infecţiilor cutanate cauzate de acarieni, a eczemelor şi a altor leziuni şi boli de piele de origine parazitară. Uleiul de ti-tree a fost folosit pentru propretăţile sale bactericide şi antifungice şi ca şi component dezinfectant în multe produse medicinale combinate cu ingrediente non-vegetale autorizate în Regatul Unit dinainte de 1970.

Acum, uleiul altă dată uitat şi-a recâştigat popularitatea, fiind înfiinţate culturi dedicate colectării şi obţinerii uleiului volatil din frunze, în scopuri comerciale.